ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8787/2004

Asupra cauzei de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 283/2003,

la Curtea de Apel București, S.A.I. M.I. SA a chemat în judecată C.N.V.M.,

formulând recurs împotriva ordonanței nr. 310 din 1 noiembrie 2002, prin care

intimata a dispus convocarea Adunării Generale a Acționarilor S.A.I. M.I. SA,

cu includerea pe ordinea de zi, a punctului privind „analiza oportunității

alegerii unor noi membri ai consiliului de administrație”.

Recurenta a solicitat obligarea

intimatei, la modificarea ordonanței, în sensul eliminării din preambulul

acesteia, a sintagmei „…situație care este incompatibilă cu funcția pe care o

deține…”, aprecierea incompatibilității președintelui societății, T.H., numai față

de faptul că este trimis în judecată, reprezentând o interpretare eronată a

textelor de lege.

Prin sentința civilă nr. 315 din 11

martie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a

dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că sunt aplicabile prevederile art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr.

25/2002, aprobată prin Legea nr. 514/2002 și, respectiv, art. 2 alin. (4) din

O.U.G. nr. 26/2002, aprobată prin Legea nr. 513/2002, potrivit cărora recursul

împotriva actelor individuale emise de C.N.V.M., cu privire la interpretarea

oficială a tuturor reglementărilor emise de acest organism și respectiv, cu

referire la calificarea unor persoane, informații, operațiuni, privind

includerea sau excluderea din sfera termenilor și expresiilor cu semnificație

stabilită, se judecă de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ședința publică de la 7 decembrie

2004, S.A.I. M.I. SA a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, la care a achiesat și C.N.V.M., în raport cu

prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 297/2004, privind piața de capital.

Examinând excepția necompetenței

materiale, în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (3) și art. 291 alin. (1) lit.

a) din Legea nr. 297/2004 și cu prevederile art. 7 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2002,

Curtea va dispune trimiterea cauzei, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București.

Astfel, potrivit art. 2 alin. (3)

din Legea nr. 297/2004, orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră

vătămată în drepturile sale recunoscute de lege printr-un act administrativ sau

prin refuzul nejustificat al C.N.V.M, de a-i rezolva cererea referitoare la un

drept recunoscut de lege, se poate adresa în contencios administrativ, la Curtea de Apel București.

Același act normativ prevede la art.

291 alin. (1) lit. a), că la data intrării în vigoare a legii se abrogă O.U.G. nr.

26/2002 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, aprobată

prin Legea nr. 513/2002.

Curtea va avea în vedere la

admiterea excepției necompetenței materiale, și împrejurarea că dispozițiile art.

7 alin. (7) din O.U.G. nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.

514/2002, nu sunt aplicabile, întrucât prin ordonanța în litigiu nu s-a

realizat o interpretare oficială a unor reglementări emise de C.N.V.M., de

natură să atragă competența Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va trimite cauza, spre competentă soluționare, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite recursul declarat de S.A.I.

M.I. SA împotriva Ordonanței C.N.V.M. nr. 310 din 1 noiembrie 2002, spre

competentă soluționare, la Curtea de Apel București.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2004.