ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4827/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4827/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului

civil de față,

Analizând actele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1304 din 21 octombrie 2010,

Tribunalul Covasna, secția civilă a respins contestația formulată de

contestatorii N.Z., N.I.Z., N.I.S., N.J. în contradictoriu cu pârâtul Primarul

Comunei Ozun.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că expertiza topografică efectuată

în cauză, a reușit să identifice imobilele - terenuri astfel cum acestea au

fost notificate de contestatori, concluzionând că dintr-un total de 40.994 mp

s-a restituit contestatorilor suprafața de 26.099 mp, o diferență de 2.217 mp a

fost transcrisă în cărțile funciare ale blocurilor construite pe acele

terenuri, SC S.L. SRL deține suprafața de 1.873 mp, așa încât în CF nr. 1990 a

mai rămas suprafața de 10.805 mp din care există posibilitatea restituirii în

natură a suprafeței de 10.465 mp.

Prin concluziile

expertizei în forma inițială dar și prin completarea adusă în urma

obiecțiunilor expertul a specificat că în ceea ce privește terenul înscris în

CF nr. 1086 Lisnău este vorba de un teren cu suprafața totală tabulară de

86.319 mp, parțial acoperit cu vegetație forestieră și situat în extravilan,

considerând că și acest teren poate fi restituit persoanelor îndreptățite, tot

în cuprinsul completării expertizei învederându-se că terenul deținut de SC

S.L. SA cel de 1.873 mp având nr. top 429/1/1 a fost deja restituit

contestatorilor care l-au și intabulat în CF nr. 2472 Ozun după care l-au

înstrăinat.

În concluzie,

expertul a stabilit că din terenul înscris în CF nr. 1990 Ozun se poate

restitui în natură o suprafață de teren de 10.765 mp iar din terenul înscris în

CF nr. 1086 Lisnău se poate restitui întreaga suprafață tabulară de 86.319 mp,

pentru terenul ocupat de blocuri sau aferent acestora el calculând despăgubiri

de 62.076 lei.

În ceea ce privește

terenurile din CF nr. 1990 Ozun, se observă că acest teren avea destinația de

curți și grădină iar cât privește terenurile din CF nr. 1086 Lisnău de asemenea

terenul avea destinația de fâneață (36.805 mp) și arabil (49.262 mp) plus două

curți de 72 mp și 180 mp, pentru ca în prezent să fie vorba de un teren parțial

acoperit cu vegetație forestieră și care este situat integral în extravilan

(așa cum a stabilit expertul topograf), ceea ce atrage incidența art. 8 alin.

(1) din Legea nr. 10/2001.

Contestatorii au

susținut că trecerea în proprietatea statului a terenurilor notificate a avut

loc în baza Decretului nr. 218/1960 și a Decretului nr. 712/1996, fapt

verificabil prin aceea că și terenurile din CF nr. 880 Ozun au fost preluate de

la T.E., T.G. sau G. și T.I. conform Decretului nr. 218/1960 și Decretului nr.

712/1966.

Față de modalitatea

de preluare a bunurilor de către stat, sunt aplicabile dispozițiile art. 36

alin. (5), art. 5

1

și art. 6 din Legea 18/1991.

Prin urmare,

pretențiile reclamanților nu se puteau rezolva în baza Legii nr. 10/2001, ci

conform dispozițiilor Legii nr. 18/1991.

Tribunalul a mai

reținut că reclamanții nici măcar nu apar a fi persoane îndreptățite după toți

proprietarii tabulari, cu excepția proprietarul tabular T.G.

Astfel, terenurile

din CF nr. 1990 Ozun au fost proprietatea lui T.I. jr. și T.G., iar cele din CF

nr. 1086 Lisnău au fost proprietatea lui T.J. sau I. senior în cotă parte de

½

, întabulată cu

încheierea de CF nr.

1430/1918 și proprietatea lui P.E. văduva lui T.G., tot în cotă parte de ½

întabulată cu încheierea de CF nr. 5141/1936.

T.J., are pe

contestatori drept legatari cu titlu universal, aceștia împărțindu-și

moștenirea ei în cotă parte de ½ fiecare.

Contractul de

adopțiune confirmat prin ordinul Ministerului de Justiție nr. 1943 1.4062/2

atestă că T.J. sau I. junior și T.G.I.T. sau G.Ș.T., având ca tată pe T.J. sau

I. senior, au fost adoptați de P.I. sau E. la 29 aprilie 1943, scopul

adopțiunii fiind aceia ca minorii să capete drept la moștenire după

adoptatoare, cu mențiunea că minorii au rămas mai departe sub puterea

părintească a tatălui lor T.J. care le este și tutore legal, copiii

păstrându-și numele de familie, neluând numele adoptatoarei, acela de P.

T.G.Ș.T. a decedat la

12 noiembrie 1993 dar a testat întreaga sa avere succesorală soției sale T.J.

conform testamentului autentificat de Notariatul de Stat Cluj la 2 februarie

1993 care a decedat și ea la 3 ianuarie 1995, nu mai înainte de a testa în

favoarea vărului său N.Z., a soției acestuia N.J. și a copiilor lor N.J.S. și N.Z.I.

pe care i-a instituit legatari cu titlu universal prin testament autentificat

de același notariat sub nr. 23423 din 27 octombrie 1994.

Ca atare, se observă

că acel T.J. senior care a deținut în coproprietate cu P. (T.) E. terenurile

din CF nr. 1086 Lisnău nu este T.J. junior adică fratele lui T.G., ci este

tatăl celor doi frați, fapt explicabil prin aceea că T.J. senior este Intabulat

în cotă parte de

½

în baza unei

încheieri de CF din anul 1918, an în care cei doi frați T.J. junior și T.G. sau

G. nu erau încă născuți.

Odată adoptați în

anul 1943 de către P. (T.E.) cei doi frați au rămas doar sub supravegherea

tatălui lor, T.J. senior, pentru că drepturi succesorale au căpătat numai după

părintele adoptator, acesta fiind și scopul declarat al adopției, prin urmare

odată adoptați cei doi frați au încetat legătura de filiație cu tatăl lor,

așadar la decesul acestuia nu au mai putut moșteni și cota parte de

½

care a aparținut

acestuia din terenurile înscrise în CF nr. 1086 Lisnău.

Cealaltă cotă parte

de

½

din terenurile

înscrise în CF nr. 1086 Lisnău aparținând lui P. (T.) E. nu a putut fi

moștenită de T.J. junior pentru că acesta a predecedat mamei sale adoptatoare

iar de moștenirea lui T.E. de către T.G., nu poate fi vorba pentru că nu există

vreo dovadă în acest sens, nefiind depus la dosar un certificat de moștenitor

care să ateste că T.G. a venit la moștenirea mamei sale, nefiind nici dovezi că

ar fi acceptat tacit succesiunea acesteia.

Ca atare, nu este

dovedit că T.J. junior și T.G. au cules în urma vreunei moșteniri terenurile

din CF nr. 1086 Lisnău, ceea ce înseamnă că cel din urmă nu a putut transmite

drepturi succesorale cu privire la acestea nici soției sale T.J., iar ea, la

rândul ei, chiar dacă a lăsat patru legatari cu titlu universal în persoana

contestatorilor, nu putea avea în activul masei succesorale terenurile din CF

nr. 1086 Lisnău.

În ceea ce privește

terenurile din CF nr. 1990 Ozun, potrivit cărții funciare, ultimii proprietari

tabulari înaintea Statului Român au fost în cote egale T.I. (J.) junior și T.G.

(G.), numai că nu există nici cea mai mică dovadă ca T.G. ar fi moștenit pe

fratele său T.I., neexistând vreun certificat de moștenitor sau o dovadă în

sensul unei acceptări tacite.

De fapt, în această

privință Judecătoria Cluj-Napoca prin Sentința civilă nr. 3795 din 16 martie

2009, definitivă prin Decizia civilă nr. 126/R din 23 februarie 2010 a

Tribunalului Cluj, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1633/R din 1 iulie 2010

a Curții de Apel Cluj, a stabilit, chiar în contradictoriu cu contestatorii

N.Z., N.J., N.Z.I. și N.J.S. că unica moștenitoare a lui T.J. junior este soția

sa supraviețuitoare, T.M.

Faptul că prin alte

hotărâri judecătorești mai vechi s-a stabilit că părțile contestatoare

moștenesc prin retransmitere diverse bunuri care au aparținut lui T.J. senior,

T.E. și T.J. junior, nu poate înlătura considerentele de mai sus, acele

hotărâri judecătorești producând efecte relative, strict între părțile care

s-au judecat cu acel prilej, nu și față de partea intimată din prezenta cauză,

unde situația moștenirilor persoanelor de mai sus a apărut a fi alta decât cea

pe care a reținut-o Tribunalul Covasna atunci când a pronunțat Decizia civilă

nr. 432/A din 7 decembrie 2000 și Sentința civilă nr. 1095 din 24 septembrie

2000.

Prin Decizia nr.

83/Ap din 28 Iunie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în

parte apelul declarat de contestatori împotriva sentinței, pe care a schimbat-o

în tot.

A admis în parte

contestația precizată, a anulat Dispoziția nr. 217/2008, emisă de Primarul

Comunei Ozun și a dispus restituirea în natură către contestatori, în cota

cuvenită după defunctul T.G.Ș.T. (G.) a următoarelor imobile:

proprietate nr. 1, format din nr. top. 482/2, în suprafață de 19 mp.

proprietate nr. 2, format din imobilele de la nr. top 412/1/2/1 până la nr.

top. 412/1/2/31, fiecare în suprafață de câte 20 mp, nr. top. 412/1/2/32, în

suprafață de 458 mp, nr. top. nou 427/2/b/3/12/l, în suprafață de 1.334 mp, nr.

top. 411/4, în suprafață de 112 mp, nr. top. 411/5, în suprafață de 535 mp, nr.

top. 429/2, în suprafață de 1.783 mp.

Total suprafață corp

II - 4.842 mp

proprietate nr. III, format din nr. top. 427/2/b/2/2, în suprafață de 5.424 mp,

nr. top. 427/2/b/3/2, în suprafață de 276 mp, nr. top. nou 427/2/b/3/12/2, în

suprafață de 204 mp

Total suprafață corp

III - 5.904 mp

CF 1086 Lisnău, compus din următoarele parcele:

a. nr. top. 2096 -

fâneață, în suprafață de 36.805 mp;

b. nr. top. 2097 -

casă de lemn, curte, în suprafață de 72 mp;

c. nr. top. 2098 -

casă de lemn, curte, în suprafață de 180 mp;

d. nr. top. 2099 -

arabil în suprafață de 49.262 mp.

Total suprafață

tabulară CF 1086 Lisnău - 86.319 mp

Corpurile de

proprietate nr. I, II și III se vor înscrie într-o nouă carte funciară.

A dispus acordarea de

despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru

următoarele imobile:

15. CF 2491 -

suprafață de 420 mp;

de 829 mp;

17. CF 2506 -

suprafață de 305 mp;

18. CF2456 -

suprafață de 306 mp;

19. CF 2491 -

suprafață de 69 mp;

20. CF 2696 -

suprafață de 276 mp;

21. CF 2773 -

suprafață de 36 mp;

22. CF 2990 -

suprafață de 39 mp;

23. CF 2500 -

suprafață de 6 mp;

24. CF 2781 -

suprafață de 37 mp;

25. CF 2785 -

suprafață de 23 mp;

26. CF 2498 -

suprafață de 23 mp;

27. CF 2456 -

suprafață de 18 mp;

28. CF 2506 -

suprafață de 20 mp.

Total suprafață pct.

1-14-2217 mp, evaluată la suma de 62.076 RON.

A respins restul pretențiilor

privind cota parte cuvenită defunctului T.I. jr.

A respins cererea de

intervenție accesorie, formulată de A.J.K. și G.B.

A obligat Primarul

Comunei Ozun la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele.

Instanța de apel a

reținut că limitele învestirii instanței au fost arătate în Dispoziția nr.

217/2008, prin care notificările au fost respinse pentru nedovedirea calității

de moștenitor a contestatorilor și tardivitatea uneia din notificări. În

această situație, tribunalul era obligat să analizeze temeinicia și legalitatea

dispoziției în limitele arătate, deoarece, în cazul actelor administrative,

controlul judiciar se exercită numai cu privire la motivele care au determinat

emiterea lui.

Calitatea

contestatorilor de succesori în drepturi ai foștilor proprietari nu poate fi

pusă la îndoială, deoarece, prin Sentința civilă nr. 1095/2002, Tribunalul

Covasna a reținut cu autoritate de lucru judecat că reclamanții sunt

moștenitorii defunctei T.J., care, la rândul ei, este moștenitoarea defunctului

T.G.Ș.T., unul din proprietarii tabulari ai imobilelor în discuție.

Instanța de apel a

mai reținut că motivul de apel privind tardivitatea notificării nr. 1122 este

nefondat, deoarece termenul final de depunere al notificărilor a fost 14 august

2002, iar notificarea a fost depusă la 3 aprilie 2002.

În ceea ce privește

fondul cauzei, instanța de apel a reținut că în cauză s-a efectuat o expertiză

tehnică de specialitate, care a concluzionat că unele imobile pot fi restituite

în natură, fiind libere de construcții, altă parte neputând fi restituite,

fiind ocupate sau destinate utilizării normale a imobilelor construcții,

evaluate la suma totală de 62.076 RON.

Cum contestatorii vin

la moștenire numai pe linia lui T.G.Ș.T., nu și a coproprietarului tabular T.J.,

sunt îndreptățiți la restituirea în natură și echivalent numai în limita cotei

parte avută în proprietate de autorul lor.

Art. 4 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001 nu este aplicabil, deoarece reclamanții nu moștenesc pe

defunctul T.J., iar textul de lege în discuție vizează situația pluralității de

moștenitori, în care nu toți au formulat notificări, dreptul de acrescământ

operând numai pe o linie.

Pentru aceleași

considerente a fost respinsă și cererea de intervenție accesorie.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Primarul Comunei Ozun.

Invocând dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că decizia atacată este

nelegală, deoarece imobilele solicitate de reclamanți nu fac obiectul Legii nr.

10/2001.

Astfel, terenurile

preluate în temeiul Decretelor-lege nr. 218/1960 și nr. 712/1966 intră sub

incidența art. 36 alin. (5) și (6) din Legea nr. 18/1991.

Motivul invocat de

instanța de apel că primarul, prin dispoziția atacată, a reținut aplicarea

Legii nr. 10/2001 nu poate fi primit, pentru că doar instanțele de judecată

sunt în măsură să controleze legalitatea și temeinicia procedurii de emitere a

dispoziției de către unitățile administrativ teritoriale.

Recurentul a mai

arătat că, în cauză, nu a fost depus nici un înscris care să ateste calitatea

de moștenitor a lui T.G.Ș.T. după T.J. sr. și P.E., proprietarii tabulari.

Prin Sentința civilă

nr. 1095/2002, Tribunalul Covasna nu a reținut și nu a statuat că autorul

reclamanților are calitatea de moștenitor după proprietarii tabulari, motiv

pentru care instanța de apel a reținut în mod greșit că filiația este evidentă.

Criticile formulate

permit încadrarea recursului în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și

sunt fondate pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de apel a

susținut că incidența Legii nr. 10/2001 nu mai poate face obiect de analiză în

fața instanțelor de judecată, atât timp cât, prin dispoziția atacată,

notificările au fost respinse pentru nedovedirea calității de moștenitor și tardivitatea

uneia din ele.

Acest punct de vedere

nu poate fi primit, atât timp cât analiza oricărei contestații întemeiate pe

dispozițiile Legii nr. 10/2001 presupune verificarea calității de persoană

îndreptățită, a existenței dreptului de proprietate și a preluării abuzive.

Respingerea unei

notificări pentru neîndeplinirea uneia din aceste condiții nu exclude

verificarea în instanță a aplicabilității legii speciale de reparație, deoarece

analiza de fond a raportului juridic dedus judecății presupune și stabilirea

naturii juridice a imobilului, respectiv dacă destinația acestuia și modul de

preluare fac posibilă stabilirea măsurilor reparatorii potrivit dispozițiilor

Legii nr. 10/2001.

Or, o asemenea

verificare a fondului raportului juridic dedus judecății nu se poate realiza

decât după ce se stabilește dacă persoana care emite pretenții este persoană

îndreptățită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.

Cât privește fondul

cauzei, se constată că, prin dispoziția atacată, au fost soluționate

notificările nr. 1709 din 15 august 2001, 2555 din 16 noiembrie 2001, 690 din

14 februarie 2002, 689 din 14 februarie 2002 și 1122 din 3 aprilie 2002

La 27 martie 2009,

reclamanții au făcut precizări și au arătat că numerelor de notificare din

dispoziția primarului le corespund numerele de notificare înregistrate la

executorul judecătoresc, după cum urmează: nr. 1709 îi corespunde nr. 223, nr.

2555 îi corespunde nr. 381, nr. 690 îi corespunde nr. 26, nr. 689 îi corespunde

nr. 27, iar nr. 1122 îi corespunde nr. 25.

Față de aceste

precizări, se reține că prin notificarea înregistrată la executorul

judecătoresc sub nr. 223 din 10 august 2001, reclamanții au solicitat imobilele

terenuri din CF 1990 Ozun, care înainte de naționalizare erau intabulate în CF

880 Ozun și 1230 Ozun.

Această notificare

are un caracter general și cuprinde imobilele care fuseseră înregistrate sub

nr. top. 411, 412/1, 425, 426, 427/2, 428, 429, 446/2, 442, 444, 443, 445, 427,

428, 429, etc., parte dintre acestea făcând obiectul unor alte restituiri dispuse

în baza procedurilor prevăzute de diferite legi speciale.

Expertul care a

întocmit raportul de expertiză în cauză a identificat aceste terenuri și a

constatat că ele constituie corpul II de proprietate, format din nr. top.

412/1/2 din care au rezultat nr. top. 412/1/2/1 - 412/1/2/32, precum și din nr.

top. nou 427/2/b/3/12/l, 411/4,411/5 și 429/2.

Tot expertul a

menționat că imobilele cu nr. top. 412/1/2 din care au rezultat nr. top.

412/1/2/1 - 412/1/2/32 și nr. top. 428/2 au fost restituite prin Decizia civilă

nr. 432 din 7 decembrie 2000 a Tribunalului Covasna, hotărâre rămasă

irevocabilă și care se află la dosar.

Cât privește nr. top.

nou 427/2/b/3/12/l, 411/4, 411/5 și 429/2, acestea constituie grădini, conform

mențiunilor din CF 1990 Ozun.

Prin Notificarea nr.

381 din 9 noiembrie 2001, s-au solicitat terenurile din CF 1990 Ozun (cartea

funciară purtând același număr și înainte de preluare) de la nr. top. 414/2/1,

414/2/2/, 414/2/3, 414/1, 414/2, 414/3 și 414/5.

Pentru aceste

terenuri, instanța de apel nu a dispus măsuri reparatori, iar reclamanții nu au

atacat hotărârea sub acest aspect, motiv pentru care nu pot face obiect de

analiză în recurs.

Prin Notificarea nr.

26 din 12 februarie 2001, s-au solicitat terenurile din CF 1990 Ozun, nr. top.

414/2/1, 414/2/2, 414/2/3, 414/2/4, 446/2/3/11/1/2, 446/2/3/1/1/4, 411/1,

411/2, 411/3,411/4, 411/5, 429/2, 412/1/2/1 - 412/1/2/31, 412/2/1/1, 412/2/1/2,

413, 427/2/b/2/2 și 427/2/b/2/3.

Nici pentru aceste

terenuri nu au fost acordate măsuri reparatorii, cu excepția terenurilor de la

nr. top. 412/1/2/1 - 412/1/2/32, a căror situație a fost expusă mai sus și de

la nr. top 427/2/b/2/2, parte a corpului III de imobile.

Prin notificarea nr.

27 din 12 februarie 2008, s-au solicitat terenurile din CF 1086 Lisnău, nr. top.

2096, 2097, 2098 și 2090.

Conform raportului de

expertiză, aceste terenuri sunt situate în extravilan și sunt acoperite în

parte cu vegetație forestieră.

Prin notificarea nr.

25 din 12 februarie 2002, s-au solicitat terenurile din CF 880 Ozun, nr. top 444,

443, 445, 446/2/3/1/1/5 și 446/2/1/a, pentru care instanța de apel nu a acordat

măsuri reparatorii.

Se constată așadar,

prin raportare la măsurile reparatorii dispuse de instanța de apel, următoarea

situație:

proprietate nr. 1, format din nr. top. 428/2, în suprafață de 19 mp, a fost

deja restituit prin Decizia civilă nr. 432/A/2000 a Tribunalului Covasna,

irevocabilă.

proprietate nr. II, format din imobilele de la nr. top 412/1/2/1 până la nr.

top. 412/1/2/31, fiecare în suprafață de câte 20 mp, nr. top. 412/1/2/32, în

suprafață de 458 mp a fost deja restituit prin Decizia civilă nr. 432/A/2000 a

Tribunalului Covasna, irevocabilă.

Nr. top. nou

427/2/b/3/12/l, în suprafață de 1.334 mp, nr. top. 411/4, în suprafață de 112

mp, nr. top. 411/5, în suprafață de 535 mp, nr. top. 429/2, în suprafață de

1.783 mp constituie grădini.

proprietate nr. III, format din nr. top. 427/2/b/2/2, în suprafață de 5.424 mp,

nr. top. 427/2/b/3/2, în suprafață de 276 mp, nr. top. nou 427/2/b/3/12/2, în

suprafață de 204 mp constituie, de asemenea grădini, iar terenul de sub nr.

top. 427/2/b/2/2 a fost deja inclus în corpul II de proprietate.

CF 1086 Lisnău, compus din parcelele cu nr. top. 2096, 2097, 2098 și 2099,

conform raportului de expertiză este acoperit în parte cu vegetație forestieră

și este situat în extravilan.

Cât privește

terenurile pentru care s-a dispus acordarea de despăgubiri în condițiile

Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru următoarele imobile, evidențiate în

CF 2491, 2585, 2506, 2456, 2696, 2491, 2773, 2990, 2500, 2781, 2785, 2498, 2456

și 2506, acestea nu au făcut obiectul notificărilor transmise de reclamanți.

Față de precizările

de mai sus, instanța de recurs constată că, prin decizia atacată, s-au stabilit

măsuri reparatorii pentru trei categorii de terenuri: terenuri care au fost

deja restituite prin hotărâri judecătorești anterioare, intrate în puterea

lucrului judecat, terenuri care nu au fost solicitate prin notificări și

terenuri care au destinația de grădină sau sunt situate în extravilan, fiind

ocupate parțial de vegetație forestieră.

Cu privire la aceste

din urmă terenuri, trebuie subliniat faptul că, potrivit art. 8 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența legii speciale de reparație

terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau

la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat de

legile fondului funciar.

Or, acestea, față de

destinația lor, intră în categoria terenurilor al căror regim juridic este

reglementat de legile fondului funciar, motiv pentru care nu pot face obiect al

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Pentru aceste

considerente, recursul declarat de pârât va fi admis, cu consecința modificării

în parte a deciziei atacate, respingerii ca nefondat a apelului declarat de

reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe și înlăturării obligării

pârâtului la plata cheltuielilor de judecată din procedura derulată în fața

instanțelor de judecată.

Cât privește critica

referitoare la faptul că, în cauză, nu s-a dovedit că T.G.Ș.T. are calitatea de

moștenitor al defuncților T.I. sr. și P.E., se constată că aceasta este

nefondată, din moment ce autorul reclamanților figurează în cartea funciară ca

proprietar tabular în indiviziune asupra imobilelor solicitate prin notificare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul Primarul Comunei Ozun împotriva Deciziei nr. 83/Ap din 28

iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și

de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Modifică decizia în

parte, în sensul că respinge, ca nefondat, apelul declarat de contestatorii

N.Z., N.I.Z., N.I.S., N.J.

Înlătură obligarea

pârâtului Primarul Comunei Ozun să plătească contestatorilor cheltuieli de

judecată în toate instanțele.

Menține restul

dispozițiilor deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 iunie 2012.

Procesat de GGC - LM