ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.03.2018

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2018

HOTĂRÂRE
21.03.2018
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1007/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)

Asupra cererii de recurs de față

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 691 din 4 decembrie 2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în Dosarul nr. x/2011 s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul C. S-a respins cererea pârâtului C. privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții A. și B.

Intimatul C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea reclamanților apelanți la plata cheltuielilor de judecată.

La termenul de judecată din data de 1 februarie 2018 instanța, din oficiu, în baza art. 248 C. proc. civ., a invocat excepția perimării.

Prin Decizia civilă nr. 14/A/2018 din 1 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a fost respinsă cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de reclamantul A.. A fost repusă cauza pe rol din oficiu. S-a constatat perimat apelul declarat de reclamanții A. și B., decedat în cursul procesului împotriva Sentinței civile nr. 691 din 4 decembrie 2015 a Tribunalului Cluj, pronunțată în Dosar nr. x/2011, pe care o menține. A fost respinsă ca nedovedită cererea intimatului C. de obligare la plata cheltuielilor de judecată în apel.

În motivarea soluției s-a reținut că în ședința de judecată din data de 17 noiembrie 2016 s-a dispus suspendarea judecării apelului în baza dispozițiilor art. 243 alin. (1) C. proc. civ., până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului B., după indicarea acestora de către reclamantul apelant A.. Încheierea respectivă avea calea de atac a recursului pe toată durata suspendării, recurs neexercitat.

Ulterior, la data de 9 martie 2017, apelantul A. a formulat o cerere de repunere pe rol, arătând că trebuie comunicată sentința și apelul către Ministerul de Finanțe al Landului Hessen, în calitate de succesor al defunctului B.

La termenul din data de 25 mai 2017, fixat pentru discutarea cererii de repunere pe rol, s-a constatat că apelantul nu și-a îndeplinit obligațiile din încheierile din data de 29 septembrie 2016 și 17 noiembrie 2016, nu a introdus moștenitorii, i s-a pus în vedere să menționeze dacă introduce în cauză unul dintre prezumtivii moștenitori fixându-se un nou termen.

La termenul din data de 19 iunie 2017 s-a discutat introducerea în cauză a Ministerul de Finanțe al Landului Hessen iar la termenul din data de 6 iulie 2017 s-a dispus menținerea suspendării judecății cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului B., obligație stabilită prin încheierile din data de 29 septembrie 2016 și 17 noiembrie 2016 și neîndeplinită până la acea dată. Încheierea respectivă avea calea de atac a recursului pe toată durata suspendării, recurs neexercitat.

Apelantul putea să atace prima sau ultima încheiere de suspendare dacă ar fi considerat că a depus actele necesare pentru introducerea moștenitorilor. Or, începând de la prima încheiere de suspendare 17 noiembrie 2016 apelantul nu și-a îndeplinit obligațiile, instanța constatând că de la acel termen a început să curgă termenul de perimare.

În acest fel Curtea a constatat că apelantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierile din data de 29 septembrie 2016 și 17 noiembrie 2016, la nici unul dintre termenele următoare astfel că toate actele întreprinse de către parte sau instanță în acest sens au fost fără finalitate, toate termenele, dintre data suspendării 17 noiembrie 2016 și până la punerea în discuție a perimării, fiind fixate pentru îndeplinirea obligației de introducere în cauză a moștenitorilor, obligație neîndeplinită în termenul de perimare. Aceste acte prin care se verifică îndeplinirea condițiilor cu privire la cererea de repunere pe rol sau cu privire la actele depuse nu au rolul de a întrerupe termenul de perimare, cât timp obligația nu este îndeplinită de către apelant.

Repunerea pe rol a cauzei la data de 19 iunie 2017 nu s-a dispus ca urmare a îndeplinirii de către reclamantul apelant a obligației stabilite în sarcina la momentul suspendării - 17 noiembrie 2016 - ci, instanța, din oficiu, a repus cauza pe rol. Acest demers s-a impus raportat la cererea reclamantului de repunere pe rol, care nu îndeplinea cerința legală, însă impunea anumite verificări din oficiu, pentru ca instanța să lămurească dacă entitatea indicată de reclamant are calitatea de moștenitor a defunctului B.

Cererea de repunere pe rol din data de 21 decembrie 2017, fiind formulată după împlinirea termenului de perimare, la data de 17 noiembrie 2017, s-a impus a fi respinsă.

Curtea a constatat că prezenta cauză a rămas în nelucrare pe timp de 1 an din culpa apelantului A., care nu și-a îndeplinit obligația de a indica pentru a se introduce în cauză moștenitorii defunctului B., obligație stabilită în sarcina sa prin încheierile din data de 29 septembrie 2016 și 17 noiembrie 2016.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 1 februarie 2018, din oficiu, pentru a se judeca cererea apelantului de repunere pe rol și pentru constatarea perimării.

Cum de la data suspendării, 17 noiembrie 2016, a trecut mai mult de 1 an, pricina rămânând în nelucrare din motive imputabile părților, în temeiul art. 248 C. proc. civ. instanța constatat perimarea apelului.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A. invocând dispozițiile art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul susține că prin încheierea din 17 noiembrie 2016 s-a dispus suspendarea soluționării cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului B. cu toate că fusese indicat succesorul legal al defunctului.

Prin cererea înregistrată la 09 martie 2017 apărătorul recurentului-reclamant a solicitat repunerea pe rol a cauzei. Prin încheierea din 25 mai 2017 s-a amânat judecarea cauzei pentru ca apelantul-reclamant să achite o nouă taxă de timbru în cuantum de 12.481,5 RON. Prin încheierea de ședință din 19 iunie 2017 luându-se act de achitarea taxei de timbru și de faptul că nu mai subzistă motivul de suspendare al judecării cauzei s-a dispus repunerea pe rol și s-a amânat judecata pentru a se solicita relații de la Ministerul Justiției cu toate că anterior a fost depusă traducerea prevederilor C. civ. german referitoare la renunțarea la succesiune și succesiunile vacante. La cererea depusă la 30 iunie 2017 a fost anexată din nou, traducerea autorizată a principalelor acte de procedură pentru fi comunicate, după introducerea în cauză, a MINISTERULUI DE FINANȚE AL LANDULUI HESSEN la sediul expres indicat.

Cu toate acestea, prin încheierea din 6 iulie 2017 s-a dispus, din nou, suspendarea cauzei pentru a se depune o eventuală hotărâre a instanțelor germane.

Prin cererea trimisă prin poștă cu confirmare de primire la data de 21 decembrie 2017 a fost depusă o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere înregistrată la Curtea de Apel Cluj abia la 5 ianuarie 2018, anexându-se în copie traducerea autorizată a Certificatului de moștenitor emis de Judecătoria Bad Homburg V.d.Hohe - Tribunalul de succesiuni nr. 4VI 229/16 iunie 2017, fiind fixat termen de judecată la 1 februarie 2018.

La termenul din 1 februarie 2018 instanța a admis cererea de repunere pe rol și, fără a se pronunța asupra cererii de introducere în cauză a succesorului legal al defunctului-apelant, a ridicat din oficiu excepția perimării considerând că s-ar fi împlinit termenul defipt de vechiul C. proc. civ., termen care ar fi început să curgă de la data de 17 noiembrie 2016.

Recurentul susține că hotărârea atacată este vădit nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea unor norme procedurale imperative, ceea ce ar trebui să antreneze casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare la o altă instanță de același grad.

Arată recurentul că decizia atacată încalcă art. 249 din vechiul C. proc. civ. prin care s-a statuat printr-o normă imperativă, de strictă interpretare că perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Prin decizia recurată instanța de apel a nesocotit faptul că apelantul-reclamant a îndeplinit o multitudine de acte de procedură conformându-se strict măsurilor excesive dispuse de completul de judecată în sensul indicării succesorilor legali ai defunctului B. și apoi, după renunțarea acestora la moștenire, a instituției publice germane succesoare a moștenirilor vacante.

Instanța de apel a nesocotit faptul că încheierea din 19 iunie 2017, prin care s-a dispus repunerea cauzei pe rol, are caracter interlocutoriu putând fi atacată de partea care justifică un interes legitim numai odată cu fondul prin cererea de recurs prin urmare, termenul statuat prin art. 248 alin. (1) din vechiul C. proc. civ. a fost întrerupt ope legis în momentul repunerii cauzei pe rol, indiferent de considerentele avute în vedere de completul de judecată, răstălmăcite ulterior prin decizia recurată.

Instanța de apel a nesocotit faptul că măsurile procedurale dispuse ulterior deliberării asupra repunerii cauzei pe rol au caracter subsecvent, acestea neputând avea semnificația unei reveniri asupra reluării judecății, cum eronat s-a considerat.

Susține recurentul că termenul de perimare de l an trebuie calculat de la data de 19 iunie 2017, când ambele părți, în cadrul unor dezbateri contradictorii au arătat necesitatea de a fi introdus în cauză landul german indicat de reprezentantul reclamantului-apelant, așa cum se consemnează în mod expres în considerentele încheierii de ședință respective, și nu de la data de 17 noiembrie 2016, cum eronat a considerat instanța de apel.

Înalta Curte, analizând recursul prin prisma motivelor invocate constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed.

Recurentul a criticat faptul că instanța de apel a reținut eronat că s-a perimat judecarea apelului deoarece data de la care trebuia calculat termenul de perimare este 19 iunie 2017 când cauza a fost repusă pe rol, iar nu 17 noiembrie 2016, când a fost suspendată cauza.

Înalta Curte reține că prin încheierea din 17 noiembrie 2016 s-a dispus suspendarea soluționării cauzei până la introducerea în cauză a moștenitorilor defunctului B. iar prin încheierea de ședință din 19 iunie 2017, luându-se act de achitarea taxei de timbru și de faptul că nu mai subzistă motivul de suspendare al judecării cauzei s-a dispus repunerea pe rol și s-a amânat judecata la 6 iulie 2017 pentru a se solicita relații de la Ministerul Justiției.

Potrivit art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 1 an.

Conform art. 249 perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

În cauză se constată că, de la momentul suspendării cauzei, respectiv 17 noiembrie 2016, cauza a fost repusă pe rol la 19 iunie 2017, fiind astfel îndeplinită condiția îndeplinirii unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului făcut de partea care justifică un interes.

Ca atare, formularea de către recurent a cererii de repunere pe rol la data de 21 decembrie 2017 nu a fost făcută cu depășirea termenului de un an prevăzut de art. 249 având în vedere că acest termen trebuie calculat de la data efectuării ultimului act de procedură respectiv repunerea cauzei pe rol și amânarea cauzei pentru a se solicita relații de la un terț astfel cum rezultă din încheierea de ședință din 19 iunie 2017.

În aceste condiții având în vedere că la data formulării cererii de repunere pe rol respectiv, 21 decembrie 2017, nu fusese îndeplinit termenul de perimare de un an prevăzut de art. 248, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursul, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în vederea continuării judecății.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva Deciziei civile nr. 14/A/2018 din 1 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2018.

Procesat de GGC - LM

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-04-18
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1196/2018
Camera de Consiliu la data de 27.02.2014, a respins ca nefondată cererea de îndreptare materială formulată de recurentul J.. Împotriva deciziei civile nr. 95/13.02.2014 și a încheierii de ședință din 27.02.2014 pronunțate de Tribunalului Gi
ÎCCJ 2021-02-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 303/2021
II-a civilă, a fost admis recursul au fost casate decizia și sentința de mai sus, și cauza a fost trimisă spre rejudecare pe fond Tribunalului Cluj. Prin sentința civilă nr. 691 din 04 decembrie 2015 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosaru
ÎCCJ 2018-10-17
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3640/2018
data de 6 decembrie 2010; 7. suma de 140.993 RON, reprezentând prejudiciul rezultat din indisponibilizarea sumei necesare pentru achitarea cauțiunii în cuantum de 5.125.199 RON în data de 7 decembrie 2011; De asemenea, a solicitat obligarea
ÎCCJ 2024-02-27
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 501/2024
, ca inadmisibil. A admis recursurile declarate de pârâții B. S.A., C., F., O. - soție supraviețuitoare a defunctului G., M. și N., moștenitori ai defunctului G., și E. împotriva deciziei civile nr. 287/A din data de 18 decembrie 2019, pron
ÎCCJ 2018-06-21
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 141/2019
t apel, iar prin Decizia nr. 667 pronunțată în data de 20 noiembrie 2017 de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de apelanta E. moștenitoarea reclamantei A., și s-a admis apelul declarat de pârâta S.C. B. S
Sursă