ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1541/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 855 din data de 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-au admis apelurile formulate de către A., B., C., D. împotriva sentinței civiie nr. 951 din data de 29 octombrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția a 111-a civilă.

A fost schimbată în parte sentința atacată în sensul că s-a admis acțiunea principală precizată și a fost obligată pârâta-reciamantă R.A.A.P.P.S. și celelalte pârâte Ministerul Finanțelor Publice și Primăria Comunei Mărăcineni să lase reclamanților-pârâți în deplină proprietate și liberă posesie imobilul situat în județul Argeș - E.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 30 mai 2016, revizuenta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 855 din data de 18 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apei București, secția a IV-a civilă.

În motivare, revizuenta a arătat că la data de 26 aprilie 2016 s-a comunicat către R.A.A.P.P.S. adresa nr. x, prin care s-au înaintat sentința nr. 20/F din data de 29 ianuarie 199 pronunțată de Curtea de Apel Pitești în dosarul nr. x/1995, definitivă și irevocabilă, fotocopii de pe amenajamentul silvic U.P.IV Micești - secțiunea Enclave și de pe harta aferentă amenajamentului -înscrisuri care fac dovada și duc la modificarea suprafeței de teren aflat în administrarea R.A.P.P.S.

În drept, au fost indicate prevederile art. 148-151, art. 192, art. 194-195, art. 509 alin. (1) pct. 5, art. 511 alin. (1) pct. 5 și art. 513 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 8ÎÎ A din data de 2 noiembrie 2016pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IV-a civilă, s-a respins ca neîntemeiată cererea de revizuire, fiind obligată revizuenta Ia plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 Iei către intimata F.

Împotriva deciziei curții de apel, revizuenta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat a declarat recurs.

Structurând motivele de recurs formulate în scris, Înalta Curte reține că primul motiv, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., vizează nemulțumirea recurentei-revizuente legată de faptul că hotărârea recurată conține motive contradictorii.

Astfel, recurenta-revizuentă arată că în cuprinsul considerentelor deciziei recurate instanța a reținut pe de o parte, că înscrisul depus de revizuenta în susținerea cererii de revizuire, respectiv sentința civilă nr. 20/1996, dacă ar fi fost cunoscut și depus la dosarul cauzei la momentul pronunțării hotărârii atacate cu revizuire, ar fi fost determinant și ar fi putut duce la o alta soluție, iar pe de altă parte, instanța a reținut, ca motiv esențial pentru respingerea cererii de revizuire, faptul că înscrisul nou depus de revizuenta, reprezentând aceeași sentința, nu îndeplinește condiția de a fi determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre se atacă, nu ar fi putut duce la pronunțarea altei soluții.

Printr-un al doilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-revizuentă arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, având în vedere că în conținutul deciziei recurate s-a făcut referire la acte normative care nu erau în vigoare nici la momentul la care R.A.A.P.P.S a preluat imobilul E., nici la momentul pronunțării deciziei nr. 855/2008, atacată cu revizuire.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată caracterul fondat al acestora, urmând a admite recursul, având în vedere următoarele considerente:

Prealabil analizării recursului, întrucât instanța de revizuire nu a lămurit acest aspect, iar recurenta-revizuentă a făcut referire (atât în cuprinsul cererii de revizuire, cât și în cuprinsul motivelor de recurs) la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5, art. 511 alin. (1) pct. 5 și art. 533 din noul C. proc. civ., având în vedere dispozițiile art. 24 dîn noul C. proc. civ., ce statuează că dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare, Înalta Curte reține că, față de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv 20 mai 1997 - data înregistrării acțiunii pe rolul Judecătoriei Pitești (dosar nr. x/1997), raportat la data intrării în vigoare a noului C. proc. civ. (15 februarie 2013), în speță sunt incidente dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, sens în care cauza va fi analizată din perspectiva acestui act normativ.

In ceea ce privește primul motiv de recurs, subsumat dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, Înalta Curte apreciază că acest motiv este fondat, pentru argumentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prevederi ce au constituit temei al cererii de revizuire, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...) dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi. î.njați$ate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

În considerentele deciziei recurate, curtea de apel a reținut, în cuprinsul a două paragrafe, faptul că: Jnscrisul invocat de revizuîentă - sentința civilă nr. 20/1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - nu îndeplinește condiția de a fi determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre se atacă, ar fi putut duce la pronunțarea altei soluții,

Concluzia este dată de prevederile H.G. nr. 854/2000 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat" care în art. 3 alin. (1) stabilește că: " Pentru realizarea serviciilor publice de interes național - de reprezentare și protocol - regia are în administrare bunurile imobile din domeniul public al statului, prevăzute în anexa nr. 3. " La poziția 24 din ANEXA 3 se află E. compus din casa de oaspeți, castel de vânătoare, popîcărie, casă țărănească, bazin de înot și terenul aferent dîn jud. Argeș, în suprafață de 131.132,63 mp, prin urmare imobilul revendicat se afla la data pronunțării deciziei atacate în administrarea RAAPPS astfel că sentința din 1996, depusă ca înscris în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu justifică admiterea cererii de revizuire."

Examinând decizia recurată, aSe cărei considerente au fost anterior întocmai redate, Înalta Curte constată că instanța de revizuire nu a expus motivele pentru care a ajuns Ia concluzia că înscrisul invocat de revizuentă - sentința civilă nr. 20/1996 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - nu îndeplinește condiția de a fi determinant și nu a argumentat de ce a reținut că respectivul înscris, chiar dacă ar fi fost cunoscut de instanța a cărei hotărâre se atacă, nu ar fi putut duce la pronunțarea altei soluții.

De asemenea, instanța de revizuire nu a argumentat de ce a reținut incidența prevederilor H.G. nr. 854/2000 privind organizarea și funcționarea Regiei Autonome "Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat", în condițiile în care acest act normativ a fost abrogat și înlocuit prin H.G. nr. 533/2002.

Lipsa argumentelor care să justifice soluția instanței de revizuire, pune instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia deciziei atacate, iar vătămarea produsă părților nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin casarea deciziei recurate, ca o condiție necesară a respectării dreptului la un proces echitabil.

Dispozițiile art. 261 C. proc. civ. reglementează obligativitatea motivării hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, fiind indispensabilă pentru controlul exercitat de jurisdicția ierarhic superioară și constituind, printre altele, o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile litigante, întrucât le furnizează dovada că cererile și mijloacele lor de apărare au fost analizate.

În speță, se constată că hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de textul de lege anterior menționat, întrucât instanța de revizuire nu a expus argumentele ce au determinat formarea convingerii sale și nu a arătat care sunt, în concret, considerentele pentru care a înțeles să respingă cererea de revizuire, motivarea instanței fiind una lacunară, astfel încât nu rezultă în mod clar motivele pentru care a fost pronunțată soluția reținută în dispozitivul hotărârii.

Cu ocazia rejudecării, urmează ca instanța de revizuire să verifice punctual în ce măsură sunt cumulativ îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ., respectiv: partea interesată să prezinte un înscris nou, care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată; înscrisul să aibă forță probantă prin el însuși, fără să fie nevoie a fi confirmat de alte mijloace de proba; înscrisul să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită; înscrisul să nu fi putut fi invocat în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; înscrisul să fie determinant, în sensul că, dacă ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării fondului, soluția ar fi fost alta decât cea pronunțată.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile privind nemotivarea hotărârii, care se circumscriu cazului de nelegaSitate reglementat de dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., fapt pentru care motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile pct. 9 ale aceluiași articol nu se mai impun a fi supuse analizei pendinte.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte urmează a admite recursul, a casa în tot hotărârea curții de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudeeare la aceeași instanță pentru a soluționa, motivat, cererea de revizuire formulată de revizuenta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat,

Instanța de revizuire urmează a avea în vedere cheltuielile de judecată solicitate de intimata A., constând în onorariu avocațial în cuantum de 1000 RON, în a cărui dovedire a fost depusă chitanța nr. x/02.05.2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de revizuenta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat împotriva deciziei civile nr. 811 A din data de 2 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția IV-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudeeare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2018.