ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4098/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 508 din 9 aprilie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, reținută în sarcina inculpatului N.A., din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în conformitate cu dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului N.A. la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art,65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de un an închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, urmând ca inculpatul N.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și pedeapsa complimentară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

S-a făcut aplicarea art.71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 7 ianuarie 2003 la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea a 2,110 grame heroină, 2 comprimate metadonă, 0,850 fragmente de comprimate de metadonă, 8 comprimate metadonă depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, cu dovada seria B nr. 6011007 din 23 ianuarie 2003.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul N.A. a sumei de 900.000 lei depusă la C.E.C. – Agenția Victoria cu recipisa de consemnare nr. 4230.01/3/40.6/000002 din 9 ianuarie 2003.

În baza art. 169 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus restituirea către numita C.E. a unui telefon mobil, ridicat de organele de urmărire penală prin procesul verbal din 6 ianuarie 2003.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 6 ianuarie 2003, numita C.E. a fost depistată de organele de urmărire penală într-un autoturism taxi, la intersecția străzilor Vatra Luminoasă și Mihai Bravu, având asupra sa o punguță de celofan albă ce conținea un praf de culoare maronie. Fiind întrebată despre proveniența substanței, aceasta a declarat că a cumpărat-o în ziua respectivă de la inculpatul N.A., in schimbul sumei de 250.000 lei și că este heroină.

Prin raportul de constatare tehnico-științific nr. 360034 din 8 ianuarie 2003 s-a stabilit că substanța ridicată de la numita C.E. este heroină.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în locuința inculpatului fost depistat în holul de la intrarea în imobil martorul V.F. În acest hol, în prezența martorului și a inculpatului a fost găsită într-o cizmă, o punguliță din celofan, de culoare albă ce conținea un praf de culoare maronie, iar în coșul de gunoi o seringă hipodermică.

Potrivit aceluiași raport de constatare tehnico-științific, substanța analizată conținea 2,16 grame heroină, iar pe seringa hipodermică s-au evidențiat urme de heroină.

În urma percheziției corporale, asupra inculpatului s-a găsit suma de 900.000 lei, ridicată de organele de urmărire penală și depusă la C.E.C. – Agenția Victoria cu recipisa de consemnare nr. 4230.01/3/40.6/000002 din 9 ianuarie 2003.

În sufrageria imobilului a fost depistată martora L.E., nepoata inculpatului, iar în patul în care dormea a fost găsită o punguță de celofan alb, care conținea cantitatea de 0,07 grame heroină.

Audiată cu privire la apartenența respectivei substanțe, martora a declarat că nu îi aparține și că nu este consumatoare de heroină.

Într-un raft al bibliotecii au fost identificate o balanță cu talere, o pensetă, o cutie de plastic ce conținea un număr de 13 greutăți de diferite mărimi, obiecte despre care inculpatul a afirmat că îi aparțin.

Aceste bunuri au fost ridicate de organele de poliție și depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul D.G.P.M.B. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, cu dovada seria B nr. 2500807 din 29 ianuarie 2003.

În timpul efectuării percheziției, în locuința inculpatului a fost identificat martorul C.M., asupra căruia s-au găsit patru comprimate de metadonă.

Din probele administrate a rezultat că martorul C.M. deținea legal comprimatele de metadonă, acestea fiindu-i prescrise în cadrul tratamentului de dezintoxicare pe care îl urma.

Fiind audiat în cursul urmăririi penale, acest martor a declarat că în ziua de 6 ianuarie 2003 l-a însoțit la locuința inculpatului pe numitul V.F. pentru ca acesta din urmă să își procure heroină.

În aceeași zi, la locuința inculpatului au fost identificați martorii B.B., I.G., S.V., V.A., fiind descoperite 13 și respectiv 5 comprimate de metadonă.

Din depoziția martorului I.G. a rezultat că acesta este consumator de heroină, drog pe care îl procura de la inculpat, acesta fiind scopul vizitei efectuate în ziua de 6 ianuarie 2003. Totodată, martorul a mai relatat că în ziua de 5 ianuarie 2003. Totodată, martorul a mai relatat că în ziua de 5 ianuarie 2003 a cumpărat de la inculpat două doze de heroină.

În același sens a declarat și martora C.E. care a arătat că își procura în mod obișnuit droguri de la inculpat plătind doza cu suma de 250.000 lei.

De asemenea, martorii V.F., I.G.C. și I.F. au declarat că în ziua de 6 ianuarie 2003 s-au deplasat la locuința inculpatului pentru a cumpăra heroină.

Referitor la cantitatea de 2,16 grame heroină și seringa hipodermică cu urme de heroină, descoperite în locuința inculpatului cu ocazia percheziției domiciliare efectuate, s-a reținut că acestea erau destinate consumului propriu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul N.A. solicitând achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu se face vinovat de traficul de droguri, iar această substanță găsită în locuința lui o deținea pentru consumul propriu.

În subsidiar a solicitat aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Într-un al doilea subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 414 din 2 iunie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului de la 7 ianuarie 2003, la zi.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat oficiu dispunându-se să fie avansată din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul N.A., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece nu este autorul infracțiunii de trafic de droguri, iar substanța găsită în locuința lui o deținea pentru consumul propriu.

În subsidiar, a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., raportat la art. 18

1

C. pen., aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, conform art. 91 C. pen., deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Într-un al doilea subsidiar inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele, în baza unui amplu și judicios material probator administrat, au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului și au aplicat pedepse just individualizate.

Susținerile inculpatului, în sensul că nu este autorul faptei sunt infirmate de probele dosarului.

În acest sens, din procesul verbal încheiat de organele de urmărire penală rezultă că depistarea inculpatului a avut loc ca urmare a supravegherii imobilului în care locuia și în legătură cu care existau informații că reprezintă o locație de substanțe. S-a mai arătat că pe parcursul supravegherii imobilului a fost observată, intrând și ieșind, într-un interval de 10 minute, numita C.E. asupra căreia a fost găsită cantitatea de 0,06 grame heroină, drog procurat de la inculpatul N.A., pe care aceasta l-a indicat ca fiind cel de la care își procura în mod obișnuit drogurile necesare consumului propriu.

Din același proces verbal mai rezultă că în locuința inculpatului pe lângă cantitatea de 2,23 grame heroină, au fost descoperite un cântar de înaltă precizie și 13 greutăți de diverse mărimi, obiecte adecvate cântăririi și confecționării dozelor de droguri.

De asemenea, din declarațiile martorilor M.S., concubina inculpatului, I.F., C.M., I.G.C., S.V., V.A.D. și B.B. rezultă că scopul vizitelor lor la inculpat îl constituia achiziționarea de droguri.

Așa fiind, împrejurarea că inculpatul se ocupa și cu vânzarea de droguri este pe deplin dovedită, astfel că instanțele au reținut corect vinovăția acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, constatându-se că nu există temeiuri pentru achitarea lui în sensul în care a solicitat.

În ceea ce privește cererea inculpatului prin care a solicitat achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen., raportat la art. 18

1

C. pen., deoarece fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni se constată că nu este întemeiată și urmează să fie respinsă ca atare.

Astfel, potrivit art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În alin. (2) al aceluiași articol, se stipulează că, la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana inculpatului.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că cerințele textului de lege mai sus-menționat, nu sunt îndeplinite în cauză și în consecință nu pot fi aplicate.

Având în vedere gravitatea faptelor comise de inculpat, respectiv traficul și consumul de droguri, frecvența săvârșirii acestora dar și consecințele pe care le au asupra stării de sănătate fizice și psihice a populației, este evident că acestea nu pot fi apreciate ca neprezentând gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În ceea ce privește pedepsele aplicate inculpatului se constată că acestea au fost corect individualizate de instanța de fond și menținute de instanța de apel, neexistând temeiuri pentru reducerea lor.

Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepselor s-a ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurarea comiterii lor, dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, nefiind cunoscute cu antecedente penale și a avut o comportare bună înainte de săvârșirea infracțiunilor.

Așa fiind, pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare este în măsură să asigure reeducarea inculpatului în vederea reinserției lui în societate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul N.A. să fie respins, ca nefondat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 ianuarie 2003 la 10 august 2004.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. pen., va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 414 din 2 iunie  2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 ianuarie 2003 la 10 august 2004.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 august2004.