ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3035/2014

I.C.C.J., secția I civilă, decizia nr. 3035 din 5 noiembrie 2014 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, la data de 9 octombrie 2007, sub nr. 33034/3/2007, reclamanta SC Y.S.B.N.I. SRL a chemat în judecată pe pârâții O.M.M., O.M.V., P.R., P.E., B.F., B.D., A.V., A.C.D., R.P., R.R., C.A., C.P., P.M., P.V., T.G.D., T.E., P.M., P.A.M., O.C.Ș., O.R.D., M.D., D.A., L.N., solicitând: - 1. să se constate, în contradictoriu cu pârâții O.M.M., O.M.V., P.R., P.E., B.F., B.D., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 1.684 mp, și să se dispună obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 1.684 mp și construcții; - 2. să se constate, în contradictoriu cu pârâții B.F., B.D., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com.

Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 505 mp, și să se dispună obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 505 mp și construcții; - 3. să se constate, în contradictoriu cu pârâții A.V. și A.C.D., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 500 mp, precum și pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 631 mp, și să se dispună obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilele menționate compuse din teren în suprafață de 500 mp și 631 mp și construcții; - 4. să se constate, în contradictoriu cu pârâții R.P.

și R.R., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 630 mp, și să se dispună obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 630 mp și construcții; - 5. să se constate, în contradictoriu cu pârâții C.A. și C.P., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 630 mp, și să se dispună obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 630 mp și construcții; - 6. să se constate, în contradictoriu cu pârâții P.M.

și P.V., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 900 mp, și să se dispună obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 900 mp și construcții; - 7. să se constate, în contradictoriu cu pârâții T.G.D. și T.E., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 280 mp, și să se dispună obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 280 mp și construcții; - 8. să se constate, în contradictoriu cu pârâții P.M.

și P.A.M., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 411,89 mp, și să se dispună obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 411,89 mp și construcții; - 9. să se constate, în contradictoriu cu pârâții O.C.Ș. și O.R.D., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 411,88 mp, și să se dispună obligarea pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 411,88 mp și construcții; - 10. să se constate, în contradictoriu cu pârâtul M.D.

că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 411,88 mp, și să se dispună obligarea pârâtului să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 411,88 mp și construcții; - 11. să se constate, în contradictoriu cu pârâtul D.A., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 411,88 mp, și să se dispună obligarea pârâtului să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 411,88 mp și construcții; - 12. să se constate, în contradictoriu cu pârâtul L.N., că reclamanta este proprietara clădirilor edificate pe terenul situat în com.

Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, în suprafață de 593 mp, și să se dispună obligarea pârâtului să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de la adresa menționată compus din teren în suprafață de 593 mp și construcții; -13. să se dispună obligarea tuturor pârâților să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 1.497 mp, situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarlaua 330, pe care îl stăpânesc în coproprietate forțată, cu destinația de drum de acces; - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinarea formulată la data de 31 octombrie 2007, pârâții R.P. și R.R. au invocat necompetența, secției comerciale, a Tribunalului București, neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 720 3 lit. b) și c) și art. 82 și 83 C. proc.

civ., iar, pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Prin cererea reconvențională, au solicitat obligarea reclamantei la oprirea oricărei tulburări a posesiei pârâților asupra terenului, pentru a le permite să-și exercite liber posesia și să se bucure pe deplin de dreptul lor de proprietate. Prin întâmpinările formulate la data de 31 octombrie 2007 și la data de 30 noiembrie 2007, pârâții C.A. și C.P., P.M. și P.A.M., O.C.Ș. și O.R.D., au invocat excepția insuficientei timbrări a cererii principale, excepția necompetenței secției comerciale, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, iar, pe fond, au solicitat respingerea acțiunii în revendicare ca neîntemeiată, titlul de proprietate al pârâților fiind preferabil.

Prin cererile reconvenționale formulate la data de 31 octombrie 2007, în contradictoriu cu reclamanta SC Y.S.B.N.I. SRL. și cu Q.F. și Q.M. și SC S.M.I. SRL, pârâții C.A. și C.P. și P.M. și P.A.M. și O.C.Ș. și O.R.D. au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 19 ianuarie 1995, încheiat între Q.F. și Q.M. și SC S.M.I. SRL, în calitate de vânzători și reclamanta SC Y.S.B.N.I. SRL, în calitate de cumpărătoare, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 22 iulie 1994, încheiat între Q.F. și SC S.M.I. SRL. În ceea ce privește nulitatea primului contract, pârâții au invocat nerespectarea cerinței formei autentice, motivat de faptul că mandatul dat pentru încheierea contractului nu a îmbrăcat forma autentică, astfel cum se impune ad validitatem pentru mandatele date în vederea încheierii contractelor pentru care este cerută forma autentică.

Au invocat, de asemenea, încălcarea principiului specialității capacității de folosință a persoanei juridice și frauda la lege, întrucât o societate comercială poate achiziționa un teren dacă această operațiune conexă, este îndreptată indirect spre realizarea obiectului său de activitate. Or, în speță, reclamanta nu a desfășurat nici un fel de activități, astfel încât nu se poate invoca accesorialitatea operațiunii de cumpărare a terenului, această operațiune fiind realizată pentru a ocoli incapacitatea specială a cetățenilor străini de a dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. Prin cererea de chemare în garanție formulată la data de 31 octombrie 2007, astfel cum a fost precizată la data de 3 decembrie 2007, pârâții C.A.

și C.P. au solicitat obligarea chematei în garanție D.D. la plata următoarelor sume de bani: 10.000 lei, actualizat cu indicele de inflație la data plății efective; sporul de valoare al imobilului teren, între data achiziționării de către pârâți și data hotărârii de evicțiune, evaluat provizoriu la 13.360 lei (reprezentând echivalentul în lei a 4.000 euro); cheltuielile de judecată la care pârâții vor fi obligați către reclamantă; cheltuielile făcute de către pârâți cu autentificarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1117/19 mai 2005, în cuantum de 300 lei; plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze. Pârâții au arătat că înțeleg să antreneze răspunderea pentru evicțiune a vânzătoarei D.D., în conformitate cu dispozițiile art. 60 C. proc.

civ. și art. 1341, art. 1344 și art. 998 C. civ. Prin cererea de chemare în garanție formulată la data de 31 octombrie 2007, astfel cum a fost precizată la data de 3 decembrie 2007, pârâții P.M. și P.A.M. au chemat în garanție pe D.D., com. Mogoșoaia și O.J.C.P.I.

Ilfov, au solicitat obligarea chemaților în garanție la plata următoarelor sume de bani: 16.000 euro la data plății efective evaluat provizoriu la 53.440 lei (la cursul de schimb din ziua depunerii cererii de chemare în garanție); sporul de valoare al imobilului teren între data achiziționării de către pârâți și data hotărârii de evicțiune, evaluat provizoriu la 13.360 lei (echivalentul a 4.000 euro la cursul de schimb din ziua depunerii cererii de chemare în garanție); cheltuielile de judecată la care pârâții vor fi obligați către reclamantă; cheltuielile făcute de către pârâți cu autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din 19 mai 2005, în cuantum de 800 lei; plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

Pârâții au arătat că înțeleg să antreneze răspunderea pentru evicțiune a vânzătoarei D.D., în conformitate cu dispozițiile art. 60 C. proc. civ. și art. 1341, art. 1344 și art. 1998 C. civ. În ceea ce privește chemarea în garanție a com. Mogoșoaia, au arătat că această chemată în garanție se face vinovată de crearea unei aparențe de proprietate în favoarea numitei Ș.I. și, ulterior, a succesoarei acesteia D.D., ceea ce a făcut posibilă încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 19 mai 2005 de către pârâți. Astfel, aceasta a eliberat certificatul din 4 decembrie 2003 și adeverința din 4 noiembrie 2003, care atestau că Ș.I. este proprietara terenului intravilan în suprafață de 9500 mp și care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 4 decembrie 2003, încheiat între Ș.I.

și D.D. Pârâții au invocat răspunderea civilă delictuală a acestei chemate în garanție, întemeiată pe dispozițiile art. 998 C. civ., arătând că fapta ilicită constă în ținerea unor evidențe fiscale necorespunzătoare realității, prin omisiunea radierii proprietarei inițiale Ș.I. și neînscrierii cumpărătorilor ulteriori; că vinovăția constă în faptul că prepușii chematei în garanție au omis operarea cuvenitelor modificări, deși au fost făcute cereri de deschidere a rolului fiscal de către cumpărători. Condiția vinovăției în materia răspunderii civile delictuale se consideră a fi îndeplinită nu doar în caz de intenție, ci și pentru cea mai mică culpă; prejudiciul cauzat pârâților este pierderea contravalorii terenului dacă vor fi evinși și cheltuielile suportate de către aceștia; legătura de cauzalitate este directă.

În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a O.J.C.P.I. Ilfov, aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 1000 alin. (3) C. civ., întrucât prepușii chematului în garanție aveau îndatorirea de a cerceta, înainte de întabularea în C.F. a dreptului autoarei D.D., registrele de publicitate imobiliare anterioare. În lipsa acestor demersuri, chematul în garanție a contribuit în egală măsură la crearea unei aparențe de legalitate, ceea ce a determinat încheierea de către pârâți a contractului de vânzare-cumpărare din 19 mai 2005. Prin cererea de chemare în garanție formulată la data de 30 noiembrie 2007, astfel cum a fost precizată 28 ianuarie 2008, pârâții O.C.Ș. și O.R.D. au solicitat obligarea chematei în garanție D.D.

la plata următoarelor sume de bani: 16.000 euro la data plății efective; sporul de valoare al imobilului teren, între data achiziționării de către pârâți și data hotărârii de evicțiune, evaluat provizoriu la echivalentul în lei a 4.000 euro; cheltuielile de judecată la care pârâții vor fi obligați către reclamantă; cheltuielile făcute de către pârâți cu autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din 19 mai 2005, în cuantum de 300 lei; plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze. Pârâții au arătat că înțeleg să antreneze răspunderea pentru evicțiune a vânzătoarei D.D., în conformitate cu dispozițiile art. 60 C. proc. civ. și art. 1341, art. 1344 și art. 998 C. civ.

Prin întâmpinarea formulată la 27 noiembrie 2007, pârâtul L.N. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivare, pârâtul a arătat că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 13 iulie 2004, D.D. a prezentat extras de C.F. și certificat fiscal eliberat de Primăria Mogoșoaia, din care rezulta că D.D. este proprietară a terenului pe care l-a vândut pârâtului. A mai arătat că, de la data cumpărării terenului și până în prezent, l-a stăpânit netulburat, neavând motive să se îndoiască de valabilitatea actelor de proprietate prezentate de vânzătoare. A arătat că este cumpărător de bună credință cu titlu oneros, astfel încât se impune respingerea cererii de contestare a dreptului său astfel dobândit.

A invocat dispozițiile art. 36 - 38 din Legea nr. 7/1996, art. 948, 966, 968 C. civ. Prin cererea de chemare în garanție, formulată la 27 noiembrie 2007, astfel cum a fost precizată la 25 februarie 2008, pârâtul L.N., a chemat în garanție pe: D.D., com. Mogoșoaia prin primar, O.C.P.I. Ilfov și Ministerul Justiției, solicitând: obligarea în solidar a chemaților în garanție la plata următoarelor sume: 10.000 lei, reprezentând prețul vânzării ce urmează a fi actualizat cu indicele de inflație la data plății efective, sporul de valoare al imobilului teren între data achiziționării de către pârâți și data hotărârii de evicțiune; cheltuielile de judecată la care pârâții vor fi obligați către reclamantă; cheltuielile făcute de către pârâți cu autentificarea contractului de vânzare-cumpărare din 19 mai 2005, în cuantum de 250 lei; plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecarea prezentei cauze.

Prin întâmpinarea formulată la 28 noiembrie 2007, pârâții A.V. și A.C.D. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar, pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondate. Prin cererea de chemare în garanție formulată la aceeași dată pârâții A.V. și A.C.D. au chemat în judecată pe Ș.I. și D.D., solicitând ca, în eventualitatea admiterii cererii principale, să se dispună obligarea în solidar a chematelor în garanție la despăgubirea pârâților, prin restituirea prețului plătit la valoarea actualizată și la plata de daune pentru pierderea dreptului de proprietate asupra imobilelor. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1336, 1337 și următoarele C. civ. Prin întâmpinarea formulată la 08 decembrie 2007, pârâții B.F.

și B.D. au invocat excepțiile lipsei calității procesuale pasive și lipsei calității procesuale active, iar, pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondate. Prin cererea reconvențională formulată la data de 08 decembrie 2007, în contradictoriu cu reclamanta SC Y.S.B.N.I. SRL. și cu Q.F. și Q.M. și SC S.M.I. SRL, pârâții B.F. și B.D. au solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 19 ianuarie 1995, încheiat între Q.F. și Q.M. și SC S.M.I. SRL, în calitate de vânzători și reclamanta SC Y.S.B.N.I. SRL., în calitate de cumpărătoare, precum și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 22 iulie 1994, încheiat între Q.F.

și SC S.M.I. SRL Motivele de nulitate invocate sunt în esență aceleași cu ale pârâților reclamanți C.A. și C.P., P.M. și P.A.M., O.C.Ș. și O.R.D., astfel încât nu vor fi reluate distinct. Prin cererea de chemare în garanție formulată la data de 08 decembrie 2007, pârâții B.F. și B.D. au solicitat obligarea chematei în garanție D.D. la restituirea către pârâți a prețului plătit de aceștia pentru teren în baza contractelor de vânzare - cumpărare, autentificate din 13 iulie 2007, de B.N.P., G.C., a cheltuielilor pricinuite de cele două vânzări, precum și a cheltuielilor suportate în prezenta judecată Pârâții au arătat că înțeleg să antreneze răspunderea pentru evicțiune a vânzătoarei D.D., în conformitate cu dispozițiile art. 60 C. proc.

civ. și art. 1341 și art. 998 C. civ. Prin întâmpinarea formulată la termenul din 3 decembrie 2007, pârâții D.A. și M.D. au solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, arătând că au dobândit dreptul de proprietate de la D.D., care a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului, iar pârâții dobânditori au cumpărat imobilele cu buna credința, de la adevăratul proprietar, astfel cum s-a făcut dovada la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica. Prin cererile de chemare in garanție formulate la data de 3 decembrie 2007, pârâții D.A. și M.D. au chemat în judecată: Statul Roman, prin M.E.F., O.C.P.I. Ilfov, Ministerul Justiției, com. Mogosoaia, prin primar; Notarul Public D.D., D.D., solicitând ca, în cazul in care instanța va considera ca acțiunea formulata de reclamanta SC Y.S.B.N.I.

SRL, ar fi întemeiată, instanța sa oblige chemații in garanție ca, in solidar, sa îi despăgubească cu o suma egala cu valoare de piața a imobilului ce urmează a fi stabilita printr-o expertiza tehnică. Prin întâmpinarea formulată la termenul din 3 decembrie 2007, pârâții P.R. și P.E., O.M.M. și O.M.V. au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că au dobândit în indiviziune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1.648 mp, masa partajabilă, lotul I, tarlaua 330, conform contractului de vânzare-cumpărare din 13 iulie 2004, autentificat de B.N.P., G.C., de la D.D., care a făcut dovada dreptului sau de proprietate asupra terenului, iar pârâții dobânditori au cumpărat imobilele cu buna - credința, de la adevăratul proprietar, astfel cum s-a făcut dovada la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare in forma autentica.

Prin cererea de chemare în garanție formulate la data de 3 decembrie 2007, pârâții P.R. și P.E., O.M.M. și O.M.V. au solicitat, în contradictoriu cu vânzătoarea D.D., obligarea chematei în garanție să îi despăgubească, prin restituirea prețului actualizat la zi, aferent terenului în suprafață de 1.684 mp, lotul l, situat în intravilanul comunei Mogoșoaia, jud. Ilfov, tarla 330 și obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Prin întâmpinarea formulată la termenul din 25 ianuarie 2008, pârâții P.V. și P.M. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar, pe fond, au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Prin întâmpinarea formulată la data de 24 ianuarie 2008, chematul în garanție D.D.

a solicitat respingerea cererilor formulate împotriva sa, ca neîntemeiate. Prin întâmpinarea formulată la termenul din 25 februarie 2008, chemata în garanție D.D. a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată și, în consecință, respingerea cererilor de chemare în garanție formulate de pârâți împotriva sa, ca neîntemeiate. Prin întâmpinarea formulată la data de 25 februarie 2008, chemata în garanție Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea cererilor de chemare în garanție formulate de parați împotriva Ministerului Justiției, în raport de dispozițiile art. 60 C. proc. civ., întrucât, între acesta și părțile din proces, nu există o obligație de garanție.

Prin încheierea de ședință de la termenul din 24 martie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei reconvenționale SC S.M.I. SRL Prin încheierea de ședință de la termenul din 17 noiembrie 2008, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza spre repartizare unei secții civile. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, la data de 19 decembrie 2008, sub nr. 46995/3/2008. Prin întâmpinarea formulată la data de 19 martie 2010, chemata în garanție com. Mogoșoaia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și a solicitat respingerea cererilor de chemare în garanție formulate de pârâți împotriva sa, în raport de dispozițiile art. 60 C. proc.

civ., întrucât, între acesta și părțile din proces, nu există o obligație de garanție, această obligație revenind, conform art. 1337 C. civ., vânzătorului, care este ținut să răspundă pentru evicțiune. Prin încheierea de ședință de la termenul din 20 septembrie 2009, tribunalul a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale active și excepției lipsei calității procesuale pasive cu fondul cauzei.

Prin încheierea de la termenul din 19 martie 2012, tribunalul a respins excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, invocată de reclamantă prin cererile formulate la termenul din 21 noiembrie 2011 și la data de 17 ianuarie 2012, precum și excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei, invocată de pârâți la termenul din 23 ianuarie 2012. Prin sentința civilă nr. 963 din 27 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A.V. și A.C.D., B.F. și B.D., pe cererea principală; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea; a respins, ca lipsite de interes, cererile reconvenționale formulate de R.P.

și R.R. , C.A. și C.P., P.M. și P.A.M., O.C.Ș. și O.R.D., B.F. și B.D., în contradictoriu cu pârâții Q.F. și Q.M. și SC S.M.I. SRL și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție com. Mogoșoaia, prin primar și O.C.P.I. Ilfov, pe cererea de chemare în garanție, formulată de pârâții P.M. și P.A.M. și a respins cererea de chemare în garanție formulată împotriva acestora, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. Prin aceeași sentință, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție Statul Român, prin M.F.P., O.C.P.I. Ilfov, com. Mogoșoaia, prin primar, Notar Public D.D. și Ministerul Justiției și a respins, ca rămase fără obiect, cererile de chemare în garanție formulate de pârâții C.A.

și C.P., P.M. și P.A.M., L.N., O.R.D. și L.N., B.F. și B.D., D.A., M.D., O.M.M. și O.M.V., P.R. și P.E., împotriva chematei în garanție D.D. Pentru a statua astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin titlul de proprietate din 22 iunie 1992, emis de Comisia Mun. București și a S.A.I., proprietarei S.I. i-a fost reconstituit, în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 1 ha și 5.300 mp situat în com. Mogoșoaia Județul Ilfov, din care suprafața de 5.500 mp situată în extravilan, tarlaua A 330, suprafața de 5000 mp situat în extravilan, tarlaua A 245, suprafața de 4.000 și 600 mp intravilan arabil situat în tarlaua Z 330 și 200 mp curți construcții.

Prin c ontractul de vânzare-cumpărare, autentificat din 26 octombrie 1992 de Notariatul de Stat S.A.I., S.I. a vândut terenul în suprafață de 4600 mp intravilan situat în tarlaua Z 330 lui T.A.. Actul a fost transcris în Registrul de transcripțiuni Inscripțiuni din 26 octombrie 1992. T.A. a dobândit și dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 500 mp, situat în com. Mogoșoaia, Județul Ilfov, intravilan, situat în tarlaua Z 330, prin cumpărare de la C.R., conform contractului de vânzare - cumpărare, autentificat din 26 octombrie 1992 de Notariatul de Stat S.A.I. Actul a fost transcris în Registrul de transcripțiuni Inscripțiuni din 26 octombrie 1992. La rândul său, T.A. a vândut întregul teren în suprafață de 5.100 mp, dobândit prin cele două acte de vânzare - cumpărare, către Q.F., prin contractul de vânzare - cumpărare, autentificat din 4 august 1993 de Notariatul de Stat S.A.I.

, actul fiind transcris din 04 august 1993. Prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat din 22 iulie 1994 de Notariatul de Stat S.A.I. , Q.F. și Q.M. au vândut terenul în suprafață de 5.100 mp, dobândit de la T.A., către SC

S.M.I. SRL

Actul a fost transcris în Registrul de transcripțiuni Inscripțiuni din 22 iulie 1992. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 19 ianuarie 1995 de Notariatul de Stat S.A.I., vânzătoarea SC S.M.I. SRL a vândut terenul în suprafață de 5.100 mp situat în Mogoșoaia, învecinându-se: - la Nord, cu D.C.; - la Sud, cu D.E.; - la Est, cu Q.F. și Q.M., reclamantei SC Y.S.B.NI. SRL. Prin același contract, vânzătorii Q.F. și Q.M. au vândut reclamantei SC Y.S.B.NI. SRL terenul în suprafață de 5.500 mp situat în com. Mogoșoaia, Județul Ilfov, având ca vecini : la Nord, D.C.; - la Sud, D.E.; - la Est, Drum; - la Vest, SC S.M.I.

SRL Actul a fost transcris în Registrul de transcripțiuni inscripțiuni din 19 ianuarie 1995. Și terenul de 5.500 mp face parte din terenul reconstituit proprietarei Ș.I., prin titlul de proprietate din 22 iunie 1992, care l-a înstrăinat către C.S., prin contractul de vânzare-cumpărare din 24 august 1993, transcris în registrul de transcripțiuni imobiliare din 24 august 1993. Aceasta, la rândul său, l-a înstrăinat către Q.M. și Q.F., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 2 septembrie 1994, în registrul de transcripțiuni imobiliare din 20 septembrie 1994, care l-au vândut către reclamantă, prin contractul de vânzare-cumpărare din 19 ianuarie 1995. Ulterior, într-o altă succesiune de acte juridice, fosta proprietară S.I.

a vândut o parte semnificativă - 9.500 mp din terenul descris mai sus - a doua oară. Astfel, prin contractul de vânzare - cumpărare, autentificat din 04 decembrie 2003 de B.N.P., C.E. a vândut către cumpărătoarea D.D., prin mandatar A.I., terenul în suprafață de 9.500 mp, situat în tarlaua 330 , compus din suprafața de 5.500 mp, care, între timp, a fost trecută în intravilan, prin P.U.G., aprobat prin H.C.L. nr. 34/1999, precum și din suprafața de 4.000 mp intravilan, conform titlului de proprietate din 22 iunie 1992. Pentru terenul în suprafață de 9.500 mp, ce a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 04 decembrie 2003, la data de 27 noiembrie 2003, s-a avizat documentația cadastrală nr. 1170 și, prin încheierea de C.F.

din 22 decembrie 2003, s-a dispus înscrierea în C.F. a localității Mogoșoaia, în favoarea cumpărătoarei D.D. Prin actul de dezmembrare, autentificat din 25 martie 2004 de B.N.P. „L.”, cumpărătoarea D.D. a dezmembrat terenul în suprafață de 9.500 mp, dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 04 decembrie 2003, în 11 loturi, pe care le-a vândut pârâților astfel: - Lotul 1 - terenul cu suprafața de 1.684 mp, intabulat în CF din 2001 a fost vândut prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 iulie 2004, în indiviziune, pârâților: O.M.M. și O.M.V. - o suprafața de 642,4 mp reprezentând cota indiviză de 38,15% precum și suprafața de 120 mp din lotul 11 - calea de acces constituită; P.R.

și P.E.- terenul în suprafața de 864,9 mp, reprezentând cota indiviză de 51,35%, precum și suprafața de 161,659 mp din lotul 11- calea de acces constituită; B.F. și B.D.- terenul cu suprafața de 176,7 mp reprezentând cota indiviză de 10,50%, precum și suprafața de 33 mp din lotul 11- calea de acces constituită. Dreptul de proprietate a fost înscris în C.F., în baza încheierii de C.F. din 20 septembrie 2004. Lotul nr. 2, compus din terenul intravilan, fără construcții, cu suprafața de 505 mp + 94,59 mp din lotul 11 - calea de acces, a fost vândut tot pârâților B.F. și B.D., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 iulie 2004. Dreptul de proprietate a fost înscris în C.F., în baza încheierii de C.F.

din 20 septembrie 2004. Lotul nr. 3, compus din terenul intravilan fără construcții, cu suprafața de 500 mp, precum și lotul nr. 6, cu suprafața de 631 mp, la care se adaugă suprafața de 212,64 mp din lotul 11 - calea de acces, a fost vândută pârâților A.V. și A.C.D., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 01 octombrie 2004. Dreptul de proprietate a fost înscris în C.F., în baza încheierii de C.F. din 2004. Lotul nr. 4, compus din terenul intravilan fără construcții, cu suprafața de 630 mp + 94,59 mp din lotul 11 - calea de acces, a fost vândută pârâtului R.P., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 iulie 2004. Dreptul de proprietate în favoarea pârâtului R.P.

și a soției sale R.R. a fost înscris în C.F., în baza încheierii de C.F. din 2004. Lotul nr. 5, compus din terenul intravilan fără construcții, cu suprafața de 630 mp+118,02 mp din lotul 11 - calea de acces, a fost vândută pârâtului C.A., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 15 septembrie 2004. Dreptul de proprietate în favoarea pârâtului C.A. și a soției sale, C.P., a fost înscris în C.F., în baza încheierii de C.F.din 05 noiembrie 2004. Lotul nr. 7, compus din terenul intravilan fără construcții, cu suprafața de 900 mp+168,75 mp din lotul 11 - calea de acces, a fost vândută pârâților P.M., căsătorită cu P.V., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat din 13 iulie 2004. Dreptul de proprietate în favoarea pârâților P.M.

și P.V. a fost înscris în C.F., în baza încheierii de C.F. din 2004. Lotul nr. 8, compus din terenul în suprafață de 280 mp, a fost vândută pârâților T.G.D. și T.E., prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 15 septembrie 2004. Dreptul de proprietate în favoarea pârâților T.G.D. și T.E. a fost înscris în C.F., în baza încheierii de C.F. din 24 septembrie 2004. Lotul nr. 9, compus din terenul intravilan cu suprafața de 1.650 mp +1/10 din 1497 mp - lotul 11 - calea de acces a fost vândută în indiviziune, conform contractului de vânzare-cumpărare, autentificat din 19 mai 2005, pârâților: O.C.Ș. și O.R.D. (cota indiviză de 1/4); P.M. și P.A.M. (cota indiviză de 1/4); D.A. (cota indiviză de 1/4); M.D.

- (cota indiviză de 1/4) . În baza actului de dezmembrare și partaj, autentificat din 11 noiembrie 2011, copartajanții au fost de acord cu dezmembrarea terenului din lotul 9, cu suprafața de 1.650 mp, identificat cu numărul cadastral și cu împărțirea acestuia în următoarele parcele: - pârâților P.M. și P.A.M. să le revină lotul 1 - teren în suprafața de 411,89 și cota parte indiviză de 1/40 din 1497 din drumul de acces; dreptul de proprietate în favoarea pârâților P.M. și P.A.M. a fost înscris în C.F. în baza încheierii de C.F. din 29 noiembrie 2005. - pârâților O.C.Ș. și O.R.D. să le revină lotul 2 - teren în suprafața de 411,88 mp și cota parte indiviză de 1/40 din 1497 din drumul de acces; dreptul de proprietate în favoarea pârâților O.C.Ș.

și O.R.D. a fost înscris în C.F. în baza încheierii de C.F. din 29 noiembrie 2005. - pârâtului M.D. să îi revină lotul 3 - compus din teren în suprafața de 411,88 mp și cota parte indiviză de 1/40 din 1497 din drumul de acces 1170/11; dreptul de proprietate în favoarea pârâtului M.D. a fost înscris în C.F. în baza încheierii de C.F. din 2005. - pârâtului D.A. să îi revină lotul 4 - teren în suprafața de 411,88 mp și cota parte indiviză de 1/40 din 1497 din drumul de acces; dreptul de proprietate în favoarea pârâtului D.A. a fost înscris în C.F. în baza încheierii de C.F. din 2005. Lotul nr. 10, compus din terenul intravilan fără construcții, cu suprafața de 593 mp+112,68 mp din lotul 11 - calea de acces a fost vândut pârâtului L.N., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 13 iulie 2004; dreptul de proprietate în favoarea pârâtului L.N.

a fost înscris în C.F. în baza încheierii de C.F. din 2004. Lotul nr. 11 - compus din teren în suprafața de 1497 mp, cu destinația de drum comun de acces a revenit pârâților în cotele indivize arătate. Loturile au fost identificate cu suprafețe și vecinătăți prin raportul de expertiză topo întocmit de expert B.I.D. Potrivit acestui raport, conform elementelor de identificare cadastrală, pârâții ocupă același teren din T 41-Mogoșoaia, cu terenul în suprafață de 9.500 mp, dobândit de reclamantă în parcela T 41 (din totalul de 10.600 mp, dobândit de reclamanta SC Y.S.B.N.I. SRL., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat din 19 ianuarie 1995, doar două din parcelele de teren provenite de la Ș.I., respectiv cea de 4.000 mp și cea de 5.500 mp se află în parcela T 41, cea de-a treia suprafață, de 600 mp, fiind situată în altă zonă - cvartalul 32-34 din perimetrul construibil al com.

Mogoșoaia). Conform raportului, , reclamanta mai deține, conform actelor, suprafața de 10.000 mp, pe lângă suprafața de teren de 4.000+5.500=9.500 mp, parcelă provenită de la Ș.I., fără a avea deschidere la stradă (Drumul Gării sau Șoseaua București-Târgoviște), deținând și suprafața de 500 mp teren, reconstituit conform Anexei nr. 2 în patrulaterul a-b-c-d (colorat cu galben), cu deschidere directă la Drumul Gării, care, în prezent, este inclusă în lotul cu nr. cadastral. Expertul a arătat că, din analiza comparativă a parcelelor rezultate din planul de dezmembrare autentificat din 25 martie 2004 la B.N.P. „L.”- București, sector 2, cu situația topografică constatată pe teren, se pune în evidență o extindere a terenului lotizat de D.D.

în A330, care avea, potrivit actelor, o suprafața de 9.500 mp, spre Șoseaua București-Târgoviște (Drumul Gării), suprapunându-se cu fosta parcelă C.R., menționată, inițial, ca vecinătate vestică a terenului din titlul de proprietate al lui Ș.I. Expertul a arătat că, pe lotul 3 - partea de proprietate exclusivă, pârâții A.V. și A.C.D. au edificat o construcție D+P+M, cu o suprafață construită la sol egală cu 136 mp, suprafața desfășurată 251,17 mp și o suprafață utilă de 220 mp și împrejmuire cu gard din zidărie și beton, conform autorizației de construire din 15 iulie 2005, (patrulaterul 12-13-14-15). Pe lotul 4 (patrulaterul 14-15-16-17), împrejmuit cu gard din beton, s-a identificat o construcție P+E, cu suprafața construită la sol egală cu 300 mp - proprietatea pârâtului R.P.

Expertul a stabilit valoarea de circulație a terenului cu suprafața de 1 ha, aparținând reclamantei, ca fiind de 671.800 euro. Tribunalul a înlăturat obiecțiunile pârâților A. și R., în sensul că terenul de 5.500 mp, care apare în titlul de proprietate inițial al lui Ș.I. ca fiind extravilan, nu este același cu terenul vândut de autoarea acestora D.D., care este intravilan. A avut în vedere faptul că, prin întâmpinarea formulată, D.D. recunoaște că suprafeței de teren de 5.500 mp i-a fost schimbată categoria de folosință, din teren extravilan, fiind transformata in intravilan prin P.U.G., stabilit prin H.C.L. nr. 34 din 18 noiembrie 1999, aspect care este confirmat de adeverința din 04 noiembrie 2003 eliberată de Primăria Mogoșoaia.

De asemenea, a înlăturat obiecțiunile acelorași pârâți, în sensul că expertul a concluzionat greșit asupra existenței unei extinderi a parcelării D. asupra parcelei care a aparținut lui C.R., în condițiile în care, la data măsurătorilor, nu s-a constat nicio suprafață excedentară celei de 9.500 mp din titlul autoarei. Tribunalul a avut în vedere că proprietățile pârâților au fost identificate de expert cu laturile și vecinătăți în anexa nr. 2 la raport. În raport de această situație de fapt, tribunalul a soluționat, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepțiile procesuale invocate, astfel: A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, ca neîntemeiată. Reclamanta a învestit instanța de judecată cu o acțiune în revendicare împotriva pârâților.

Acțiunea în revendicare este un mijloc juridic complex de apărare a dreptului de proprietate, pus la îndemâna proprietarului atât pentru redobândirea posesiei de la posesorul neproprietar, cât și pentru apărarea dreptului de proprietate în raport de altor persoane care invocă un titlu de proprietate valabil. Este ipoteza specifică a comparării de titluri, ipoteză ce se regăsește și în cauză. În susținerea excepției lipsei calității procesuale active, pârâții C.A. și C.P., P.M. și P.A.M., O.C.Ș. și O.R.D.

au arătat că reclamanta nu justifică un titlu valabil, față de motivele de nulitate absolută invocate prin cererea reconvențională cu privire la contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 19 ianuarie 1995. Tribunalul a apreciat că reclamanta se bucură, până la anularea titlului său de proprietate, de prezumția de validitate a acestuia și de mijloacele juridice puse la îndemână pentru apărarea dreptului de proprietate dobândit, între care se regăsește și dreptul de a formula o acțiune în revendicare pentru dobândirea posesiei. Aspectele legate de preferabilitatea titlurilor invocate de părți sunt aspecte de fond, iar nu de calitate procesuală. În susținerea excepției lipsei calității procesuale active, pârâții B.F.

și B.D. au arătat că reclamanta nu dovedește un drept de proprietate asupra terenului deținut de pârâți. Or, astfel cum rezultă din succesiunea actelor juridice încheiate, atât reclamanta, cât și pârâții invocă un drept de proprietate asupra aceluiași teren , situat în localitatea Mogoșoaia. Cum același argument a fost invocat și în susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților B.F. și B.D. , dar și a pârâților A.V. și A.C.D., tribunalul a înlăturat apărările pârâților, în sensul inexistenței unei suprapuneri între terenul reclamantei și terenurile pe care aceștia le-au dobândit de la D.D. si a respins atât excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe cererea principală, cât și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților A.V.

și A.C.D., B.F. și B.D., pe cererea principală, ca neîntemeiate. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție Com. Mogoșoaia, prin primar și O.C.P.I. Ilfov, pe cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P.M. și P.A.M.; Statul Român, prin M.F.P., O.C.P.I. Ilfov, com. Mogoșoaia, prin primar, Notar Public D.D., Ministerul Justiției, pe cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul D.A. și M.D., tribunalul a constatat că este întemeiată și a admis-o, pentru următoarele motive: Astfel cum rezultă din motivarea cererilor de chemare în garanție, pârâții au formulat cererile de chemare în garanție împotriva acestora pentru neîndeplinirea unor obligații legale privind verificarea și înscrierea situației juridice corespunzătoare a terenului în litigiu și asigurarea unui sistem de publicitate imobiliară suficient de coerent și eficient.

Aceste aspecte atrag răspunderea civilă delictuală. Or, potrivit regulilor stabilite de doctrină și jurisprudență, răspunderea civilă delictuală este o răspundere cu caracter general și subsidiar față de răspunderea civilă contractuală, astfel încât, ori de câte ori prejudiciul suferit de o persoană derivă dintr-un contract, se impune angajarea răspunderii civile contractuale, fără ca partea interesată, în speță, pârâții, să poată alege între răspunderea civilă delictuală și răspunderea civilă contractuală. În cazul de față, posibilul prejudiciu pe care îl pot suferi pârâții ar consta în pierderea dreptului de proprietate dobândit în baza contractelor de vânzare - cumpărare enumerate mai sus și ar fi generat de faptul că vânzătoarea D.D.

nu le putea transmite valabil dreptul de proprietate asupra teren ului situat în localitatea Mogoșoaia. Pentru această situație, există un temei contractual al răspunderii, dispozițiile art. 1337-1441 reglementând răspunderea vânzătorului pentru evicțiune, mecanism în raport de care nici unul dintre chemații în garanție - Statul Român, prin M.F.P., O.C.P.I. Ilfov, com. Mogoșoaia, prin primar, Notar Public, D.D., Ministerul Justiției - nu au calitatea de persoană obligată în raportul juridic dedus judecății și, ca atare, nu pot avea nici calitate procesuală pasivă. Astfel cum rezultă din probatoriul examinat mai sus, asupra terenului în suprafață de 9.500 mp, situat în localitatea Mogoșoaia, invocă un drept de proprietate reclamanta, în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 19 ianuarie 1995 și pârâții, fiecare pentru partea de teren dobândită de la D.D., în baza contractelor de vânzare - cumpărare enumerate mai sus.

Din analiza succesiunii înstrăinărilor, rezultă că atât dreptul dobândit de reclamantă, cât și dreptul dobândit de pârâți, provin de la același autor, respectiv Ș.I., proprietarul inițial, în baza titlului de proprietate din 22 iunie 1992, emis de Comisia Mun. București și a S.A.I., în baza Legii nr. 18/1991, care a vândut, într-o prima etapă, terenul în suprafață de 4.600 mp intravilan, situat în tarlaua Z 330, lui T.A. și terenul de 5.500 mp extravilan, situat în tarlaua A 330, către, C.S., iar ulterior, a vândut a doua oară terenul în suprafață de 9.500 mp, (compus din suprafața de 5.500 mp care, între timp, a fost trecută în intravilan, precum și din suprafața de 4.000 mp intravilan), către D.D.

În cauză, atât reclamanta, cât și pârâții au îndeplinit formalitățile de publicitate imobiliară, astfel: reclamanta și-a înscris dreptul de proprietate în Registrul de transcripțiuni din 19 ianuarie 1995, astfel cum rezultă din viza de înregistrare pusă pe contract; iar pârâții și-au înscris dreptul în C.F., astfel cum rezultă din adresa din 22 mai 2009, eliberată de O.C.P.I. Ilfov; O.M.M. și O.M.V., P.R. și P.E., B.F. și B.D., în C.F., în baza încheierii de C.F. din 20 septembrie 2004; B.F. și B.D. în C.F. în baza încheierii de C.F. din 20 septembrie 2004; A.V. și A.C.D., în C.F. nr. 1437 în baza încheierii de C.F. din 2004; R.P. și R.R. în C.F., în baza încheierii de C.F. din 2004; C.A. și C.P.

în C.F., în baza încheierii de C.F. din 05 noiembrie 2004; P.M. și P.V. în C.F., în baza încheierii de C.F. din 2004; T.G.D. și T.E. în C.F., în baza încheierii de C.F. din 24 septembrie 2004 ; P.M. și P.A.M. în C.F., în baza încheierii de C.F. din 29 noiembrie 2005; O.C.Ș. și O.R.D. în C.F., în baza încheierii de C.F. din 29 noiembrie 2005; M.D. în C.F., în baza încheierii de C.F. din 2005; D.A. în C.F., în baza încheierii de C.F. nr. din 2005 ; L.N. a fost înscris în C.F., în baza încheierii de C.F. din 2004. Pentru această ipoteză, doctrina și jurisprudența au consacrat regula preferinței titlului care a îndeplinit mai întâi formalitățile de publicitate imobiliară.

După intrarea în vigoare a Legii nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, această regulă a fost amendată, în sensul că, în concursul dintre proprietarul care și-a transcris dreptul de proprietate în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni și proprietarul care și-a înscris dreptul de proprietate în C.F., va fi preferat cel de-al doilea, dacă acesta și-a înscris dreptul dobândit cu bună - credință, printr-un act cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, iar înscrierea dreptului său nu a fost contestată în termenul de prescripție de trei ani. Această regulă are atât o fundamentare de text, art. 30, 31 și 36 din Legea nr. 7/1996 (fostele art. 33 și 34 din Lege), cât și una de principiu, întemeiată pe principiul asigurării stabilității circuitului civil și a ocrotirii intereselor terților dobânditori de drepturi reale, cu bună - credință, prin acte juridice cu titlu oneros.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile normative aplicabile, potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în forma inițială aplicabilă la data înscrierii drepturilor pârâților: „Dacă, în C.F., s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezumă că dreptul există în folosul ei, dacă a fost dobândit sau constituit cu bună-credință, cât timp nu se dovedește contrariul”, iar, potrivit art. 34 din Lege: „Cuprinsul cărților funciare se consideră exact, în folosul acelei persoane care a dobândit, prin act juridic cu titlu oneros, un drept real, dacă, în momentul dobândirii dreptului, n-a fost înscrisă în C.F. vreo acțiune prin care se contestă cuprinsul ei sau dacă nu a cunoscut, pe altă cale, această inexactitate”.

Dispozițiile art. 34 au fost completate ulterior, prin Legea nr .247/2005, primind următorul conținut: „ Cuprinsul cărții funciare, în afara îngrădirilor și excepțiilor legale, se consideră exact numai în folosul acelei persoane care, în virtutea unui act juridic cu titlul legal, a dobândit cu bună-credință un drept real înscris în C.F. Dobânditorul este considerat de bună-credință dacă, la data înregistrării cererii de înscriere a dreptului în folosul său, nu a fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare sau dacă, din titlul transmițătorului și din cuprinsul cărții funciare, nu reiese vreo neconcordanță între aceasta și situația juridică reală”.

De asemenea, potrivit art. 36 din lege, în forma modificată: „ Acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere, formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris”.

Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru a opera principiul publicității materiale, consacrat de dispozițiile citate: dreptul să fie dobândit printr-un act cu titlu oneros, înscrierea să fie făcută cu bună credință, bazată pe cuprinsul cărții funciare, în care să nu fi fost notată nici o acțiune prin care se contestă cuprinsul cărții funciare, iar înscrierea dreptului său nu a fost contestată în termenul de prescripție de trei ani . Principiul publicității materiale reprezintă o formă a regulii clasice de acordare a preferinței titlului care a îndeplinit mai întâi formalitățile de publicitate imobiliară, aplicabilă în sistemul de C.F..

Astfel, adoptarea acestei concepții și abandonarea principiul nemo plus iuris ad alium transfere potest quam ipse habet a avut ca rațiune necesitatea asigurării stabilității circuitului civil și a ocrotirii intereselor terților dobânditori de drepturi reale, cu bună credință, prin acte juridice cu titlu oneros. Pentru atingerea acestei finalități, este esențial ca formalitățile de publicitate imobiliară să fie realizate în mod complet, corespunzător, de natură a permite terților interesați să cunoască situația juridică a bunului imobil. În speță, reclamanta nu a respectat acest deziderat, prin actele sale ulterioare lăsând posibilitatea creării unei alte aparențe de drept, aceea care opera în favoarea proprietarei inițiale Ș.I.

și, ulterior, în favoarea autoarei pârâților, D.D. Astfel, sub un prim aspect, tribunalul a avut în vedere faptul că, deși, după dobândirea dreptului său, la data de 26 martie 1996, a fost publicată, în M. Of., Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, care reglementa un alt sistem de publicitate imobiliară, reclamanta nu a făcut nici un demers pentru conservarea dreptului său, potrivit acestei legi. Este adevărat că, potrivit art. 58 din Legea nr. 7/1996, în forma inițială, (devenit art. 56 ulterior), „î nscrierile făcute în conformitate cu actele normative în vigoare, în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, în cărțile funciare și în cărțile de publicitate funciară, înainte de data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce, și după această dată, efectele prevăzute, cu excepția cazurilor în care drepturile de proprietate și celelalte drepturi reale au fost afectate, în orice mod, prin efectul legii”.

În raport de aceste dispoziții, s-ar putea susține că reclamanta nu era obligată să îndeplinească și procedura de deschidere a cărții funciare pentru conservarea dreptului său, iar această susținere ar fi corectă. Numai că, din perspectiva principiilor stabilității circuitului civil și a ocrotirii intereselor terților dobânditori de bună credință, este relevant faptul că reclamanta nu a făcut nici un fel de demersuri pentru înscrierea dreptului dobândit în C.F., de la dobândire, în 1995, și până în 2003, data la care D.D. a înscris, în C.F., dreptul dobândit de la Ș.I. prin contractul de vânzare - cumpărare din 04 decembrie 2003, prin încheierea de C.F. din 22 decembrie 2003. Chiar dacă dreptul de proprietate nu se stinge prin neuz, intervalul de opt ani este unul substanțial, în care reclamanta, prin inacțiunile sale, a dat posibilitatea creării altei aparențe de drept.

Sub un alt aspect, tribunalul a apreciat că această atitudine se corelează cu aceea că reclamanta nu a îndeplinit formalitățile de înregistrare fiscală a imobilului pe numele său. Contrar susținerilor reclamantei, în sensul că a înregistrat, din 24 mai 1995, declarația de impunere pe teren și că, din acel moment, a achitat impozitul pe teren, tribunalul a constatat, din adresa din 18 martie 2010, emisă de Primăria com. Mogoșoaia, că reclamanta și-a deschis rol fiscal din anul 2004, în baza declarației din 08 octombrie 2004, pentru terenul în suprafață de 10.800 mp, pentru care a achitat impozit, în anii 2004 și 2005. De altfel, din chitanța depusă de reclamantă în anexa 13, invocată în acțiune, rezultă plata impozitului în anul 2005. De asemenea, contrar susținerilor reclamantei, în sensul că a avut posesia timp de 9 ani, până în anul 2004, tribunalul a constatat că, pentru trecerea imobilului din extravilan în intravilan,