ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 397/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 171

din 4 mai 2004 a Tribunalului Mureș, după o primă casare cu trimitere spre

rejudecare, a fost condamnat, printre alți inculpați și inculpatul K.G. la un

an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin.

(1) și (2) lit. a), cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Totodată, tribunalul a dedus

din pedeapsă reținerea de o zi și l-a obligat pe inculpat, precum și pe alți

inculpați, condamnați în cauză, să plătească părții civile B.E. câte 174.000

lei cheltuieli judiciare și la 1.150.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Partea vătămată B.E. în

etate de 27 ani, era cunoscută în localitate drept o handicapată, fiind

suferindă de oligofrenie gr. I și cu discernământ diminuat.

În ziua de 14 iunie 2001

partea vătămată a fost întâlnită în centrul comunei Sângiorgiu de Pădure, în

stația de autobuz, de către martorul V.I. ce se deplasa cu o autocamionetă

personală împreună cu inculpatul S.G., și știind că prezintă afecțiuni psihice,

a luat-o, în autovehicul pentru a o transporta în localitatea Sovata unde

locuia.

În aceeași zi inculpatul S.G.

a întâlnit pe partea vătămată în zona gării din localitatea Sîngiorgiu de

Pădure și împreună cu inculpații O.I., O.D.R., S.T. și I.P. au întreținut

raporturi sexuale cu partea vătămată lângă cântarul gării și apoi pe câmp,

lângă niște căpițe de fân, prin constrângere fizică și lovirea acesteia cu

palmele.

În continuare, partea

vătămată a fost dusă la locuința inculpatului S.G. și prin constrângere fizică

a avut raporturi sexuale cu inculpații K.P., O.D., O.D.R., O.I. și M.L.A.

Lângă căpițele de fân, pe

câmp a întreținut raporturi sexuale cu partea vătămată și inculpații K.G. în

timp ce aceasta plângea.

Prin decizia penală nr. 143

din 3 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, s-a respins ca nefondat

apelul declarat de inculpatul K.G., prin care susținea că era minor la data

comiterii faptei și solicita reducerea pedepsei.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs inculpatul K.G., care a solicitat a se dispune achitarea sa în

baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., întrucât a întreținut raport sexual cu

partea vătămată, cu consimțământul acesteia, temei de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 12 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat

nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpatului și deasemenea au dat o corespunzătoare încadrare

juridică faptei penale comise.

În declarațiile date în

cursul urmăririi penale partea vătămată B.E. a susținut că inculpații, pe care

îi cunoștea, au întreținut raporturi sexuale cu ea prin constrângere fizică,

lovire și amenințare.

Declarațiile sale se

coroborează cu declarațiile altor inculpați condamnați în cauză (O.I. și O.D.R.,

care i-au sustras prin violență cerceii și un inel din aur, S.G., M.L.A., S.T.

și O.D.) care confirmă actele de violență exercitate asupra părții vătămate și

cererea acesteia, formulată în timp ce plângea, de a fi lăsată în pace.

Și inculpatul K.G. a arătat

că nu o cunoștea anterior pe partea vătămată și a întreținut raport sexual cu

aceasta, după ce alți inculpați, în același loc, au avut raporturi sexuale cu partea

vătămată.

Prin urmare, susținerile

inculpatului recurent referitoare la consimțământul părții vătămate sunt

contrazise de probele administrate în cauză sus arătate și nu pot fi luate în

considerație de vreme ce partea vătămată care prezintă afecțiuni psihice a fost

supusă pe rând la constrângeri fizice, de ceilalți participanți.

Însăși inculpatul recurent

recunoaște participarea celorlalți făptuitori și starea de teamă creată,

precizând că a părăsit locul faptei la amenințarea inculpatului S.G., care inițial

și-a dat acordul să aibă raport sexual cu partea vătămată, după care i-a cerut

să plece.

Pentru considerentele ce

preced, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și a fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul K.G., împotriva deciziei penale nr. 143/ A din

3 septembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2005.