ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3194/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 326 din 24 noiembrie 2003, Tribunalul Bihor a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul P.I., în prezent în Penitenciarul Oradea. A descontopit pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complimentară aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 33 din 31 ianuarie 2001 a Tribunalului Hunedoara, definitivă prin neapelare în pedepsele individuale respectiv, 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată în baza art. 176 C. vam., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și 4 ani și 6 luni închisoare aplicată în baza art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (2) C. pen., a contopit pedepsele aplicate respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 176 din Legea nr. 141/1997 C. vam., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., și 4 ani și 6 luni închisoare, în baza art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 1 din 4 ianuarie 1996 a Tribunalului Militar Teritorial București, rămasă definitivă la data de 26 februarie 1996, prin neapelare, urmând ca în final condamnatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și pedeapsa complimentară de interzicerea drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 23 septembrie 1993 la 29 septembrie 1996 și de la 28 ianuarie 2002 la zi. A anulat mandatele de executare ale pedepselor aplicate emise pentru condamnat și a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei aplicate ca urmare a contopirii pedepselor. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința penală nr. 1 din 4 ianuarie 1996, condamnatului P.I. i s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani închisoare, în baza art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în detenție cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Această hotărâre judecătorească a rămas definitivă la data de 26 februarie 1996, prin neapelare.

Prin sentința penală nr. 33 din 31 ianuarie 2001 a Tribunalului Hunedoara a dispus aplicarea unei pedepse rezultante de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea de condamnat a infracțiunii, prevăzută de art. 176 C. vam., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În final a fost aplicată pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 6 luni închisoare în detenție ca pedeapsă principală, precum și o pedeapsă complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 2 ani. Văzând că infracțiunile pentru care i s-au aplicat pedepse condamnatului sunt concurente, tribunalul a admis cererea de contopire formulată de acesta.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și, după rejudecare, să se dispună respingerea cererii de contopirea pedepselor, întrucât, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 449 C. proc. pen., respectiv, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele de 4 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. (sentința penală nr. 33/2001 a Tribunalului Hunedoara) și 3 ani închisoare (sentința penală nr. 1/1996 a Tribunalului Militar Teritorial București) nu sunt concurente. Curtea de Apel Oradea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, a casat sentința primei instanțe și rejudecând, a respins cererea de contopire a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. 33/2001, a Tribunalului Hunedoara și sentința penală nr. 1/1996, a Tribunalului Militar Teritorial București.

A fost obligat condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că prima instanță, prin sentința apelată, în mod eronat a constatat că pedepsele menționate au fost aplicate pentru infracțiuni concurente. Totodată, s-a făcut greșit aplicarea prevederilor art. 36 alin. (3) C. pen. și s-a dispus anularea mandatelor de executare emise. În cauză s-a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 35 C. pen., deoarece pedepsele aplicate petentului condamnat nu au fost stabilite pentru infracțiuni concurente. Dimpotrivă pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1/1996 a Tribunalului Militar Teritorial București, a constituit primul termen al recidivei prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., pentru infracțiunile comise în perioada 1998 – 2000 și pentru care a fost condamnat de Tribunalul Hunedoara.

De altfel, acest aspect rezultă și din considerentele sentinței penale nr. 33/2001 a Tribunalului Hunedoara. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea deciziei atacate și contopirea pedepselor aplicate. Recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pedeapsa pronunțată poate fi modificată dacă la punerea ei în executare sau în cursul executării se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive existența concursului de infracțiuni. Modificarea hotărârii definitive poate avea loc numai în situația în care persoana condamnată definitiv se constată că suferise o altă condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă.

În cauză însă nu sunt incidente aceste dispoziții, deoarece pedepsele aplicate recurentului nu au fost stabilite pentru infracțiuni concurente. Prin sentința penală nr. 33 din 31 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Hunedoara, petentul a fost condamnat la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 176 C. vam., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și 4 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., fapte săvârșite între 1998 și 14 iunie 2000, iar prin sentința penală nr. 1 din 4 ianuarie 1996 a Tribunalului Militar Teritorial București, definitivă la 26 februarie 1996, petentul a fost condamnat anterior la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 312 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., faptă comisă în vara anului 1993. Tribunalul a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen., privind recidiva postexecutorie față de pedeapsa de 2 ani închisoare la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală nr. 182/1990 a Judecătoriei Caracal.

Este evident așadar că nu se justifică aplicarea în speță a dispozițiilor art. 449 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., combinat cu art. 36 C. pen., astfel că decizia instanței de apel prin care s-a respins cererea de contopire formulată de condamnatul P.I. este corectă, iar recursul declarat împotriva acestei hotărâri apare ca nefondat. Pentru aceste considerente Înalta Curte va respinge recursul, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și-l va obliga pe condamnatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul P.I., împotriva deciziei nr. 9 din 22 ianuarie 2004 a Curții de Apel Oradea, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2004.