ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1627/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Timișoara și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în principal, obligarea pârâtei de rang 1 la exprimarea printr-o ordonanță anume emisă în acest scop, a unui acord expres având ca obiect radierea înscrierii cu nr. X/26.01.2012 prin care s-a notat în CF nr. x Timișoara, sub X, ordonanța nr. X/P/2011 și ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului situat în jud. Timiș înscris în CF nr. x Timișoara, nr. top. x. În subsidiar, reclamantul a solicitat instanței, în calitate de instituție care a menținut măsura asigurătorie, să exprime un acord expres în sensul celor de mai sus sau să dispună radierea înscrierii și ridicarea sechestrului asigurător.

Prin Sentința civilă nr. 36 din 16 ianuarie 2017, Tribunalul Timiș, secția I civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timiș; a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Timiș, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Structură Centrală; a respins acțiunea civilă formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție Structură Centrală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGRFP Timișoara ca neîntemeiată; pe fond, a admis în parte cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și modificată de către reclamantul A., în sensul că a dispus radierea înscrierii nr. X/26.01.2012 prin care s-a notat în CF nr. X Timișoara, sub X, ordonanța cu nr. X/2011 din data de 24.01.2012 emisă de Parchetul de pe lângă Înalta curte de Casație și Justiție - Departamentul Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Timișoara.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Timișoara.

Prin Decizia civilă nr. 173 din 26 octombrie 2017 Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, a respins apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Timișoara, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - DGFP Timișoara, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17 ianuarie 2018, fiind repartizat aleatoriu completului C4.

Învestit cu soluționarea căii de atac, completul de filtru C4 a dispus comunicarea cererii de recurs.

Intimatul A. a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data 6 martie 2018, prin care a invocat, în principal, respingerea recursului ca inadmisibil, iar în subsidiar, respingerea recursului ca rămas fără obiect, față de împrejurarea că prin încheierea nr. 21130 pronunțată în dosar nr. X/01.02.2018 s-a dispus radierea înscrierii cu nr. 11661/26.01.2012, prin care s-a notat în CF nr. X Timișoara, sub X, ordonanța nr. X/2011.

Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare, înregistrat la dosar la data de 29 martie 2018, prin care a solicitat respingerea excepției inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare, iar în ce privește excepția lipsei de obiect a recursului, susține că are interes în soluționarea recursului, în ce privește cheltuielile de judecată la care a fost obligat.

La data de 28 martie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La aceeași dată, completul de filtru C4, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să își exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, cu mențiunea de a formula punct de vedere asupra raportului, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au formulat punct de vedere asupra raportului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 3 mai 2018, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Totodată, principiul legalității căilor de atac exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Pretenția principală a prezentului litigiu vizează ridicarea sechestrului asigurător instituit asupra imobilului reclamantului, cu consecința radierii înscrierii în cartea funciară, această din urmă cerere având caracter accesoriu solicitării privind ridicarea sechestrului asigurator.

Față de cadrul procesual dedus judecății, devin incidente dispozițiile art. 956 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 168 alin. (3) C. proc. pen., potrivit cărora, după soluționarea definitivă a procesului penal, cererile vizând măsurile asigurătorii se soluționează potrivit legii civile. (aceeași prevedere este prevăzută în art. 250 alin. (8) din Noul C. proc. pen..)

Art. 956 alin. (1) C. proc. civ. prevede că cererea de ridicare a sechestrului asigurător se soluționează prin încheiere supusă numai apelului, astfel că aceasta are caracter definitiv, față de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora, sunt hotărâri definitive hotărârile care nu sunt supuse recursului.

Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că Decizia civilă nr. 173 din 26 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, recurată în prezenta cauză, pronunțată în soluționarea apelului într-un litigiu având ca obiect ridicarea sechestrului asigurător, nu este supusă căii de atac a recursului.

În consecință, față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, în reprezentarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva Deciziei civile nr. 173 din 26 octombrie 2017 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2018.

Procesat de GGC - CL