ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2005

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 88 pronunțată în ședința publică de la 25 iunie 2004, de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a fost admisă excepția tardivității contestației la executare și a fost respinsă, ca tardiv formulată, contestația la executare declarată de contestatorul Consiliul Județean Giurgiu cu sediul în Giurgiu, împotriva pârâtelor Primăria municipiului Giurgiu cu sediul în Giurgiu și Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului cu sediul în București. Pentru a hotărî astfel, asupra excepției de tardivitate a contestației, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor articolului 401 alin. (1) C. proc.

civ., contestația se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă. În speță se contestă executarea silită însăși, contestatorul considerând că nu se poate executa dispozitivul sentinței comerciale ce constituie titlu executoriu, iar din înscrisul depus în probatoriu de către contestatorul debitor, respectiv adresa somație nr. 17 din 31 martie 2004, a executorului judecătoresc, rezultă că debitorul a fost somat (anunțat) la data de 9 februarie 2004 de înființarea popririi pe baza titlului executoriu reprezentat de sentința comercială nr. 120 din 14 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Deoarece se regăsește chiar această adresă la care se face referire, purtând număr de înregistrare la sediul debitorului contestator, nr. 73 din 11 februarie 2004, rezultă că prezenta contestație la executare a fost formulată de către debitor peste termenul de 15 zile definit de lege, de la data când a luat cunoștință de actul de executare contestat. Împotriva deciziei nr. 88 din 25 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a promovat recurs contestatorul Consiliul Județean Giurgiu, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul că în mod greșit a fost respinsă, ca tardiv, formulată contestația la executare, deoarece actul de executare nr. 17/2004 a fost emis la data de 31 martie 2004, acțiunea a fost promovată la data de 1 aprilie 2004, iar potrivit art. 399 C. proc.

civ., contestația la executare se poate face împotriva oricărui act de executare, deci pe cale de consecință și împotriva actului de executare din data de 31 martie 2004. Intimata pârâtă Ministerul Transporturilor Construcțiilor și Turismului București, a depus întâmpinare motivată în fapt și în drept prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat și la criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt fondate, recursul urmând a fi admis pentru următoarele considerente. Prin cererea înregistrată la data de 6 aprilie 2004, la Curtea de Apel București, Consiliul Județean Giurgiu, a formulat o contestație la executarea silită privind titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 120 din 14 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, prin care s-a solicitat să fie lămurit înțelesul, aplicarea și întinderea titlului executoriu.

S-a indicat ca temei de drept al contestației dispozițiile art. 399 și art. 400 alin. (2) C. proc. civ., cu precizarea că se contestă actul de executare din 31 martie 2004. Motivarea contestației la executare, în esență este fundamentată pe împrejurarea că dispozitivul titlului executoriu nu precizează sursa sau fondurile din care urmează a fi efectuată plata, conturile de venituri și cheltuieli ale contestatoarei fiind diversificate, existând o neînțelegere privind întinderea și aplicarea executării, care conduce la imposibilitatea de a efectua plata. De remarcat că, instanța de fond a soluționat cauza sub aspectul excepției de tardivitate, prin admiterea excepției și respingerea ca tardiv formulată a contestației la executare.

Verificând contextul în care a fost promovată contestația la executare, urmează a da o eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 399 (1) și (2) C. proc. civ., aplicabile în speță, deoarece împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați de executare, deci inclusiv de debitorul Consiliul Județean Giurgiu, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu. Raportat și la precizarea expresă că este contestat actul de executare din data de 31 martie 2004, este respectată și cerința cuprinsă în art. 401 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că o contestație se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care-l contestă, astfel că această contestație la executare va fi apreciată ca fiind formulată în termenul legal.

Pentru aceste rațiuni juridice, urmează a admite recursul declarat de contestatorul Consiliul Județean Giurgiu împotriva sentinței nr. 88 din 25 iunie 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și va trimite cauza spre rejudecare în fond a contestației la executare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatorul Consiliul Județean Giurgiu împotriva sentinței nr. 88 din 25 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare în fond a contestației la executare, la Curtea de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 februarie 2005.