ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6280/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6280/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor de față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 173
din 24 noiembrie 2003, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpații:
- G.G. la 5 ani închisoare,
pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și alin. (3) lit.
f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 4 ani închisoare, pentru
infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit.
f) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul să execute
pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C.
pen.;
- G.M. la 5 ani închisoare,
pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și alin. (3) lit.
f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 71 – art. 64 C.
pen.
Inculpatul G.G. a fost
obligat la plata sumei de 332.475.958 lei despăgubiri civile, din care în
solidar cu inculpatul G.M., la plata sumei de 315.453.777 lei, către partea
civilă SC C.A. SA – Balastiera Slătioara.
În esență, s-au reținut
următoarele:
În perioada iulie – august
2002, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații s-au deplasat în zona
Barajului Slătioara și au sustras mai multe componente de la calea ferată
uzinală, pe care ulterior le-au valorificat la întreprinderi specializate de
colectare a fierului vechi.
Ulterior, în noaptea de 30
septembrie 2002, inculpatul G.G., împreună cu inculpatul P.M. (condamnat în
aceeași cauză) au demontat mai multe componente de la aceeași cale ferată, pe
care le-au valorificat ulterior.
Curtea de Apel Craiova, prin
decizia penală nr. 363 din 24 august 2004, a respins, ca nefondate, apelurile
declarate de inculpați.
Inculpații au declarat
recurs.
Prin recursurile declarate,
inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor
dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și
vinovăția inculpaților, cărora le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare
dispozițiilor legale, iar pedepsele aplicate, au fost just individualizate.
La stabilirea pedepselor,
s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite,
reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat furtul calificat
(în timpul nopții, folosind chei speciale au demontat o cale ferată uzinală,
aducând-o în stare de neîntrebuințare), precum și datele ce caracterizează
persoana inculpaților (poziția oscilantă în timpul procesului), în raport de
care instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor
aplicate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.
Așa fiind, nu se impune
reducerea acestora.
Nefiind nici alte temeiuri
de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile
inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de inculpații G.M. și G.G. împotriva deciziei penale nr. 363 din 24
august 2004 a Curții de Apel Craiova, ca nefondate.
Obligă pe fiecare recurent
să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și
onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei ce va fi avansat
din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 25 noiembrie 2004.