ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 397/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 171 din 4 mai 2004 a Tribunalului Mureș, după o primă casare cu trimitere spre rejudecare, a fost condamnat, printre alți inculpați și inculpatul K.G. la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Totodată, tribunalul a dedus din pedeapsă reținerea de o zi și l-a obligat pe inculpat, precum și pe alți inculpați, condamnați în cauză, să plătească părții civile B.E. câte 174.000 lei cheltuieli judiciare și la 1.150.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt următoarele: Partea vătămată B.E.

în etate de 27 ani, era cunoscută în localitate drept o handicapată, fiind suferindă de oligofrenie gr. I și cu discernământ diminuat. În ziua de 14 iunie 2001 partea vătămată a fost întâlnită în centrul comunei Sângiorgiu de Pădure, în stația de autobuz, de către martorul V.I. ce se deplasa cu o autocamionetă personală împreună cu inculpatul S.G., și știind că prezintă afecțiuni psihice, a luat-o, în autovehicul pentru a o transporta în localitatea Sovata unde locuia. În aceeași zi inculpatul S.G. a întâlnit pe partea vătămată în zona gării din localitatea Sîngiorgiu de Pădure și împreună cu inculpații O.I., O.D.R., S.T. și I.P. au întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată lângă cântarul gării și apoi pe câmp, lângă niște căpițe de fân, prin constrângere fizică și lovirea acesteia cu palmele.

În continuare, partea vătămată a fost dusă la locuința inculpatului S.G. și prin constrângere fizică a avut raporturi sexuale cu inculpații K.P., O.D., O.D.R., O.I. și M.L.A. Lângă căpițele de fân, pe câmp a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată și inculpații K.G. în timp ce aceasta plângea. Prin decizia penală nr. 143 din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul K.G., prin care susținea că era minor la data comiterii faptei și solicita reducerea pedepsei. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul K.G., care a solicitat a se dispune achitarea sa în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a întreținut raport sexual cu partea vătămată, cu consimțământul acesteia, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 12 C. proc.

pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și deasemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise. În declarațiile date în cursul urmăririi penale partea vătămată B.E. a susținut că inculpații, pe care îi cunoștea, au întreținut raporturi sexuale cu ea prin constrângere fizică, lovire și amenințare. Declarațiile sale se coroborează cu declarațiile altor inculpați condamnați în cauză (O.I. și O.D.R., care i-au sustras prin violență cerceii și un inel din aur, S.G., M.L.A., S.T.

și O.D.) care confirmă actele de violență exercitate asupra părții vătămate și cererea acesteia, formulată în timp ce plângea, de a fi lăsată în pace. Și inculpatul K.G. a arătat că nu o cunoștea anterior pe partea vătămată și a întreținut raport sexual cu aceasta, după ce alți inculpați, în același loc, au avut raporturi sexuale cu partea vătămată. Prin urmare, susținerile inculpatului recurent referitoare la consimțământul părții vătămate sunt contrazise de probele administrate în cauză sus arătate și nu pot fi luate în considerație de vreme ce partea vătămată care prezintă afecțiuni psihice a fost supusă pe rând la constrângeri fizice, de ceilalți participanți. Însăși inculpatul recurent recunoaște participarea celorlalți făptuitori și starea de teamă creată, precizând că a părăsit locul faptei la amenințarea inculpatului S.G., care inițial și-a dat acordul să aibă raport sexual cu partea vătămată, după care i-a cerut să plece.

Pentru considerentele ce preced, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.G., împotriva deciziei penale nr. 143/ A din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 ianuarie 2005.