ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3194/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 326 din 24

noiembrie 2003, Tribunalul Bihor a admis cererea de contopire a pedepselor

formulată de condamnatul P.I., în prezent în Penitenciarul Oradea.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complimentară aplicată condamnatului prin

sentința penală nr. 33 din 31 ianuarie 2001 a Tribunalului Hunedoara,

definitivă prin neapelare în pedepsele individuale respectiv, 3 ani și 6 luni

închisoare, aplicată în baza art. 176 C. vam., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen. și 4 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 312 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., a

contopit pedepsele aplicate respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 176

din Legea nr. 141/1997 C. vam., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și 4 ani

și 6 luni închisoare, în baza art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin

sentința penală nr. 1 din 4 ianuarie 1996 a Tribunalului Militar Teritorial

București, rămasă definitivă la data de 26 februarie 1996, prin neapelare,

urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6

luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și pedeapsa

complimentară de interzicerea drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe timp de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 23 septembrie 1993 la 29

septembrie 1996 și de la 28 ianuarie 2002 la zi.

A anulat mandatele de executare ale

pedepselor aplicate emise pentru condamnat și a dispus emiterea unui nou mandat

de executare a pedepsei aplicate ca urmare a contopirii pedepselor.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1 din 4 ianuarie 1996,

condamnatului P.I. i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, în baza art. 312

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în detenție cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Această hotărâre judecătorească a

rămas definitivă la data de 26 februarie 1996, prin neapelare.

Prin sentința penală nr. 33 din 31

ianuarie 2001 a Tribunalului Hunedoara a dispus aplicarea unei pedepse

rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea de condamnat a

infracțiunii, prevăzută de art. 176 C. vam., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În final a fost aplicată pedeapsa

cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare în detenție ca pedeapsă principală,

precum și o pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzută de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

Văzând că infracțiunile pentru care

i s-au aplicat pedepse condamnatului sunt concurente, tribunalul a admis

cererea de contopire formulată de acesta.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând

admiterea acestuia, desființarea sentinței și, după rejudecare, să se dispună

respingerea cererii de contopirea pedepselor, întrucât, în speță, nu sunt

incidente prevederile art. 449 C. proc. pen., respectiv, faptele pentru care

s-au aplicat pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (sentința penală nr. 33/2001

a Tribunalului Hunedoara) și 3 ani închisoare (sentința penală nr. 1/1996 a

Tribunalului Militar Teritorial București) nu sunt concurente.

Curtea de Apel Oradea a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a casat sentința primei

instanțe și rejudecând, a respins cererea de contopire a pedepselor aplicate

prin sentința penală nr. 33/2001, a Tribunalului Hunedoara și sentința penală nr.

1/1996, a Tribunalului Militar Teritorial București.

A fost obligat condamnatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

S-a reținut că prima instanță, prin

sentința apelată, în mod eronat a constatat că pedepsele menționate au fost

aplicate pentru infracțiuni concurente.

Totodată, s-a făcut greșit aplicarea

prevederilor art. 36 alin. (3) C. pen. și s-a dispus anularea mandatelor de

executare emise.

În cauză s-a constatat că nu sunt

incidente dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la

art. 35 C. pen., deoarece pedepsele aplicate petentului condamnat nu au fost

stabilite pentru infracțiuni concurente. Dimpotrivă pedeapsa de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1/1996 a Tribunalului Militar

Teritorial București, a constituit primul termen al recidivei prevăzută de art.

37 lit. b) C. pen., pentru infracțiunile comise în perioada 1998 – 2000 și

pentru care a fost condamnat de Tribunalul Hunedoara.

De altfel, acest aspect rezultă și

din considerentele sentinței penale nr. 33/2001 a Tribunalului Hunedoara.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs condamnatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie

și a solicitat casarea deciziei atacate și contopirea pedepselor aplicate.

Recursul nu este întemeiat.

Potrivit art. 449 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă la punerea ei în

executare sau în cursul executării se constată, pe baza unei alte hotărâri

definitive existența concursului de infracțiuni.

Modificarea hotărârii definitive

poate avea loc numai în situația în care persoana condamnată definitiv se

constată că suferise o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune

concurentă.

În cauză însă nu sunt incidente

aceste dispoziții, deoarece pedepsele aplicate recurentului nu au fost

stabilite pentru infracțiuni concurente.

Prin sentința penală nr. 33 din 31

ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, petentul a fost condamnat la

3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 C. vam.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 4 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., fapte săvârșite între 1998 și 14 iunie 2000, iar prin sentința

penală nr. 1 din 4 ianuarie 1996 a Tribunalului Militar Teritorial București,

definitivă la 26 februarie 1996, petentul a fost condamnat anterior la o

pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.

312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă comisă în

vara anului 1993. Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C.

pen., privind recidiva postexecutorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare la

care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 182/1990 a

Judecătoriei Caracal.

Este evident așadar că nu se

justifică aplicarea în speță a dispozițiilor art. 449 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., combinat cu art. 36 C. pen., astfel că decizia instanței de apel

prin care s-a respins cererea de contopire formulată de condamnatul P.I. este

corectă, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri apare ca nefondat.

Pentru aceste considerente Înalta

Curte va respinge recursul, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. și-l va obliga pe condamnatul recurent la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de condamnatul P.I., împotriva deciziei nr. 9 din 22 ianuarie

2004 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000

lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2004.