ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4580/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 23

aprilie 2003, reclamanții G.F. și G.E. au solicitat instanței în contradictoriu

cu C.I. și C.N. să fie obligați pârâții să desființeze servitutea de vedere

creată contrar legii, să ia măsuri pentru a împiedica scurgerea apelor de pe

acoperișul casei lor pe clădirea proprietatea reclamanților, să scoată număr

poștal pentru imobil, să desființeze branșamentul de gaze care traversează

proprietatea reclamanților, să construiască un cămin de vizitare în vederea

montării apometrului și să construiască un zid care să delimiteze podul

imobilului.

Investită cu soluționarea cauzei,

Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 5724 din 24

septembrie 2003, a admis în parte acțiunea și i-a obligat pe pârâți să desființeze

ferestrele situate la parterul și etajul corpului A al imobilului situat în

sector 1, proprietatea acestora, să refacă acoperișul astfel încât să împiedice

scurgerea apelor pluviale pe acoperișul corpului B al imobilului, proprietatea

reclamanților, să efectueze demersuri pentru obținerea numărului poștal pentru

proprietatea lor, să desființeze branșamentul de gaze care traversează terenul

proprietatea reclamanților, să construiască căminul pentru apometru exclusiv pe

terenul proprietatea acestora și să participe alături de reclamanți la

realizarea unui zid despărțitor între podul situat în corpul A al imobilului,

proprietatea părților și podul situat în corpul B al imobilului, proprietatea

reclamanților.

Hotărârea primei instanțe a fost

confirmată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă care, prin

decizia nr. 142/A din 29 ianuarie 2004, a respins ca nefondat recursul

pârâților.

În cauză, au declarat recurs în

termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. pârâții C.I. și C.N. care, invocând

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. susțin în

esență că instanțele au interpretat greșit dispozițiile art. 623-627 C. civ.,

care transferă existența servituții asupra fondului înstrăinat.

De asemenea, se mai arată,

reclamanții și-au dat acordul pentru branșarea gazelor, desființarea acestui

branșament implicând cheltuieli nari generate de reaua credință a reclamanților

care, ulterior au revenit asupra acestui acord.

Se mai invocă greșita obligare la

plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este nefondat urmând a fi

respins pentru considerentele ce succed.

În mod corect instanța de control

judiciar a reținut că dispozițiile art. 627 C. civ. nu sunt aplicabile cauzei

de față, ipoteza vizată de text fiind aceea în care proprietarul a două imobile

înstrăinează una din cele două proprietăți, situație în care, existând un „semn

văzut de servitute”, acesta urmează a supraviețui, într-un mod activ sau pasiv,

în favoarea unui din cele două fonduri.

În ce privește capetele de cerere

vizând desființarea branșamentului de gaze și a căminului de apă, sunt

aplicabile dispozițiile art. 628 C. civ., potrivit cărora titlul constitutiv al

servituții nu poate fi înlocuit decât printr-un titlu de recunoaștere a servituții

dat din partea proprietarului fondului aservit.

Or, reclamanții, în calitate de

proprietari ai acestui fond, au invocat tocmai existența, în favoarea

pârâților, a posibilității efectuării unor branșamente individuale, separate,

aspect confirmat de expertiza tehnică efectuată în cauză.

În acest context, sunt lipsite de

relevanță susținerile pârâților referitoare la cheltuielile pe care le-ar

implica aceste branșamente, în condițiile în care nu sunt întrunite cerințele

legii, pentru a transforma proprietatea reclamanților în fond aservit.

Cum pârâții au căzut în pretenții și

nu au recunoscut, în totalitate, pretențiile reclamanților, în mod corect și în

acord cu dispozițiile art. 274-275 C. proc. civ. au fost obligați la plata

cheltuielilor de judecată.

În considerarea celor ce preced,

recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâții C.N. și C.I. împotriva deciziei civile nr. 142/A din 29 ianuarie 2004 a

Curții de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2005.