ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 308/2012

Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele: La 12 octombrie 2009, reclamanta T.E.M. a contestat legalitatea dispoziției nr. 362 din 8 septembrie 2009 emisă de Primarul comunei Zăbala, solicitând anularea parțială a acesteia și obligarea Comisiei locale să-i restituie în natură șura de lemn în suprafață de 266 mp, garajul pentru atelaje în suprafață de 430 mp, moara în suprafață de 152 mp, grajdul din lemn pentru cai, în suprafață de 320 mp și un șopron în suprafață de 222 mp, jud. Covasna precum și menținerea dispoziției de mai sus, referitoare la plata despăgubirilor pentru casa de locuit, ce a fost demolată. În motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a arătat că imobilul aparținând bunicului său, H.J.

și anexele mai sus individualizate au fost confiscate în martie 1947, iar bunicului său, i s-a stabilit domiciliu forțat în comuna Traian-Măcin, jud. Tulcea. Mai arată reclamanta că, la întoarcerea acestuia, pe amplasamentul imobilului s-a înființat C.A.P., casa de locuit fiind demolată, iar potrivit susținerilor reclamantei, o parte din bunurile mai sus descrise există în materialitatea lor, astfel că, dispoziția de respingere a cererii privind restituirea în natură a acestora este nelegală. Prin întâmpinare, Instituția Prefectului județului Covasna a invocat lipsa calității procesuale pasive a acesteia și, față de această excepție, reclamanta, la data de 10 decembrie 2009 a precizat că își restrânge acțiunea, în sensul că se judecă în contradictoriu cu Primăria comunei Zăbala.

Ulterior, la termenul din 3 iunie 2010, urmare decesului reclamantei T.E.M. (la 2 aprilie 2010) au fost introduși în cauză, la cerere, moștenitorii acesteia, T.T. senior, în calitate de soț supraviețuitor, T.T.T. junior, fiu al defunctei și B.E. (fostă T.), fiică care au solicitat continuarea acțiunii introdusă de autoarea lor, în calitate de reclamantă. Prin sentința civilă nr. 1131 din 30 septembrie 2010, Tribunalul Covasna a respins contestația formulată de contestatoarea T.E.M. și continuată de moștenitorii acesteia, mai sus indicați în contradictoriu cu Primarul comunei Zăbala, astfel cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, prin dispoziția contestată s-a dispus respingerea cererii de restituire în natură a imobilului preluat fără titlu, teren în suprafață de 54460 mp și construcții, casa de locuit în suprafață de 193 mp și a unor anexe gospodărești, bunurile solicitate neputând fi restituite în natură, întrucât casa de locuit a fost demolată, iar terenul și 4 celelalte construcții au fost atribuite altor persoane, în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că s-a propus acordarea de despăgubiri. Contestatoarea a pretins că anexele gospodărești (șură, garaj, moară, grajd, șopron) trebuiau restituite în natură, aceasta fiind de acord cu despăgubirea de aprox.

45.000 lei, sumă propusă cu acest titlu pentru casa de locuit demolată, în cuprinsul declarației autentice de la dosar fond, specificându-se că această despăgubire i-a fost stabilită prin dispoziția emisă de Primarul comunei Zăbala. Tribunalului Covasna a reținut că aceste anexe gospodărești nu au fost notate vreodată în C.F., tot ceea ce apare în această carte funciară pe numele bunicului contestatoarei, fiind terenuri cu destinație de grădină și fâneață, respectiv casa de lemn și curtea.

Tribunalul a mai reținut că, Primarul comunei Zăbala soluționând notificarea din 16 august 2001 depusă de T.E.M., nu a contestat calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită, nici existența anexelor gospodărești în proprietatea lui H.J., după cum nu a fost contestată nici preluarea în mod abuziv a acestora în anul 1947, numai că a adoptat soluția de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, menționând că aceste anexe gospodărești au fost atribuite conform art. 28 din Legea nr. 18/1991, pe terenul preluat, fiind construit sediul fostei C.A.P., acest imobil aflându-se, în prezent, în proprietatea Consiliului local al comunei Zăbala, apărare dovedită cu înscrisurile depuse la dosar fond.

Astfel, odată cu desființarea CAP - ului, în aplicarea art. 28 din Legea nr. 18/1991, o parte din acele anexe gospodărești considerate mijloace fixe au ajuns în proprietatea Asociației de tip privat R.T., iar o altă parte, a fost predată foștilor membrii cooperatori, care nu s-au înscris în asociație, dreptul acestora fiind exprimat sub forma unor cote valorice din patrimoniul fostei C.A.P. Instanța de fond a mai reținut și împrejurarea că, cei care au dobândit inițial aceste anexe gospodărești, le-au înstrăinat mai departe, acestea fiind intabulate cu titlul de cumpărare SC M. SRL, SC D.D.C.A.R. SRL., cu drept de ipotecă în favoarea I.T.D., după cum intabulați sunt și S.A. și S.M., cu drept de ipotecă în favoarea F.L.I.

Așa fiind, în raport de cele redate mai sus, anexele gospodărești nu se mai regăsesc în patrimoniul comunei Zăbala. Tribunalul și-a motivat soluția de respingere a contestației, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în raport de care, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui Consiliului județean și a concluzionat că, nefiind deținute de această entitate, bunurile nu pot fi restituite în natură, astfel cum solicită reclamanta.

Cât privește transferul dreptului de proprietate asupra anexelor, în baza Legii nr. 18/1991, către terții subdobânditori, tribunalul a apreciat că nu a fost învestit cu anularea unor astfel de acte de atribuire, înstrăinare, așa încât, pe tărâmul legii speciale, nu poate dispune restituirea în natură a unor bunuri imobile, ce nu se află în patrimoniul său, fiind legală dispoziția contestată, sub aspectul modalității de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Împotriva sentinței nr. 1131 din 30 septembrie 2010 au declarat apel reclamanții T.T. senior, T.T.T. junior și B.E.

(născută T.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii contestației, restituirii în natură a anexelor gospodărești și terenului aferent, precum și menținerea dispoziției contestate, în ceea ce privește acordarea despăgubirilor în sumă de 45.620 lei, pentru construcția demolată. S-a susținut de către apelanți că, bunurile mai sus individualizate au existat și în anul 2001, astfel că nu puteau face obiectul Legii nr. 18/1991 pentru a fi atribuite altor persoane fizice de către Comisia de lichidare a fostului C.A.P., acestea ajungând în proprietatea membrilor C.A.P., pe cote-părți, iar ulterior au fost înstrăinate unor societăți și persoane fizice, în anul 2004-2005, instanța nepronunțându-se asupra legalității acestor transferuri de drepturi de proprietate.

Apelanții-reclamanți au arătat că imobilele solicitate nu figurează în C.F. pe numele proprietarului H.I., dar acest fapt nu constituie un motiv temeinic pentru respingerea contestației, autorul reclamantei fiind în imposibilitatea de a le intabula în C.F., fiind arestat de regimul comunist.

Prin decizia nr. 21/ Ap din 09 februarie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca ne fondat apelul reclamanților, reținând următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află, la data cererii de restituire și libere de orice sarcini", sintagma „indiferent în posesia cui se află"având semnificația că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului și, pe de altă parte are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv a celei care deținea imobilul la data intrării în vigoare a legii.

În speță, anterior intrării în vigoare a legii, imobilul notificat a fost transferat în proprietatea unei asociații de tip privat și a unor persoane fizice, iar ulterior au format obiectul unor acte de înstrăinare către niște terți, care și-au înscris dreptul în cartea funciară. Astfel, cum în cauză s-a reținut, în mod corect, că nu este posibilă restituirea în natură a bunurilor deținute de terțe persoane fizice sau juridice, nu se puteau stabili decât măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Cât privește critica referitoare la modalitatea în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra anexelor gospodărești, instanța e apel a înlăturat-o, reținând că acest aspect, excede obiectului supus judecății, instanța de judecată nefiind învestită cu o cerere în anularea actelor de înstrăinare a imobilelor respective.

Instanța de apel a apreciat că, în lipsa chemării în judecată a adevăraților titulari ai drepturilor reale, indiferent de modalitatea în care acestea au fost dobândite, Primarul comunei Zăbala nu putea, din punct de vedere legal, să dispună restituirea în natură a unor bunuri intrate în patrimoniul altor persoane. Împotriva deciziei nr. 21/ Ap din 09 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs reclamanții T.T. senior, T.T.T. junior și B.E. (născută T.), criticând-o pentru nelegalitate, în ceea ce privește aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 16 alin. (2) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005. Recurenții-reclamanți au solicitat emiterea unei noi decizii/dispoziții prin care să se dispună restituirea în natură a bunurilor menționate în cuprinsul art. 3 din dispoziția nr. 362/2009.

Se susține totodată de către recurenții-reclamanți că nu s-au identificat parcelele pe care se află construcțiile nenotate în C.F. și a căror existență, ca și împrejurarea că au aparținut autorului reclamantei nu se pot contesta și se solicită, în principal obligarea Primarului comunei Zăbala de a soluționa legal notificarea. În subsidiar, se cere modificarea în tot a deciziei și sentinței și se solicită admiterea contestației, anularea parțială a dispoziției nr. 362/2009 a Primarului comunei Zăbala și restituirea în natură a suprafețelor înscrise în C.F., identificare ca grădini, iar în ipoteza în care instanța nu va avea în vedere aceste concluzii, recurenții-reclamanți cer trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalului Covasna pentru a se efectua o nouă expertiză judiciară.

Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: În cazul concret dedus judecății, recurenții-contestatorii T.T. senior, T.T.T. junior și B.E., introduși în cauză în calitate de moștenitori ai contestatoarei T.E.M. au solicitat anularea parțială a dispoziției nr. 362/2009 și obligarea Comisiei locale Zăbala, prin primar de a le restitui în natură anexele gospodărești, individualizate la pct. 3 din dispoziția contestată. Este de observat însă că, în speță, astfel cum au reținut ambele instanțe, bunurile solicitate a fi restituite au fost atribuite altor persoane în temeiul Legii nr. 18/1991, iar în speță nu s-a făcut dovada că anexele gospodărești solicitate există și se află în patrimoniul Primăriei comunei Zăbala, aceasta din urmă motivându-și cererea de respingere, nu într-un mod discreționar, ci justificat de împrejurarea că terenurile pe care le solicită reclamanți nu sunt libere, în sensul Legii nr. 10/2001.

Deși au solicitat restituirea în natură a acestora, recurenții-reclamanți au invocat ca motiv de nelegalitate, nesocotirea prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005. Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 16 din Legea nr. 247/2005, la care fac referire recurenții-reclamanți „deciziile/dispozițiile vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare, total sau parțial, a unor bunuri sau alte servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării." Este de observat însă, că această critică nu a fost formulată în apel, fiind invocată direct în recurs, omisso medio, astfel încât nu poate fi examinată în recurs. Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie sa îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât si recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel. Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac si se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța investita cu calea extraordinară de atac, ceea ce este contrar legii, în explicitarea mai sus redată.

De altfel, cum corect s-a reținut de instanțe, bunurile solicitate a fi restituite nu se mai regăsesc în patrimoniul comunei Zăbala, ca o consecință a atribuirii acestora, în proprietatea altor persoane fizice și juridice, care și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară. Conform înscrisurilor depuse la dosar, la care instanța de fond a făcut referire, odată cu desființarea C.A.P. - ului, o parte din anexele gospodărești considerate mijloace fixe au trecut în proprietatea asociației de tip privat R.T., iar cealaltă parte a fost predată foștilor membrii cooperatori care nu s-au înscris în asociație, dreptul acestora fiind exprimat sub forma unor cote valorice, aceste bunuri nefiind în administrarea Primăriei comunei Zăbala.

Nici motivul de recurs referitor la neidentificarea parcelelor pe care se află construcțiile nenotate în C.F. nu subzistă unei analize pertinente, fiind stabilită și reținută de instanța de fond situația juridică a imobilului, în raport de înscrisurile depuse la dosarul de fond, anume adresa din 01 martie 2010 emisă de Primăria comunei Zăbala. Constatând că instanțele au făcut o corectă aplicare a legi, în raport de situația juridică a imobilului este de observat că, în speță, nu se identifică critici de nelegalitate, în sensul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Raportat la obiectul dedus judecății, în limitele învestirii, cu respectarea principiului disponibilității instanțele au respins în mod legal contestația, soluție ce va fi menținută de Înalta Curte, prin respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții T.T. senior, T.T.T. junior și B.E. împotriva deciziei nr. 21/ Ap din 09 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 ianuarie 2012.