ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5244/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5244/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
la data de 19
august 2010 sub numărul de Dosar nr. 7296/2/2011
reclamanta SC A.
SA, reprezentată prin președinte A.G. în contradictoriu cu
pârâta
C.N.V.M.
a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce se
va pronunța să se dispună
anularea în tot a
actului administrativ unilateral reprezentat de Ordonanța C.N.V.M. nr. 259 din 08
iunie 2010 și suspendarea executării actului administrativ
până la
soluționarea definitiva si irevocabila a cererii.
Cu
privire la capătul de cerere având ca obiect
suspendarea executării
actului administrativ atacat reclamantul a arătat că punerea in executare a
acestuia ar produce grave perturbări in activitatea societății, iar
nelegalitatea
Ordonanței C.N.V.M.
nr. 259 din 08 iunie 2010,
care ignoră
deliberat efectele definitive si executorii ale Hotărârii A.G.A. adoptata in
conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990 si Legii nr. 297/2004 este
evidenta si creează o puternica îndoiala privind efectele prezumției de
legalitate de care beneficiază ordonanța atacata.
În motivarea cererii, reclamanta a
arătat că la data de
25
noiembrie 2009 la sediul SC A. SA din Slobozia au avut loc lucrările A.G.O.A.
pe a cărei ordine de zi a figurat, printre altele, «alegerea noilor membri CA.
prin metoda votului cumulativ, la propunerea S.L.T.D.»
A arătat reclamanta că acționarii/ reprezentanții
acționarilor prezenți la A.G.O.A. nu au reușit sa stabilească nici un criteriu
de departajare a celor 5 candidați care au obținut voturi egale, votând
menținerea Consiliu de Administrație in funcție.
Prin Ordonanța nr. 68 din data de 3 februarie 2010,
C.N.V.M. a obligat Consiliul de Administrație să stabilească cel puțin trei
criterii de departajare a celor cinci candidați la funcția de administrator al SC
A. SA care au obținut același număr de voturi exprimate de același număr de
acționari, însă A.G.O.A. din data de 27 aprilie 2010 a hotărât reconfirmarea membrilor Consiliu de Administrație pentru rezultate deosebite in administrarea
societății SC A. SA.
Prin Ordonanța nr. 259 din 08 iunie 2010 C.N.V.M. a obligat
Consiliul de Administrație al SC A. SA ca in termen de 15 zile sa convoace
A.G.O.A. si să înscrie, ca punct distinct pe ordinea de zi, «stabilirea
criteriilor de departajare a celor 5 candidați la funcția de administrator al SC
A. SA care au obținut același număr de voturi exprimate de același număr de
acționari in cadrul adunării generale din data de 25 noiembrie 2009».
A arătat reclamanta că nu există o sentința judecătorească
de anulare a hotărârii Adunării Generale Ordinare a Acționarilor din data de 27
aprilie 2010 și că raportul de audit a constatat buna administrare a societății
de către actualul Consiliu de Administrație.
S-a apreciat in acțiune că atitudinea C.N.V.M. nu poate fi
explicată decât prin intervenții incorecte făcute de acționarul interesat în
perturbarea activității societății, S.L.T.D. care
nu a atacat în instanța,
în termenul legal Hotărârea A.G.A. prin care a fost ales
Consiliul de Administrație, iar eludarea dispozițiilor legale speciale prin
intermediul C.N.V.M. si emiterea de ordonanțe ori acte individuale in
executarea acestora pentru constrângerea incorecta a membrilor CA in vederea
încălcării Legii nr. 297/2004 si a Legii nr. 31/1990 nu poate fi încurajata.
Hotărârea instanței
de fond.
Prin
Sentința nr.
4192
din 14 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul A.G. în
contradictoriu cu pârâta C.N.V.M., s-a dispus suspendarea executării actului
administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei și s-a dispus anularea
Ordonanței C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut
că raportat la prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 există obligația
Consiliului de Administrație al SC A. SA de a respecta și de a pune în aplicare
întocmai hotărârile A.G.A, inclusiv hotărârea A.G.O.A. din data de 25 noiembrie
2009.
Totodată,instanța a reținut că hotărârea A.G.O.A. din data
de 25 noiembrie 2009 publicată în M. Of. produce efectele juridice în vederea
cărora a fost adoptată și atâta vreme cât nu s-a făcut dovada faptului că
această hotărâre nu a fost anulata de vreo instanța judecătorească, efectele impunându-se
de plin drept tuturor subiecților de drept aflați în conexiune cu aceasta.
Astfel, a apreciat judecătorului fondului, că în prezența a
două hotărâri identice ale A.G.O.A., respectiv din data de 25 noiembrie 2009 și
din data de 27 aprilie 2010 există obligația pentru Consiliul de Administrație
al SC A. SA de a respecta și de a pune în aplicare întocmai hotărârile A.G.A.
Curtea de Apel a reținut că in absența unei hotărâri
judecătorești de anulare a hotărârii A.G.O.A., aceasta din urma își produce
efectele, iar prin emiterea Ordonanței nr. 259 din data de 08 iunie 2010,
C.N.M.V. dovedește un interes contrar interesului societății și acționarilor
acesteia.
S-a apreciat că prevederile art. 2 alin. (5) lit. c) din
Legea nr. 297/2004, care dau dreptul C.N.V.M. de a solicita instanței să
dispună convocarea adunării generale a acționarilor, nu pot fi interpretate in
contra voinței acționarilor și nici in sensul substituirii voinței acestora.
Din interpretarea sistematică a dispozițiilor
cuprinse în Legea nr. 297/2004, în Statutul C.N.V.M. art. 2
și 7, în Legea nr. 31/1990 și în art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004
Curtea de apel a reținut că, de lege lata dispozițiile legale în vigoare
limitează și condiționează dreptul C.N.V.M. de a solicita consiliului de
administrație convocarea adunării generale a acționarilor stabilind problemele
ce trebuie incluse pe ordinea de zi de îndeplinire a unui obiectiv statutar al
C.N.V.M.
De asemenea, s-a apreciat că prin
neexercitarea de către acționarii SC A. SA a drepturilor
prevăzute de art. 119 și 132 din Legea nr. 31/1990 a fost confirmată voința
acestora ca hotărârile A.G.O.A. din data de 25 noiembrie 2009 și din data de 27
aprilie 2010 să producă efectele juridice în vederea cărora au fost adoptate și
relevă voința acționarilor de a nu solicita convocarea A.G.A. pentru a discuta
stabilirea criteriilor de departajare a celor cinci candidați la funcția de
administrator al SC A. SA care au abținut același număr de voturi exprimate de
aceeași acționari.
S-a arătat in considerentele sentinței atacate că
Ordonanța C.N.V.M. nr.
259 din 08 iunie 2010 a fost emisă că încălcarea competenței funcționale,
aceasta neavând prerogativa recunoscută de către lege prin care se urmărește ca
adunarea generală a acționarilor să adopte o anumită decizie cu privire la
administrarea societății și nici stabilirea criteriilor de departajare.
În
acest sens s-a reținut că statutul C.N.V.M. si Legea nr. 297/2004 nu stabilesc
dreptul C.N.V.M. de ingerința în alegerea membrilor consiliului de administrare
a societății, prin impunerea, în contra voinței acționarilor societății, a unei
anumite persoane, nominalizate, fiind aplicabil art. 132 alin. (l) din Legea nr.
31/1990, care stabilește ca hotărârile luate de asumarea generala în limitele
legii sau actului constitutiv sunt obligatorii pentru acționari.
A
reținut Curtea de Apel, prin analizarea dispozițiilor art. 111 alin. (2) și art.
137 din Legea nr. 31/1990 și dispozițiilor Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006,
că C.N.V.M. este competent sa reglementeze problematica criteriilor de
departajare a candidaților la funcția de administrator care au obținut același
număr de voturi, exprimate de aceiași acționari, în urma aplicării metodei votului
cumulativ, fie si sub forma enumerării exemplificative a ce anume poate
constitui un astfel de criteriu de departajare, însă nu are dreptul de a
obține, prin constrângerea specifica actului administrativ, obligarea unei
societăți comerciale la stabilirea acestor criterii.
Având
în vedere faptul că
Ordonanța C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010
impune luarea unor masuri contrare legii in materia convocării corecte a
adunării generale si a adoptărilor hotărârilor acesteia, a apreciat judecătorul
fondului că actul administrativ atacat este nelegal.
Astfel,
consiliul de administrație al SC A. SA a îndeplinit obligațiile ce-i revin în
calitate de organ societar al unui emitent de valori mobiliare admis la
tranzacționare pe piața reglementata, supravegheata de C.N.V.M., iar de lege
lata nu există o reglementare a C.N.V.M. care sa precizeze, chiar cu titlu
exemplificativ, ce anume poate constitui un criteriu de departajare.
Deși
adunarea generala a acționarilor s-a întrunit la data de 27 aprilie 2010, având
inclusa pe ordinea de zi stabilirea criteriilor de departajare a candidaților
și problema a fost supusa discuțiilor si votului acționarilor, acționarii nu au
aprobat criteriile de departajare.
A
concluzionat instanța de fond ca au fost îndeplinite atât obligațiile stabilite
în sarcina consiliului de administrație al SC A. SA prin art. 126 alin. (6) din
Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 si prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 68 din 3
februarie 2010, prin aceea ca a fost stabilita pe ordinea de zi si pusa în
discuția acționarilor problema stabilirii criteriilor de departajare a candidaților
la funcția de membru al consiliului de administrație al SC A. SA și cu toate
acestea, C.N.V.M. a emis Ordonanța nr. 259 din 8 iunie 2010, prin care a dispus
obligarea consiliului de administrație al SC A. SA să convoace adunarea
generala a acționarilor care sa aibă înscrisa pe ordinea de zi stabilirea
criteriilor de departajare a celor 5 candidați la funcția de membru al
consiliului de administrație.
S-a
mai arătat in sentința atacată că, prin emiterea Ordonanței nr. 259 din 8 iunie
2010, adunarea generala era obligată abordeze din nou aceeași problematica în
legătura cu care a adoptat hotărâri neatacate de acționari în condițiile Legii nr.
31/1990, deși în această privință există o hotărâre a A.G.O.A. a SC A. SA din
data de 25 noiembrie 2009 care a reglementat problema în discuție privind
stabilirea criteriilor de departajare.
În
ceea ce privește cererea de suspendare, in raport de considerentele expuse cu
privire la cererea de anulare a Ordonanței
C.N.V.M. nr. 259 din 08
iunie 2010, a reținut Curtea de Apel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14
și 15 din Legea nr. 554/2004.
Recursul.
Împotriva acestei
sentințe a formulat două recursuri pârâta C.N.V.M., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii
de recurs privind hotărârea de suspendare a executării Ordonanței C.N.V.M. nr. 259
din 08 iunie 2012, a arătat recurenta că instanța de fond nu a analizat
condițiile de admisibilitate pentru a se dispune măsura provizorie a
suspendării, respectiv justificarea pagubei iminente astfel cum este aceasta
definită de art. 2 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 554/2004, condiție care nici
nu a fost susținută in cererea de chemare in judecată.
În ceea ce privește
„cazul bine justificat”, a precizat recurentul că in cadrul competenței de
supraveghere are dreptul să verifice activitatea entităților reglementate și
supravegheate precum și modul in care persoanele care fac parte din organele de
conducere și execuție își îndeplinesc atribuțiile, inclusiv de a le solicita convocarea
unor adunări generale ale acționarilor și chiar de a solicita instanței de
judecată să dispună convocarea acestora.
A susținut recurenta
că in sarcina intimatei - reclamante s-a stabilit o măsură care a avut in
vedere conduita sa anterioară, respectiv faptul că, răstălmăcind sensul normei
legale, nu au fost supuse aprobării A.G.A. criterii concrete prin care membrii
consiliului de administrație aleși prin metoda votului cumulativ să poată fi
departajați, in lipsa acestora fiind lipsită de efecte in plan concret o
modalitate de alegere edictată in legislația specifică pieței de capital.
S-a arătat că
Ordonanța C.N.V.M. nr. 259 din 21 septembrie 2010 se circumscrie domeniului de
aplicabilitate definit de Statutul C.N.V.M. pentru acest tip de act individual
și îndeplinește cerințele motivării in fapt și in drept a actului administrativ
de autoritate.
S-a mai invocat prin
motivele de recurs împrejurarea că sentința atacată cuprinde elemente străine
de natura pricinii, întrucât in timp ce în practicaua acesteia au fost reținute
ca și părți SC A. SA in contradictoriu cu C.N.V.M., in cuprinsul hotărârii și
in dispozitiv se reține că C.N.V.M. se judecă in contradictoriu cu A.G.
În motivarea cererii
de recurs privind soluția de anulare a Ordonanței C.N.V.M. nr. 259 din 8 iunie 2010,
s-a invocat incidența dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ.,
arătându-se că, in condițiile in care societăților admise la tranzacționare pe
piața de capital le este aplicabilă legislația specială a pieței de capital,
membrii Consiliului de Administrație ai SC A. SA aveau obligația, potrivit art.
126 alin. (6) din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 să propună ca punct pe
ordinea de zi a adunării generale a acționarilor stabilirea a trei criterii de
departajare a celor cinci candidați la funcția de membru CA care au obținut
același număr de voturi cumulate, exprimate de același număr de acționari A.G.O.A.
din data de 25 noiembrie 2009.
S-a susținut că prin
ordonanța atacată s-a avut in vedere tocmai faptul că aceste criterii nu au
fost supuse aprobării A.G.A., fiind lipsită de efecte modalitatea de alegere a
membrilor C.A.
S-a invocat de
asemenea că hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, caz de casare
prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în condițiile in care in practicaua
sentinței recurate este consemnată ca parte SC A. SA, iar in considerente este
menționat ca și reclamant A.G. De asemenea, s-a arătat că in mod greșit
instanța a reținut aspecte privind buna credință și buna administrare a
societății de către membrii Consiliului de Administrație, acestea nefiind
relevante in raport de obiectul dedus judecății.
S-a invocat de
asemenea că hotărârea cuprinde motive contradictorii, ce nu privesc legalitatea
Ordonanței C.N.V.M. nr. 259/2010.
În temeiul art. 304 pct.
8 și 9 C. proc. civ., s-a criticat sentința instanței de fond și sub aspectul greșitei
interpretări a actului juridic dedus judecății și schimbării înțelesului
lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât măsura C.N.V.M. viza
introducerea pe ordinea de zi a problemei stabilirii a 3 criterii de
departajare și nu supunerea la vot a stabilirii acestor 3 criterii.
În drept, cererea de
recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., art. 304
pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.
Procedura în fața
instanței de recurs.
Intimata - reclamantă
a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat intimata - reclamanta
că sentința atacată a reținut corect că actul administrativ contestat a fost
emis cu depășirea limitelor atribuțiilor C.N.V.M. privind asigurarea
funcționării optime a pieței de capital, prevăzute in art. 7 alin. (1) din
Statutul C.N.V.M., art. 1 alin. (3) din Legea nr. 297/2004 și ale Legii nr. 31/1990.
S-a mai arătat prin întâmpinare
că problema stabilirii criteriilor de departajare a unor candidați la funcția
de administrator nu intră in competența adunării generale ordinare ci in
competența C.N.V.M., in realitate existând un vid de reglementare imputabil acestuia
din urmă.
În concluzie s-a
arătat că au fost îndeplinite atât obligațiile stabilite in sarcina consiliului
de administrație prin art. 126 alin. (6) din Regulament și prin Ordonanța nr. 68
din 3 februarie 2010, neintrând in competența consiliului de administrație
impunerea adoptării unei anumite decizii adunării generale.
Considerentele și
soluția instanței de recurs.
Analizând recursurile
declarate în raport de motivele invocate, Curtea va aprecia pentru următoarele
considerente că sunt fondate, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivelor
de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. atât în ceea e privește
acțiunea în anulare cât și în ceea ce privește cererea de suspendare.
În fapt,
Prin Ordonanța C.N.V.M. nr. 259 din 8 iunie 2010, C.N.V.M. a
stabilit ca în termen de 15 zile de la data comunicării actului administrativ,
Consiliul de Administrație al SC A. SA în funcție la data A.G.O.A. din data de
25 noiembrie 2009, să convoace Adunarea Generală Ordinară care să se desfășoare
în termen de 30 de zile de la data publicării convocării în M. Of. al României.
Adunarea Generală a Acționarilor urma să aibă înscris ca
punct distinct pe ordinea de zi stabilirea criteriilor de departajare a celor 5
candidați la funcția de administrator al SC A. SA care au obținut același număr
de voturi exprimate în cadrul adunării generale din data de 25 noiembrie 2009.
În cazul nerespectării obligației instituită la art. 1 din
Ordonanța C.N.V.M. nr 259 din 8 iunie 2010, C.N.V.M. urma să solicite instanței
competente să dispună convocarea adunării generale a acționarilor SC A. SA și să
aplice sancțiuni corespunzătoare Consiliului de Administrație al societății
emitente în funcție la data A.G.O.A. din data de 25 noiembrie 2009 în
conformitate cu prevederile art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 297/2004
privind piața de capital.
Ordonanța a fost contestată la C.N.V.M., iar prin Decizia nr.
925 din 20 iulie 2010 a fost respinsă, contestația.
Se reține că la data de 25 noiembrie 2009 a avut loc
A.G.O.A. la SC A. SA, care a avut pe ordinea de zi alegerea membrilor
Consiliului de Administrație prin metoda votului cumulativ, la solicitarea
acționarului J.L.T.D., menținerea componenței actualului Consiliu de
Administrație - solicitare a aceluiași acționar și aprobarea alegerii unor noi
administratori prin metoda votului cumulativ in conformitate cu prevederile art.
253 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 - solicitare a acționarului S.L.T.D.
Întrucât prin aplicarea metodei votului cumulativ un
candidat a obținut 753.767.500 de voturi iar 5 candidați același număr de
voturi fiecare, respectiv 132.749.047, fiind votați de către aceeași acționari
și întrucât nu s-au stabilit criterii de departajare a acestora a fost
menținută componența de la acel moment a C.A.
În urma analizării acestei situații a fost emisă Ordonanța nr.
68 din 3 februarie 2010 prin care C.N.V.M. a obligat Consiliul de Administrație
in funcție, ca in termen de 20 de zile de la data comunicării să convoace
Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor, având înscrisă pe ordinea de zi
stabilirea a cel puțin 3 criterii de departajare.
La data de 27 aprilie 2010 a fost convocată Adunarea
Generală Ordinară a Acționarilor prin care nu s-a aprobat stabilirea
criteriilor de departajare a candidaților și s-a aprobat reconfirmarea in
funcție a membrilor CA in exercițiu la data A.G.O.A. din 27 aprilie 2010.
Față de această situație de fapt, a fot emisă Ordonanța nr.
259 din 8 iunie 2010.
În drept,
Potrivit art. 2 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 297/2004,
in scopul exercitării activităților de supraveghere C.N.V.M. poate solicita
consiliului de administrație al entităților reglementate, întrunirea membrilor
acestuia, sau după caz, convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind
problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi.
De asemenea, art. 253 din Legea nr. 297/2004 prevede la alin.
(1) că Membrii consiliului de administrație al societăților admise la
tranzacționare pe o piață reglementată pot fi aleși prin metoda votului
cumulativ, iar la cererea unui acționar semnificativ, alegerea pe baza acestei
metode se va face obligatoriu.
Alin. (3) al aceluiași articol prevede că Reglementările
privind aplicarea metodei votului cumulativ se stabilesc de C.N.V.M.
Potrivit art. 126 alin. (6) din Legea nr. 297/2004,
Criteriile de alegere a membrilor consiliului de administrația in situația in
care două sau mai multe persoane propuse obțin același număr de voturi
cumulate, exprimate de același număr de acționari sunt stabilite de A.G.A. și
precizate in procesul verbal.
În contextul situației de fapt expuse, in considerarea
prerogativelor sale, C.N.V.M. a emis mai multe acte administrative individuale,
printre care si ordonanța contestată in cauză, prin care a solicitat
consiliului de administrație al SC A. SA luarea unor măsuri privind respectarea
legii și a reglementărilor emise de către C.N.V.M. in aplicarea acesteia, in
sensul luării măsurilor care se impun pentru respectarea și finalizarea
procedurii de alegere a membrilor C.A. prin metoda votului cumulativ.
De asemenea, se reține că potrivit dispozițiilor art. 126 alin.
(4) din Legea nr. 297/2004 candidatul care a obținut cel mai mare număr de
voturi trebuia declarat ales ca membru al consiliului de administrație al
societății.
Înalta Curte reține
că, in condițiile propunerii metodei votului cumulativ de către un acționar
semnificativ, desemnarea membrilor consiliului de administrație pe baza acestei
metode devine obligatorie, iar stabilirea unor criterii de departajare a celor
5 candidați, care au obținut același număr de voturi și au fost votați de
același număr de acționari, la funcția de administrator, revenea in sarcina A.G.O.A.
potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (6) din Legea nr. 297/2004.
În aceste condiții, în
virtutea prerogativelor stabilite prin lege, C.N.V.M. a dispus prin Ordonanța nr.
68 din 3 februarie 2010 și ulterior prin Ordonanța nr. 259 din 8 iunie 2010, să
supună aprobării A.G.O.A. criterii concrete de departajare a candidaților,
pentru finalizarea procedurii, respectiv a aplicării votului cumulativ, și nu a
impus, cum in mod greșit a reținut instanța de fond, adunării generale a
acționarilor să adopte o anumită decizie cu privire la o problematică inclusă
pe ordinea de zi.
Adoptarea celei de a
doua ordonanțe s-a datorat faptului că, eludând textele de lege menționate
anterior, nu s-a luat in discuție aprobarea celor 3 criterii concrete de
departajare ci s-a votat împotriva stabilirii acestora și pentru menținerea
componenței de la acea dată a Consiliului de Administrație, ceea ce reprezintă
in fapt, a lipsi de efect a legislația specifică pieței de capital cu referire
la modalitatea de alegere a membrilor C.A. prin metoda votului cumulativ,
legislație edictată in scopul protejării intereselor tuturor acționarilor.
În ceea ce privește
împrejurarea reținută de către instanța de fond in sensul că hotărârea din data
de 27 aprilie 2010 nu a fost anulată de vreo instanță judecătorească, se
apreciază că aceasta nu prezintă relevanță, in condițiile in care C.N.V.M. nu a
solicitat anularea vreunei hotărâri a A.G.O.A., ci respectarea dispozițiilor legale
expuse anterior. Tot astfel, nu prezintă relevanță nici buna administrare a
societății de către fostul Consiliul de Administrație, voința acționarilor in
ceea ce privește alegerea administratorilor, urmând a fi exprimată cu
respectarea normelor care reglementează piața de capital.
În ceea ce privește
celelalte motive de recurs invocate, se constată că acestea sunt nefondate, respectiv
cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., referitor la
împrejurarea că in practicaua sentinței recurate este consemnată ca parte SC A.
SA, iar in considerente și dispozitiv este menționat ca și reclamant A.G.,
aceasta reprezentând o simplă eroare materială, cererea de chemare in judecată
fiind formulată de Consiliul de Administrație al SC A. SA reprezentat de
președinte A.G.
În ceea ce privește
recursul formulat cu privire la dispoziția de suspendare a Ordonanței C.N.V.M. nr.
259 din 8 iunie 2010, Înalta Curte apreciază, de asemenea, îndeplinite
condițiile cazului de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., privind
greșita aplicare a legii.
În mod nelegal prin
sentința atacată s-a apreciat că cererea de suspendare îndeplinește condițiile
cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 dispunându-se
suspendarea până soluționarea irevocabilă a cauzei.
În ceea ce privește
îndeplinirea condiției existenței unui caz bine justificat, în sensul
dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, se constată,
pentru motivele arătate în analizarea cererii de anulare, că Ordonanța C.N.V.M.
nr. 259 din 8 iunie 2010 îndeplinește în mod aparent dar și concret toate
condițiile de valabilitate, în raport de dispozițiile Legii nr. 297/2004. În cauză
nu există împrejurări de fapt și de drept de natură a infirma prezumția de
legalitate a actului administrativ.
Referitor la condiția
existenței unei pagube iminente, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. ș)
din Legea nr. 554/2004 se apreciază că nici aceasta nu este îndeplinită,
nefiind depuse la dosar acte din care să rezulte iminența producerii unei
pagube materiale iminente și grave pentru intimata - reclamantă.
Temeiul legal al soluției
adoptate în recurs
Față de cele expuse
mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va admite
recursurile și va modifica sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea
și cererea de suspendare privind Ordonanța C.N.V.M. nr. 259 din 08 iunie 2010,
ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de C.N.V.M. împotriva Sentinței nr. 4192 din 14 iunie 2011 a Curții
de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică sentința
atacată în sensul că respinge cererea de suspendare și acțiunea ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 mai 2013.