ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 595/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1803 din 4 noiembrie 2003, Curtea de Apel București a respins ca neîntemeiată, acțiunea formulată de SC U.R. SA Târgu Jiu, în contradictoriu cu Consiliul Concurenței, pentru anularea deciziei nr. 190 din 25 aprilie 2003, a acestei autorități și reluarea investigațiilor privind aspectele sesizate de reclamantă, prin adresa nr. 2275 din 26 martie 2003. În motivare, instanța a reținut, în esență că, decizia atacată este legală, întrucât reclamanta nu a furnizat date suficiente din care să rezulte temeiuri pentru a justifica declanșarea unei investigații, aspectele semnalate, referitoare la nereguli în organizarea și desfășurarea licitațiilor, neintrând în sfera de competență a Consiliului Concurenței.

Împotriva sentinței, reclamanta a declarat recurs, susținând că aceasta este netemeinică și nelegală, întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a art. 5, a art. 6 alin. (1) lit. f) și a art. 14 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, fiindcă prin modul de organizare și desfășurare a licitațiilor, de către C.N. L.O. SA nu s-a asigurat un mediu concurențial, SC U. SA Rovinari, participantă la licitație, practicând oferte trucate și prețuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenților. Recursul este nefondat. Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă, la 26 martie 2003, a formulat plângere la Consiliul Concurenței, cu privire la modul în care C.N. L.O. a organizat licitații și a selectat ofertanții în cursul anilor 2002 - 2003, susținând că SC U. SA Rovinari, care a luat parte la licitații, a participat în mod concertat cu oferte trucate și prețuri de dumping, nerespectând ulterior specificațiile prevăzute în caietul de sarcini.

Analizând plângerea și documentele prezentate în susținerea acesteia, Consiliul Concurenței a constatat că aspectele sesizate vizează nereguli privind organizarea și desfășurarea unor licitații pentru executarea unor produse contractate cu bani publici, aspecte ce nu intră în competența sa de investigare și, pe de altă parte, că referirile la normele concurențiale sunt nefondate, așa încât, prin decizia nr. 190 din 25 aprilie 2003, a respins plângerea, ca neîntemeiată.

Decizia, fundamentată pe dispozițiile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, a fost menținută de Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1803 din 4 noiembrie 2003. Instanța, în mod corect a reținut că reclamanta, atât în procedura prealabilă, cât și în cursul judecății, nu a dovedit existența unei înțelegeri între cel puțin doi agenți economici pentru ofertare trucată sau pentru fixare concertată a prețurilor, pentru a face incidente dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței și nici că SC U. SA Rovinari, singurul agent economic indicat în plângere, ar deține o poziție dominantă pe piața prestatorilor de reparații a utilajelor miniere, de care ar fi abuzat, încălcând, astfel, prevederile art. 6 din același act normativ.

Eventualele nerespectări ale prevederilor cuprinse în caietul de sarcini, de către de către câștigătorul licitației și organizarea defectuoasă a licitațiilor, de către C.N. L.O., în perioada 2002 – 2003, reclamate, nu intră în sfera de investigare a Consiliului Concurenței, competența acestuia fiind expres prevăzută în Legea nr. 21/1996. Modul de organizare, de ținere și desfășurare a licitațiilor pentru executarea unor produse contractate cu bani publici, este reglementat prin O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice.

Iar în această reglementare sunt prevăzute și căile de atac, precum și procedurile de urmat de către „orice persoană fizică sau juridică ce are un interes legitim în legătură cu un anumit contract de achiziție publică și care suferă, riscă să sufere sau a suferit un prejudiciu ca o consecință directă a unui act nelegal sau a unei decizii nelegale” (art. 81). Trucarea concertată a ofertei în cazul unei licitații, constituie, în adevăr, o practică interzisă de art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea Concurenței nr. 21/1996 și necesită intervenția organelor de concurență. Dar, în speța dedusă judecății, o asemenea practică nu a fost dovedită. Ea presupune o licitație valabilă și o înțelegere între cel puțin doi ofertanți, unul dintre aceștia să depună o ofertă formală în scopul de adjudecare a licitației.

Or, în cauză, recurenta invocă tocmai lipsa de valabilitate a licitațiilor (nelegalitatea organizării și desfășurării acestora) și evocă modul în care a acționat un singur ofertant - SC U. SA Rovinari, așa încât textul de lege mai sus menționat nu este aplicabil. Nici critica referitoare la aplicarea greșită a prevederilor art. 6 din Legea nr. 21/1996, nu este fondată. Prin acest articol se interzice abuzul de poziție dominantă, prin practicarea unor prețuri de ruinare, în scopul înlăturării concurenților de pe piață. Probele administrate nu dovedesc, însă, că SC U. SA Rovinari deține o poziție dominantă pe piața prestatorilor de reparații de utilaje miniere și nici că acest agent economic ar fi abuzat de poziția deținută.

În sfârșit, susținerea că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 21/1996, constituie temei pentru declanșarea investigației, de către autoritatea de concurență, întrucât la licitația din anul 2002, SC U. SA Rovinari nu a respectat condițiile tehnice din caietul de sarcini, substituind unele piese (rulmenți), cu altele mai ieftine și de calitate redusă, nu poate fi primită. Aceasta, deoarece Consiliul Concurenței nu are competența să decidă cu privire la nerespectarea de către participanții la o licitație, a unor standarde sau specificații tehnice impuse de organizatorul licitației, așa cum corect a constatat și instanța de fond. Față de considerentele prezentate, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, iar recursul, nefondat, încât urmează a fi respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC U.R. SA Târgu Jiu împotriva sentinței civile nr. 1803 din 4 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.