ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1731/2014

Să constate nulitatea absolută a contractului din 01 august 1996 având ca obiect vânzarea următoarelor: construcție depozit produse finisaj; împrejmuire; construcții clădiri în j diferite stadii de execuție; platformă - rampă beton armat; macara turn și cale rulare macara și teren în suprafața de 8.360 mp, făcând parte din parcela Ce -45, conform adresei O.C.O.T.;

Să constatate intervenită rezilierea contractului din 01 august 1996;

Să dispună rezilierea contractului din 01 august 1996;

Să dispună obligarea reclamantei-pârâte SC U.C.G. SRL la plata daunelor constând în lipsa de folosință a suprafeței de 1.480 mp, pe care a utnzat-o fără titlu în tot acest interval;

Să dispună grănixuirea proprietății sale, în temeiul art. 584 C. civ., în așa fel încât să se delimiteze de suprafața de teren de 8.360 mp proprietatea reclamantei-pârâte;

Să dispună obligarea reclamantei-pârâte la demolarea gardului ridicat între terenul său și terenul proprietatea acesteia;

Să dispună obligarea reclamantei-pârâte la plata contravalorii terenului în suprafață de 1.480 mp, în cazul admiterii acțiunii principale formulate de reclamanta SC U.C.G. SRL și pronunțării unei hotărârii care să țină loc de contract de vânzare cumpărare pentru întreaga suprafața de 9.840 mp;

Să o oblige pe reclamanta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din 16 martie 2011, tribunalul, în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, a constatat suspendarea de drept a judecății cererii principale, având în vedere că împotriva pârâtei SC S. SA a fost deschisă procedura insolvenței și a disjuns cererea reconvențională, formându-se astfel Dosarul nr. 25444/3/2011, având ca obiect cererea formulată de SC S. SA. La termenul de judecată din 11 mai 2011, reclamanta SC S. SA și-a precizat cererea inițială, în sensul cuantificării lipsei de folosință a terenului la suma de 634.418,90 lei, solicitând obligarea pârâtei SC U.C.G. SRL la plata acesteia. În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri, interogatorii și expertize în specialitatea topografie și contabilă. Prin sentința civilă nr. 7052 din 23 mai 2012, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA, prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență D.V., împotriva pârâtei SC U.C.G. SRL; a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de vânzare-cumpărare din 01 august 1996 încheiat între părți în privința terenului ce a format obiectul acestui contract; a respins restul pretențiilor ca nefondate și a obligat-o pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 14.270 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu experți. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta, ambele criticând-o pentru netemeinipie și nelegalitate. Prin Decizia civilă nr. 172 din 28 mai 2013, Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC S. SA, prin lichidator judiciar Cabinet de Insolventă D.V. și a admis apelul declarat de pârâta SC U.C.G. SRL împotriva sentinței civile nr. 7052 din data de 23 mai 2012, a Tribunalului București, secția a Vl-a civilă, pe care a schimbat-o în sensul că a respins primul capăt din acpune ca neîntemeiat și a menținut celelalte dispoziții ale hotărârii; a obligat-o pe intimata-reclamantă SC S. SA la plata către apelanta-pârâtă SC U.C.G. SRL a sumei de 23.496,34 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. Reclamanta SC S. SA, prin lichidator Cabinet de Insolventă D.V. a formulat recurs împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, criticând-o din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În esență, reclamanta a susținut că instanța de prim control judiciar a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și că a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea dispozițiilor art. 1331 și art. 584 C. civ., art. 56 și 57 alin. (2) din Legea nr. 58/1991 și art. 46 din Legea nr. 18/1991. La termenul din16 mai 2014, recurenta-reclamantă, prin lichidator Cabinet de Insolventă D.V. a transmis la dosar cerere de renunțare la judecata căii extraordinare de atac. În susținerea cererii recurentei-reclamante, intimata-pârâtă, prin avocat, a depus la dosar extras din B.P.I. din 13 mai 2014, în care a fost publicat procesul-verbal al Adunării Creditorilor debitoarei SC S. SA din 11 aprilie 2014, prin care cu majoritate de voturi a fost aprobată renunțarea la judecata prezentului recurs. Similar, intimata-pârâtă SC U.C.G. SRL a depus la dosar cerere de renunțare la plata cheltuielilor de judecată în această fază procesuală. Înalta Curte a luat în examinare cererea formulată de recurenta-reclamantă în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., reținând că, potrivit acestei reglementări, reclamantul poate renunța oricând la judecată, fie verbal, fie prin cerere scrisă. În speță, Înalta Curte constată că manifestările de voință ale recurentei - reclamante și intimatei - pârâte, în sensul de a renunța prima la judecarea recursului și cea din urmă la a solicita plata cheltuielilor de judecată, reprezintă acte de dispoziție ce îndeplinesc cerințele impuse de art. 246 C. proc. civ. Astfel, renunțarea la judecata recursului este formulată de recurentă prin reprezentantul său legal - lichidatorul numit în procedura insolvenței și are la bază și hotărârea adunării creditorilor. În ceea ce o priveș pe intimată, renunțarea la plata cheltuielilor de judecată vine din partea societății și este valabil formulată, fiind vorba despre un drept de care partea poate să dispună. Având în vedere prevederile art. 316, raportat la art. 298 și la art. 246 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de aceste cereri.