ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6280/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 173 din 24 noiembrie 2003, Tribunalul Olt a condamnat pe inculpații: - G.G. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen., urmând ca, în baza art. 33 – art. 34 C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.; - G.M. la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și a art. 71 – art. 64 C. pen. Inculpatul G.G. a fost obligat la plata sumei de 332.475.958 lei despăgubiri civile, din care în solidar cu inculpatul G.M., la plata sumei de 315.453.777 lei, către partea civilă SC C.A. SA – Balastiera Slătioara. În esență, s-au reținut următoarele: În perioada iulie – august 2002, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpații s-au deplasat în zona Barajului Slătioara și au sustras mai multe componente de la calea ferată uzinală, pe care ulterior le-au valorificat la întreprinderi specializate de colectare a fierului vechi. Ulterior, în noaptea de 30 septembrie 2002, inculpatul G.G., împreună cu inculpatul P.M. (condamnat în aceeași cauză) au demontat mai multe componente de la aceeași cale ferată, pe care le-au valorificat ulterior.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 363 din 24 august 2004, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Inculpații au declarat recurs. Prin recursurile declarate, inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, faptele și vinovăția inculpaților, cărora le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale, iar pedepsele aplicate, au fost just individualizate.

La stabilirea pedepselor, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite, reflectat de modul în care inculpații au conceput și realizat furtul calificat (în timpul nopții, folosind chei speciale au demontat o cale ferată uzinală, aducând-o în stare de neîntrebuințare), precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților (poziția oscilantă în timpul procesului), în raport de care instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor aplicate, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Așa fiind, nu se impune reducerea acestora. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de inculpații G.M. și G.G. împotriva deciziei penale nr. 363 din 24 august 2004 a Curții de Apel Craiova, ca nefondate. Obligă pe fiecare recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 noiembrie 2004.