ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7566/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 343 din 5 iunie 2012, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Comuna Zădăreni prin Primar în contradictoriu cu pârâtele Comisia Specială de Retrocedare a Bunurilor Imobile Care Au Aparținut Cultelor Religioase din România și Parohia Româno Catolică Aradul Nou prin Episcopia Romano Catolică Timișoara, ca neîntemeiată. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Prin cererea formulată de către pârâta Episcopia Romano-Catolică Aradul Nou s-a solicitat Comisiei Speciale de Retrocedare retrocedarea imobilelor înscrise în CF nr. 90 Zădăreni, cu nr. topo 190-191 și nr. topo 554/2.

Prin Decizia nr. 2296 din 23 martie 2010, emisă de Comisia Specială de Retrocedare s-a dispus retrocedarea imobilului înscris în CF nr. 90 Zădăreni, cu nr. topo 190 - 191, iar prin Decizia nr. 2297 din 23 martie 2010 s-a respins cererea de retrocedare a imobilului evidențiat cu nr. top.554/a. Obiectul cauzei de față îl constituie doar Decizia nr. 2296 din 23 martie 2010, decizie contestată de reclamanta Comuna Zădăreni pe considerentul că pârâta Parohia Romano Catolică Aradul Nou nu a dovedit că imobilul retrocedat ar fi aparținut Fondului Școlar Romano - Catolic din Zădăreni, reclamanta susținând că în realitate acesta i-ar fi aparținut Asociației Urbarialiștilor.

Instanța de fond a apreciat că respectivele susțineri sunt neîntemeiate, întrucât din extrasul CF nr. 90 rezultă că imobilul constând în clădirea școlii nr. 112, împreună cu curte și grădină a constituit proprietatea școlii romano catolice, fiind preluat de Statul Român prin Decretul nr. 176 din 03 august 1948, așa cum rezultă din anexa acestui decret, unde apare ca fiind "școala primară romano-catolică germană din Zădăreni, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal". Totodată, s-a mai reținut că din inventarul transmis Statului Român la naționalizare rezultă că imobilul menționat a avut ca proprietar de facto Biserica Romano-Catolică și ca proprietar în CF fondul școlar al acestei confesiuni (poziția 6 din inventar).

Împrejurarea că ulterior naționalizării este menționată în CF Asociația Urbarialiștilor iar apoi comuna Zădăreni nu înlătură, în opinia judecătorului fondului, aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G nr. 94/2000 privind retrocedarea imobilelor care au aparținut cultelor religioase și care au fost preluate în mod abuziv, cu sau fără titlu, de Statul Român, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, în condițiile în care pentru admiterea cererii de retrocedare este necesară dovedirea calității de proprietar la data naționalizării, calitate care, în cauză, rezultă cu claritate din însuși decretul de naționalizare.

2. Recursul declarat în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 343 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Comuna Zădăreni prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul art. 304 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta a susținut, în esență, următoarele: Instanța de fond a stabilit că motivele de nelegalitate invocate în susținerea cererii de anulare a Deciziei nr. 2296 din 23 martie 2010 sunt neîntemeiate, pentru considerente greșite în fapt și în drept iar interpretarea actelor de proprietate și expropriere precum și a calității de proprietar s-a făcut prin interpretarea greșită a actului juridic sancționată cu modificarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. coroborat cu lipsa de temei legal a actului administrativ supus controlului de legalitate ce justifică modificarea hotărârii în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, susține recurenta că în mod greșit pârâta Comisia Specială a stabilit cine este proprietarul bunurilor în litigiu din dovezile prezentate de către pârâte în acest sens, în condițiile în care extrasele de carte funciară, depuse la dosar, atestă că Asociația Urbarialiștilor este proprietara bunurilor situate în Zădăreni, nr. 112, înscrisă în CF 90, nr. top.190 - 191, compus din construcții și teren în suprafață de 2.877 mp. În acest sens, recurenta arată că deși extrasul de carte funciară eliberat la 27 aprilie 2004 cu nr. 15927 de Judecătoria Arad atestă că în localitatea Zădăreni în CF nr. 90 nr. top.

190 - 191 la nr. 112, terenul în întindere de 2877 mp este înscris în foaia de proprietate Asociația Urbarialiștilor cu titlu de posesie faptică de la localizare, instanța de fond nu a făcut verificarea acestui extras de carte funciară care exprimă neîndoios o altă formă de proprietate decât cea a intimatelor.

Printr-o altă critică formulate recurenta susține că instanța d fond nu a procedat la compararea copiilor de coală funciară 89 și 90 în original și traduceri depuse de Episcopia Romano Catolică Timișoara, în condițiile în care în coala de CF 89 este înscris fondul parohial catolic sub A și în coala de CF 90 este înscris fondul școlar sub A. În concluzie, susține recurenta că există o eroare asupra obiectului cererii de retrocedare pentru ca în CF 755 unde a funcționat școala întotdeauna, faptic s-a produs trecerea din proprietatea bisericii în cea a statului, fără efectuarea întabulării în cartea funciară, iar asupra școlii ce niciodată nu a fost proprietatea bisericii Romano-Catolice din CF 90 cu topo.

190 - 191, proprietatea Asociației Urbarialiștilor a rămas aceasta proprietară. În consecință, recurenta susține că a dovedit că niciodată intimatele pârâte nu au fost proprietarele bunurilor retrocedate din eroare și că o altă persoană, adică Asociația Urbarialiștilor a avut dreptul real de proprietate pe care nu l-a putut exercita ca urmare a preluării abuzive fără titlu de către Statul Român în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989. 3. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Comisia Specială de Retrocedare, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, susținând că în mod corect a apreciat instanța de fond faptul că susținerile reclamantei sunt neîntemeiate întrucât imobilul, constând în clădirea școlii nr. 112, împreună cu curte și grădină a constituit proprietatea școlii romano-catolice, fiind preluat de statul român prin Decretul nr. 176/1948.

Astfel, intimata arată că potrivit traducerii legalizate a cărții funciare nr. 90 a localității Zădărlac, proprietarul tabular al imobilului cu nr. 190 - 191 a fost fondul școlii din loc. Zădărlac iar nu Asociația Urbarialiștilor, așa cum reiese în mod eronat din extrasul nr. 19525 din 27 aprilie 2004. Privitor la compararea colilor de carte funciară nr. 89 și 90 ale loc. Zădăreni la care face referire recurenta în cuprinsul cererii de recurs, intimata apreciază că aceasta este irelevantă pentru soluționarea cauzei.

În acest sens, se arată că într-adevăr, potrivit cărții funciare nr. 89, proprietar tabular asupra imobilului identificat cu nr. top.188, 189 a fost fondul parohial romano-catolic, iar potrivit cărții funciare nr. 90, proprietar tabular asupra imobilului identificat cu nr. topo 190 - 191 a fost fondul școlar, însă aceste aspect nu susțin decât faptul că imobilele respective au avut afectațiuni diferite, fiind incluse, potrivit Statutelor Bisericii Romano-Catolice, în două fonduri diferite, destinate a susține activități diferite. 4. Hotărârea instanței de recurs Examinând cauza prin prisma criticilor ce se pot subsuma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu există motive de casare/modificare a sentinței pronunțate întrucât așa cum rezultă din considerentele avute în vedere de prima instanță aceasta și-a întemeiat soluția atât pe prevederile legale incidente - O.U.G.

nr. 94/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare - cât și pe probatoriul administrat. Astfel, Înalta Curte reține că obiectul cererii deduse judecății îl reprezintă anularea Deciziei nr. 2296 din 23 martie 2010 prin care Comisia Specială de Retrocedare a retrocedat Parohiei Romano-Catolice Aradul Nou imobilul compus din construcție și terenul aferent, situate în comuna Zădăreni, județul Arad, înscris în cartea funciară nr. 90 a localității Zădărlac (Zădăreni), județul Arad, nr. top. 190 - 191, recurenta susținând, ca și motiv de nelegalitate a actului administrativ contestat, faptul că pârâta Parohia Româno-Catolică Aradul Nou nu a dovedit că imobilul retrocedat ar fi aparținut Fondului Școlar Romano-Catolic din Zădăreni, pentru că în realitate acest imobil a aparținut Asociației Urbarialiștilor.

Înalta Curte constată, în acord cu instanța de fond, că Decizia nr. 2296/2010 a fost emisă cu respectarea O.U.G. nr. 94/2000, în considerentele sentinței aflate în control judiciar dezvoltându-se argumentele de fapt și de drept pertinente, în raport de care nu poate fi primită cererea Consiliului Local al Comunei Zădăreni de modificare a actului administrativ în discuție, apreciat de reclamantă, în mod nejustificat, ca nelegal. Astfel, Înalta Curte constată că, în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilelor supuse restituirii în baza O.U.G. nr. 94/2000, extrasul de carte funciară nu are o valoare probatorie absolută, cum în mod greșit susține recurenta care trece cu vederea că O.U.G.

nr. 94/2000 reprezintă o lege specială care se aplică cu prioritate în virtutea principiului specialia generalibus derogant.

Prin urmare, în condițiile în care prin art. 4 alin. (3) din Ordonanța de urgență incidentă se statuează că "pentru stabilirea dreptului de proprietate solicitantul poate depune începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori autentificate, expertize extrajudiciare, precum și orice alte acte care, coroborate, întemeiază prezumția existenței dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului, la data preluării abuzive", în mod corect intimata Comisia Specială a constatat prin decizia contestat că imobilul în natură teren și construcție ce a făcut obiectul cererii de retrocedare a fost proprietatea Fondului Școlar romano-catolic din Zădăreni, la momentul deposedării abuzive, prin Decretul nr. 176/1948, nu doar în baza datelor rezultate din înscrierile din cartea funciare nr. 90 a localității Zădăreni ci a dat valoare probatorie și celorlalte înscrisuri depuse în completarea cărții funciare, inclusiv fișa de inventar a bunurilor aparținând bisericii romano-catolice din Zădăreni/declarației martorei E.T.

autentificată. În contextul criticilor formulate de recurentă, se impune a fi subliniat, în acord cu instanța de fond, și faptul că în soluționarea cererilor de retrocedare formulate în baza O.U.G. nr. 94/2000 are relevanță calitatea de proprietar la momentul preluării abuzive a bunului prin Decretul nr. 176/1948 și nu situația juridică conturată prin actele încheiate sau emise ulterior momentului naționalizării.

Prin urmare, chiar dacă dând eficiență extrasului de carte funciară nr. 19525 din 27 aprilie 2004, care nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, am accepta că Asociația Urbarialiștilor a dobândit un drept de proprietate, prin înscriere în CF 90 Zădăreni (așa cum rezultă din datele înscrise de recurentă în fișa privind situația juridică și locative a imobilului înaintată intimatei Comisia Specială prin adresa nr. 2291 din 03 iulie 2009) asupra terenului și nu asupra întregului imobil retrocedat acest lucru nu conduce la conturarea unei alte situații juridice în condițiile în care din probele administrate în cauză nu rezultă că respectivul drept a fost deținut la data naționalizării, singurul moment relevant în procedura de restituire reglementată prin O.U.G.

nr. 94/2000. De altfel, este lesne de observat că datele rezultate din traducerea legalizată a CF nr. 90 a localității Zădăreni sunt în acord cu fișa de inventor a bunurilor aparținând bisericii romano-catolice din Zădăreni dar și cu anexa Decretului nr. 176/1948 referitoare la preluarea școlii primare română, categoria germană, din Zădăreni, cu întreaga avere, conform inventarului jurnal, toate aceste înscrisuri coroborate dovedesc fără echivoc că proprietar al imobilului era la data naționalizării Fondul școlar din localitatea Zădăreni și nu Asociația Urbarialiștilor, cum în mod nejustificat din punct de vedere probator se susține prin cererea de recurs.

Totodată, în condițiile în care în cartea funciară nr. 90 a localității Zădăreni, tradusă în limba română, nu apare înscris dreptul de proprietate al Asociației Urbarialiștilor, asupra imobilului nr. 190 - 191, deși apar mențiunile înscrise la 11 aprilie 1957 în baza Încheierii nr. 1833, referitoare la notarea dreptului deținut de stat în urma preluării imobilului iar ulterior Încheierea nr. 7449 din 09 februarie 2009 referitoare la drepturile înscrise în favoarea recurentului în baza H.C.L. Zădăreni nr. 6/2009, nu se regăsește nicio mențiune referitoare la drepturile Asociația Urbarialiștilor asupra respectivului imobil, nu se impune în cauză compararea traducerii cărții funciare cu extrasul de carte funciară nr. 19525 din 27 aprilie 2004, urmând a fi înlăturate și criticile formulate de recurentă pe acest aspect.

Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluția pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comuna Zădăreni, reprezentată de Primarul Comunei P.D, împotriva Sentinței civile nr. 343 din 5 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 decembrie 2013. Procesat de GGC - AM