ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 308/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 308/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând asupra recursului civil de

față:

Din examinarea actelor dosarului,

constată următoarele:

La 12 octombrie 2009, reclamanta

T.E.M. a contestat legalitatea dispoziției nr. 362 din 8 septembrie 2009 emisă

de Primarul comunei Zăbala, solicitând anularea parțială a acesteia și

obligarea Comisiei locale să-i restituie în natură șura de lemn în suprafață de

266 mp, garajul pentru atelaje în suprafață de 430 mp, moara în suprafață de

152 mp, grajdul din lemn pentru cai, în suprafață de 320 mp și un șopron în

suprafață de 222 mp, jud. Covasna precum și menținerea dispoziției de mai sus,

referitoare la plata despăgubirilor pentru casa de locuit, ce a fost demolată.

În motivarea contestației, întemeiată

în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, reclamanta a arătat că imobilul

aparținând bunicului său, H.J. și anexele mai sus individualizate au fost

confiscate în martie 1947, iar bunicului său, i s-a stabilit domiciliu forțat

în comuna Traian-Măcin, jud. Tulcea.

Mai arată reclamanta că, la

întoarcerea acestuia, pe amplasamentul imobilului s-a înființat C.A.P., casa de

locuit fiind demolată, iar potrivit susținerilor reclamantei, o parte din

bunurile mai sus descrise există în materialitatea lor, astfel că, dispoziția

de respingere a cererii privind restituirea în natură a acestora este nelegală.

Prin întâmpinare, Instituția

Prefectului județului Covasna a invocat lipsa calității procesuale pasive a

acesteia și, față de această excepție, reclamanta, la data de 10 decembrie 2009

a precizat că își restrânge acțiunea, în sensul că se judecă în contradictoriu

cu Primăria comunei Zăbala.

Ulterior, la termenul din 3 iunie

2010, urmare decesului reclamantei T.E.M. (la 2 aprilie 2010) au fost introduși

în cauză, la cerere, moștenitorii acesteia, T.T. senior, în calitate de soț

supraviețuitor, T.T.T. junior, fiu al defunctei și B.E. (fostă T.), fiică care

au solicitat continuarea acțiunii introdusă de autoarea lor, în calitate de

reclamantă.

Prin sentința civilă nr. 1131 din 30

septembrie 2010, Tribunalul Covasna a respins contestația formulată de

contestatoarea T.E.M. și continuată de moștenitorii acesteia, mai sus indicați

în contradictoriu cu Primarul comunei Zăbala, astfel cum a fost precizată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în esență că, prin dispoziția contestată s-a dispus respingerea

cererii de restituire în natură a imobilului preluat fără titlu, teren în

suprafață de 54460 mp și construcții, casa de locuit în suprafață de 193 mp și

a unor anexe gospodărești, bunurile solicitate neputând fi restituite în

natură, întrucât casa de locuit a fost demolată, iar terenul și 4 celelalte

construcții au fost atribuite altor persoane, în temeiul Legii nr. 18/1991,

astfel că s-a propus acordarea de despăgubiri.

Contestatoarea a pretins că anexele

gospodărești (șură, garaj, moară, grajd, șopron) trebuiau restituite în natură,

aceasta fiind de acord cu despăgubirea de aprox. 45.000 lei, sumă propusă cu

acest titlu pentru casa de locuit demolată, în cuprinsul declarației autentice

de la dosar fond, specificându-se că această despăgubire i-a fost stabilită

prin dispoziția emisă de Primarul comunei Zăbala.

Tribunalului Covasna a reținut că

aceste anexe gospodărești nu au fost notate vreodată în C.F., tot ceea ce apare

în această carte funciară pe numele bunicului contestatoarei, fiind terenuri cu

destinație de grădină și fâneață, respectiv casa de lemn și curtea.

Tribunalul a mai reținut că, Primarul

comunei Zăbala soluționând notificarea din 16 august 2001 depusă de T.E.M., nu

a contestat calitatea contestatoarei de persoană îndreptățită, nici existența

anexelor gospodărești în proprietatea lui H.J., după cum nu a fost contestată

nici preluarea în mod abuziv a acestora în anul 1947, numai că a adoptat

soluția de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, menționând că

aceste anexe gospodărești au fost atribuite conform art. 28 din Legea nr.

18/1991, pe terenul preluat, fiind construit sediul fostei C.A.P., acest imobil

aflându-se, în prezent, în proprietatea Consiliului local al comunei Zăbala,

apărare dovedită cu înscrisurile depuse la dosar fond.

Astfel, odată cu desființarea CAP -

ului, în aplicarea art. 28 din Legea nr. 18/1991, o parte din acele anexe

gospodărești considerate mijloace fixe au ajuns în proprietatea Asociației de

tip privat R.T., iar o altă parte, a fost predată foștilor membrii cooperatori,

care nu s-au înscris în asociație, dreptul acestora fiind exprimat sub forma

unor cote valorice din patrimoniul fostei C.A.P.

Instanța de fond a mai reținut și

împrejurarea că, cei care au dobândit inițial aceste anexe gospodărești, le-au

înstrăinat mai departe, acestea fiind intabulate cu titlul de cumpărare SC M.

SRL, SC D.D.C.A.R. SRL., cu drept de ipotecă în favoarea I.T.D., după cum

intabulați sunt și S.A. și S.M., cu drept de ipotecă în favoarea F.L.I.

Așa fiind, în raport de cele redate

mai sus, anexele gospodărești nu se mai regăsesc în patrimoniul comunei Zăbala.

Tribunalul și-a motivat soluția de

respingere a contestației, potrivit art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în

raport de care, în cazul imobilelor deținute de unitățile

administrativ-teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către

persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv

a primarului general al municipiului București, ori, după caz, a președintelui

Consiliului județean și a concluzionat că, nefiind deținute de această

entitate, bunurile nu pot fi restituite în natură, astfel cum solicită

reclamanta.

Cât privește transferul dreptului de

proprietate asupra anexelor, în baza Legii nr. 18/1991, către terții

subdobânditori, tribunalul a apreciat că nu a fost învestit cu anularea unor

astfel de acte de atribuire, înstrăinare, așa încât, pe tărâmul legii speciale,

nu poate dispune restituirea în natură a unor bunuri imobile, ce nu se află în

patrimoniul său, fiind legală dispoziția contestată, sub aspectul modalității

de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, constând în despăgubiri,

potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Împotriva sentinței nr. 1131 din 30

septembrie 2010 au declarat apel reclamanții T.T. senior, T.T.T. junior și B.E.

(născută T.), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând

admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii

contestației, restituirii în natură a anexelor gospodărești și terenului

aferent, precum și menținerea dispoziției contestate, în ceea ce privește acordarea

despăgubirilor în sumă de 45.620 lei, pentru construcția demolată.

S-a susținut de către apelanți că,

bunurile mai sus individualizate au existat și în anul 2001, astfel că nu

puteau face obiectul Legii nr. 18/1991 pentru a fi atribuite altor persoane

fizice de către Comisia de lichidare a fostului C.A.P., acestea ajungând în

proprietatea membrilor C.A.P., pe cote-părți, iar ulterior au fost înstrăinate

unor societăți și persoane fizice, în anul 2004-2005, instanța nepronunțându-se

asupra legalității acestor transferuri de drepturi de proprietate.

Apelanții-reclamanți au arătat că

imobilele solicitate nu figurează în C.F. pe numele proprietarului H.I., dar

acest fapt nu constituie un motiv temeinic pentru respingerea contestației,

autorul reclamantei fiind în imposibilitatea de a le intabula în C.F., fiind

arestat de regimul comunist.

Prin decizia nr. 21/ Ap din 09

februarie 2011 Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca ne

fondat apelul reclamanților, reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 9 din

Legea nr. 10/2001 „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui

se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află, la data

cererii de restituire și libere de orice sarcini", sintagma „indiferent în

posesia cui se află"având semnificația că incidența legii este stabilită

erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului și, pe de altă parte are

semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea

unității deținătoare, respectiv a celei care deținea imobilul la data intrării

în vigoare a legii.

În speță, anterior intrării în vigoare

a legii, imobilul notificat a fost transferat în proprietatea unei asociații de

tip privat și a unor persoane fizice, iar ulterior au format obiectul unor acte

de înstrăinare către niște terți, care și-au înscris dreptul în cartea funciară.

Astfel, cum în cauză s-a reținut, în

mod corect, că nu este posibilă restituirea în natură a bunurilor deținute de

terțe persoane fizice sau juridice, nu se puteau stabili decât măsuri

reparatorii prin echivalent, în condițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Cât privește critica referitoare la

modalitatea în care s-a realizat transferul dreptului de proprietate asupra

anexelor gospodărești, instanța e apel a înlăturat-o, reținând că acest aspect,

excede obiectului supus judecății, instanța de judecată nefiind învestită cu o

cerere în anularea actelor de înstrăinare a imobilelor respective.

Instanța de apel a apreciat că, în

lipsa chemării în judecată a adevăraților titulari ai drepturilor reale,

indiferent de modalitatea în care acestea au fost dobândite, Primarul comunei

Zăbala nu putea, din punct de vedere legal, să dispună restituirea în natură a

unor bunuri intrate în patrimoniul altor persoane.

Împotriva deciziei nr. 21/ Ap din 09

februarie 2011 a Curții de Apel Brașov au declarat recurs reclamanții T.T.

senior, T.T.T. junior și B.E. (născută T.), criticând-o pentru nelegalitate, în

ceea ce privește aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 16 alin. (2) din

Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Recurenții-reclamanți au solicitat

emiterea unei noi decizii/dispoziții prin care să se dispună restituirea în

natură a bunurilor menționate în cuprinsul art. 3 din dispoziția nr. 362/2009.

Se susține totodată de către

recurenții-reclamanți că nu s-au identificat parcelele pe care se află

construcțiile nenotate în C.F. și a căror existență, ca și împrejurarea că au

aparținut autorului reclamantei nu se pot contesta și se solicită, în principal

obligarea Primarului comunei Zăbala de a soluționa legal notificarea.

În subsidiar, se cere modificarea în

tot a deciziei și sentinței și se solicită admiterea contestației, anularea

parțială a dispoziției nr. 362/2009 a Primarului comunei Zăbala și restituirea

în natură a suprafețelor înscrise în C.F., identificare ca grădini, iar în

ipoteza în care instanța nu va avea în vedere aceste concluzii,

recurenții-reclamanți cer trimiterea cauzei spre rejudecare, Tribunalului

Covasna pentru a se efectua o nouă expertiză judiciară.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins pentru considerentele ce succed:

În cazul concret dedus judecății,

recurenții-contestatorii T.T. senior, T.T.T. junior și B.E., introduși în cauză

în calitate de moștenitori ai contestatoarei T.E.M. au solicitat anularea

parțială a dispoziției nr. 362/2009 și obligarea Comisiei locale Zăbala, prin primar

de a le restitui în natură anexele gospodărești, individualizate la pct. 3 din

dispoziția contestată.

Este de observat însă că, în speță,

astfel cum au reținut ambele instanțe, bunurile solicitate a fi restituite au

fost atribuite altor persoane în temeiul Legii nr. 18/1991, iar în speță nu s-a

făcut dovada că anexele gospodărești solicitate există și se află în

patrimoniul Primăriei comunei Zăbala, aceasta din urmă motivându-și cererea de

respingere, nu într-un mod discreționar, ci justificat de împrejurarea că

terenurile pe care le solicită reclamanți nu sunt libere, în sensul Legii nr.

10/2001.

Deși au solicitat restituirea în

natură a acestora, recurenții-reclamanți au invocat ca motiv de nelegalitate,

nesocotirea prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005.

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al

art. 16 din Legea nr. 247/2005, la care fac referire recurenții-reclamanți

„deciziile/dispozițiile vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii în compensare, total sau parțial, a unor bunuri sau

alte servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea

notificării."

Este de observat însă, că această

critică nu a fost formulată în apel, fiind invocată direct în recurs, omisso

medio, astfel încât nu poate fi examinată în recurs. Cauza recursului constă în

nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie sa îmbrace

una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Recursul poate fi exercitat numai

pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit au

fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul cât si

recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost

menținută în apel.

Aceasta este una din aplicațiile

principiului legalității căilor de atac si se explică prin aceea că, efectul

devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi

invocate doar critici care au fost aduse și în apel.

Numai în acest fel se respectă

principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar

ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate

pentru prima oară de instanța investita cu calea extraordinară de atac, ceea ce

este contrar legii, în explicitarea mai sus redată.

De altfel, cum corect s-a reținut de

instanțe, bunurile solicitate a fi restituite nu se mai regăsesc în patrimoniul

comunei Zăbala, ca o consecință a atribuirii acestora, în proprietatea altor

persoane fizice și juridice, care și-au înscris dreptul de proprietate în

cartea funciară.

Conform înscrisurilor depuse la dosar,

la care instanța de fond a făcut referire, odată cu desființarea C.A.P. - ului,

o parte din anexele gospodărești considerate mijloace fixe au trecut în

proprietatea asociației de tip privat R.T., iar cealaltă parte a fost predată

foștilor membrii cooperatori care nu s-au înscris în asociație, dreptul

acestora fiind exprimat sub forma unor cote valorice, aceste bunuri nefiind în

administrarea Primăriei comunei Zăbala.

Nici motivul de recurs referitor la

neidentificarea parcelelor pe care se află construcțiile nenotate în C.F. nu

subzistă unei analize pertinente, fiind stabilită și reținută de instanța de

fond situația juridică a imobilului, în raport de înscrisurile depuse la

dosarul de fond, anume adresa din 01 martie 2010 emisă de Primăria comunei

Zăbala.

Constatând că instanțele au făcut o

corectă aplicare a legi, în raport de situația juridică a imobilului este de

observat că, în speță, nu se identifică critici de nelegalitate, în sensul art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Raportat la obiectul dedus judecății,

în limitele învestirii, cu respectarea principiului disponibilității instanțele

au respins în mod legal contestația, soluție ce va fi menținută de Înalta

Curte, prin respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de reclamanții T.T. senior, T.T.T. junior și B.E. împotriva deciziei nr. 21/ Ap

din 09 februarie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

23 ianuarie 2012.