ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4491/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 17 ianuarie 2003, reclamanta M.N., expert vamal la Biroul Vamal de Control și Vămuire la Interior Deva, a solicitat anularea deciziei nr. 2001 din 17 decembrie 2002, emisă de Direcția Generală a Vămilor, prin care i-a fost desfăcut contractul de muncă, în conformitate cu dispozițiile art. 99 lit. h) din O.G. nr. 16/1998. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtei, să o reintegreze în aceeași funcție și să-i plătească drepturile bănești cuvenite, începând cu data de 17 decembrie 2002, până la reintegrarea efectivă. În motivarea acțiunii, s-a arătat că abaterile constatate în sarcina reclamantei, de către inspectorii vamali din cadrul Direcției Generale a Vămilor, nu au fost atât de grave, încât să justifice desfacerea contractului de muncă.

Prin sentința civilă nr. 381/2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte, s-a modificat actul atacat și s-a înlocuit sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă, cu sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. d) din O.G. nr. 16/1998, respectiv diminuarea salariului de bază și a indemnizației de conducere, cu 15%, pe o perioadă de 6 luni; s-a dispus reintegrarea reclamantei, în postul deținut și pârâtele au fost obligate, să plătească reclamantei, drepturile bănești cuvenite, diminuate cu 15%, pe o perioadă de 6 luni, drepturi calculate începând cu data menționată în decizia nr. 2129/2002 și până la reintegrarea efectivă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri în termen, reclamanta și pârâta Direcția Regională Vamală Arad, pentru Autoritatea Națională a Vămilor (fostă Direcție Generală a Vămilor). În motivarea recursului formulat de reclamantă, s-a arătat că sentința este nelegală, deoarece propunerea de destituire din funcție nu a fost făcută de comisia de disciplină, conform art. 72, art. 73 și art. 70 alin. (3) lit. f) din Legea nr. 18/1999; temeiul juridic al măsurii îl reprezintă dispozițiile art. 89 și 94 din Legea nr. 188/1999, și nu art. 99 și 102 din O.G. nr. 16/1998; nu au fost respectate dispozițiile art. 94 din Legea nr. 188/1999, întrucât nu s-au invocat abateri repetate, precum și ale dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 188/1999, privind individualizarea sancțiunii disciplinare.

Recurenta-reclamantă a susținut și că sentința este netemeinică, întrucât actul atacat nu descrie în ce constă fapta reținută în sarcina petentei; că cele imputate contestatoarei, nu au fost săvârșite cu intenție, ci din culpă, nu au produs nici un prejudiciu și nu sunt de natură să atragă răspunderea disciplinară. Recurenta-reclamantă a precizat că instanța a acordat, ceea ce nu s-a cerut, respectiv a înlocuit măsura luată de pârâtă, cu sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 99 lit. d) din O.G. nr. 16/1998. Au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 8, 9 și 10 C. proc. civ. În motivarea recursului declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, s-a susținut că faptele reținute în Nota de prezentare a serviciului de control nr. 61359, reprezintă abateri grave în accepțiunea art. 102 din O.G.

nr. 16/1998 și constau în înregistrarea anumitor declarații vamale, fără îndeplinirea condițiilor legale de realizare a supravegherii vamale, încadrarea juridică defectuoasă a unor fapte constatate în procese-verbale de contravenție, nerespectarea obligației de a apăra demnitatea funcției, având în vedere funcția contestatoarei, de șef serviciu birou vamal, precum și lezarea prestigiului autorității vamale. Verificând cauza, în funcție de motivele recursurilor formulate, Curtea reține următoarele. Prin decizia nr. 2001 din 17 decembrie 2002, emisă de Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor, s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al reclamantei M.N.

- expert vamal la Biroul Vamal de Control și Vămuire Deva, în baza prevederilor art. 99 lit. h) din O.G. nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal, aprobată prin Legea nr. 74/2002. La baza emiterii acestei decizii a stat Nota de prezentare nr. 61359, emisă de Serviciul inspecție și control pentru activitatea vamală din cadrul Direcției Generale a Vămilor, întocmită în data de 12 decembrie 2002, prin care s-au făcut propuneri de sancționare disciplinară a unor funcționari de la Biroul Vamal Deva. S-a reținut prin actul de control, în sarcina reclamantei, înregistrarea unor declarații vamale, fără îndeplinirea condițiilor legale, neîndeplinirea corespunzătoare a supravegherii vamale, nerespectarea obligației de a apăra demnitatea funcției, precum și lezarea prestigiului autorității vamale, abateri considerate grave, conform prevederilor art. 102 din O.G.

nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal. În decizia atacată nu se arată, însă, în concret, în ce a constat nerespectarea obligației de a apăra demnitatea funcției, precum și lezarea prestigiului autorității vamale și în care din situațiile prevăzute de art. 102, se încadrează aceste fapte. Din copia deciziilor depuse la dosar, se constată că pentru fapte similare reținute în actul de control în sarcina altor funcționari ai Biroului vamal, s-au luat măsuri disciplinare mai ușoare, respectiv diminuarea salariului pe o anumită perioadă. Prin adeverința nr. 17 din 7 ianuarie 2003, pârâta Direcția Regională Vamală Interjudețeană Arad confirmă faptul că anterior acestui control, reclamanta nu a mai fost sancționată, având numai calificative de „Foarte bine”, iar pe anul 2000, calificativul „Excepțional”.

Potrivit dispozițiilor art. 102 din O.G. nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal, contractul individual de muncă al personalului vamal se desface disciplinar în următoarele cazuri: a) săvârșirea unei abateri grave sau săvârșirea repetată a abaterilor disciplinare; c) părăsirea nejustificată a locului de muncă, mai mult de 5 zile consecutiv. Abaterile reținute prin decizia nr. 2001/2002, în sarcina reclamantei, privind întocmirea greșită a două declarații vamale și notarea eronată în trei procese-verbale, a încadrării juridice a faptelor, nu îndeplinesc condițiile prevăzute în art. 102 din O.G. nr. 16/1998, nefiind abateri deosebit de grave față de împrejurările în care au fost comise și urmările acestora.

De asemenea, recurenta-reclamantă nu a mai săvârșit anterior abateri. Față de toate aceste constatări, nu se justifică aplicarea sancțiunii prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. h) din O.G. nr. 16/1998, respectiv încetarea raporturilor de serviciu, astfel încât actul atacat se impunea a fi anulat, cu consecința obligării pârâtei, să o reintegreze pe reclamantă, în funcția deținută anterior și de asemenea, cu obligarea autorității vamale, la plata drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 17 decembrie 2002 și până la reintegrarea efectivă în funcție. Instanța de fond, înlocuind măsura dispusă de pârâtă, cu cea a diminuării salariului de bază și a indemnizației de conducere, cu 15%, pe o perioadă de 6 luni, a pronunțat o sentință nelegală.

Reclamanta nu a formulat o astfel de cerere, iar instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, nu avea abilitatea legală să înlocuiască o sancțiune disciplinară, cu o altă sancțiune disciplinară. Referitor la celelalte motive de recurs formulate de reclamantă, se rețin următoarele. Potrivit art. 5 din Legea nr. 188/1999, funcționarii publici din cadrul autorității vamale, beneficiază de statut special, respectiv Legea nr. 74/2002, pentru aprobarea O.G. nr. 16/1998 privind Statutul personalului vamal. Dispozițiile acestui act normativ trebuie însă corelate cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici. Astfel, mențiunile din O.G. nr. 16/1998, referitoare la „contractul de muncă”, trebuie înlocuite cu cele privind „raportul de serviciu”, art. 94 din Legea nr. 188/1999, republicată, menționând în mod expres, că „orice dispoziții contrare se abrogă”.

Pentru luarea măsurii destituirii din funcție a reclamantei (care era funcționar public), trebuia respectate de către autoritatea publică, prevederile art. 66 alin. (2) și (4) din Legea nr. 188/1999. Din actele dosarului rezultă că nu a existat o cercetare prealabilă, reclamanta nu a fost audiată și măsura de destituire nu a fost propusă de Comisia de onoare și disciplină prevăzută de Statutul personalului vamal. Ca atare, măsura luată prin decizia nr. 2001/2002, este nelegală și se impunea anularea acestui act. Celelalte motive invocate de reclamantă, referitoare la nedescrierea faptei, nu sunt întemeiate, în actul atacat făcându-se referire la acestea și la Nota de constatare, în care faptele sunt descrise în detaliu.

În ce privește recursul declarat Autoritatea Națională a Vămilor, se constată că nu este fondat, pentru argumentele mai sus reținute, referitoare la temeinicia recursului reclamantei. Având în vedere considerentele expuse, recursul Autorității Naționale a Vămilor va fi respins ca nefondat, iar recursul reclamantei urmează a fi admis, în temeiul art. 304 pct. 6 C. proc. civ., iar motivarea prezentei decizii va suplini și completa motivarea sentinței. Hotărârea atacată se va modifica în parte, în sensul că se va admite acțiunea în totalitate, se va anula decizia nr. 2001/2002 a Autorității Naționale a Vămilor, se va înlătura dispoziția de înlocuire a sancțiunii privind încetarea raporturilor de serviciu, cu sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. d) din O.G.

nr. 16/1998, precum și cea referitoare la obligarea pârâtelor, de a plăti reclamantei, drepturile bănești diminuate cu 15%, pe o perioadă de 6 luni, celelalte dispoziții ale sentinței urmând a fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.N. împotriva sentinței civile nr. 381 din 22 octombrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Modifică în parte, sentința atacată, în sensul că admite în totalitate, acțiunea și anulează decizia nr. 2001/2002, emisă de Direcția Generală a Vămilor, în prezent Autoritatea Națională a Vămilor. Înlătură din sentință, dispoziția referitoare la înlocuirea sancțiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă, cu sancțiunea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. d) din O.G. nr. 16/1998, respectiv diminuarea salariului de bază și a indemnizației de conducere, cu 15%, pe o perioadă de 6 luni. Înlătură, de asemenea, dispoziția din sentință, privind obligarea pârâților, să plătească reclamantei, drepturi bănești diminuate cu 15%, pe o perioadă de 6 luni.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor, prin Direcția Regională Vamală Arad, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2004.