ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 238/2021

HOTĂRÂRE

09.02.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 238/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sebeș la data de 24.08.2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B., obligarea acestuia la plata sumei de 52.463,09 RON, reprezentând preț neachitat conform facturilor fiscale confirmate prin extrasul de cont nr. z/08.08.2019 și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de furnizare mărfuri nr. x/14.02.2019, pentru care s-au emis facturile fiscale nr. x din 06.05.2019, nr. y din 16.05.2019, nr. 177481 din 29.05.2019, nr. 178309 din 07.06.2019, nr. 178932 din 14.06.2019 și nr. 179398 din 20.06.2019, față de care pârâtul a rămas restant la plata sumei de 52.463,09 RON reprezentând contravaloarea facturilor fiscale sus menționate acceptate și confirmate la plată prin extrasul de cont nr. z/08.08.2019.

Judecatoria Sebeș, prin sentinta civila nr. 1054 din 3 decembrie 2019, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârât prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei Oradea.

În motivarea soluției, instanța a reținut că normele de competență edictate de prevederile art. 107 C. proc. civ. care stabilesc competența de soluționare în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului în cazul unei acțiuni în pretenții se impun a fi respectate, atât timp cât nu există alt temei care să atragă competența unei alte instanțe (dintre cele de competență alternativă sau exclusivă).

Instanța nu a reținut argumente reclamantei potrivit cărora Judecătoria Sebeș ar fi competentă raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. întrucât articolul în discuție vorbește despre locul prevăzut în contract pentru executarea obligației, iar în contractul încheiat între părți nu este prevăzut expres un loc al executării.

Judecătoria Oradea, prin sentința civilă nr. 3335 din 21 august 2020, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat, la rândul său, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș și, constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că înțelegerea dintre părți cuprinsă în art. 8.3 din contractul de furnizare mărfuri nr. x/14.02.2019 (pag 13 din dosarul Judecătoriei Sebeș) reprezintă o clauza atributivă de competență în favoarea instantei la sediul reclamantului.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

În cauză, pretențiile reclamantei izvorăsc din contractul de furnizare mărfuri nr. x din 14.02.2019, semnat de părți, prin care pârâtul s-a obligat să plătească reclamantei prețul produselor furnizate în termen de 45 de zile calendaristice în baza facturilor fiscale emise de furnizor.

În cuprinsul art. 8.3 din contractul de furnizare mărfuri nr. x din 14.02.2019, părțile au convenit următoarele:

"Orice litigiu patrimonial decurgând din prezentul contract sau având legătură cu acesta, inclusiv referitor la validitatea, interpretarea executarea ori încetarea lui, se va soluționa conform legislației în vigoare la instanța competentă de la sediul reclamantului".

În conformitate cu prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă."

Aceste dispoziții legale reglementează posibilitatea stabilirii unei alte competențe teritoriale decât cea de drept comun, dacă normele de competență nu au caracter exclusiv, alegerea de competență reprezentând o prorogare convențională de competență teritorială.

Întrucât, în cauză, obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie pretenții întemeiate pe contractul de furnizare a produselor prefabricate din beton și piatră naturală pentru construcții, încheiat între părți, competența de soluționare a litigiului nefiind una exclusivă, ci alternativă, este posibilă alegerea de competență în sensul art. 126 alin. (1) C. proc. civ.

Față de alegerea de competență convenită în scris, în cauză, nu este aplicabilă norma de drept comun prevăzută de art. 107 C. proc. civ.

Clauza atributivă de competență stipulată la art. 8.3 din contract produce efecte în cauză, în sensul prorogării voluntare de competență în favoarea instanței de la domiciliul reclamantei.

Cum reclamanta A. S.R.L. are sediul în comuna Petrești, județul Alba, localitate aflată în circumscriptia teritoriala a Judecătoriei Sebeș, acestei instanțe îi revine competenta să solutioneze cauza.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sebeș căreia i se va trimite dosarul spre soluționatre.