ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3494/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel București se află dosarul penal nr. 1609/2005, ce are drept obiect, soluționarea apelului declarat de inculpatul N.G.C., împotriva sentinței penale nr. 503 din 5 aprilie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. Pe timpul desfășurării soluționării acestui apel, respectiv în ședința publică din 23 mai 2005, inculpatul N.G.C. fiind arestat, instanța din oficiu, a verificat legalitatea acestei măsuri, potrivit art. 300 și art. 160 b C. proc. pen. Astfel, prin încheierea ședinței publice din 23 mai 2005 s-a dispus, menținerea stării de arest a inculpatului apelant. S-a apreciat că pentru buna desfășurare a procesului, se impune, menținerea stării de arest ce a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale față de inculpatul N.G.C.

Nemulțumit de această dispoziție, în termenul legal, inculpatul a declarat recursul de față și pe care nu l-a motivat în scris. În susținerea orală a acestuia a cerut ca instanța, să verifice dacă este oportună și legală menținerea arestării sale. Recursul este nefondat. Examinându-se actele dosarului se constată că inculpatul N.G.C., prin sentința penală nr. 503 din 5 aprilie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru infracțiunea de trafic ilicit de droguri de mare risc, precum și pentru infracțiunea de deținere fără drept de droguri, pentru consum propriu, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000.

După contopirea celor două pedepse în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. S-a menținut starea de arest și s-a dedus prevenția de la 5 noiembrie 2004 la zi. În aceste condiții în raport de gravitatea infracțiunilor comise și de persoana inculpatului, se constată că dispoziția de menținere a stării de arest, a fost luată temeinic și legal. Justificat în fapt și în drept s-a apreciat că, temeiurile care au determinat arestarea impun în continuate privarea de libertate a făptuitorului. În consecință, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat va fi respins, ca nefondat. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.G.C. împotriva încheierii din 23 mai 2005 pronunțată în dosarul nr. 1609/2005 al Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2005.