ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5579/2012

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 18 iunie 2008 reclamanta K.J. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Oradea și Comisia locală Oradea pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea parțială a Dispoziției nr. 9381 din 18 decembrie 2007, obligarea pârâților la emiterea unei decizii de restituire în natură a terenurilor conform dispozițiilor legale și la plata cheltuielilor de judecată.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Bihor, prin Sentința civilă nr. 113/C din 23 martie 2009, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia locală Oradea pentru aplicarea Legii nr. 10/2001; a respins acțiunea formulată de reclamantă față de pârâta Comisia locală Oradea pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Municipiul Oradea și cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Prin Dispoziția nr. 9381 din 18 decembrie 2007, având în vedere Notificările nr. 218/2001, 411/2001, 399/2002, 537/2001, 887/2001, 536/2001, 398/2002 formulate de K.J., J.M.

și H.G. prin care s-a solicitat restituirea în natură a suprafețelor de teren libere și acordarea de despăgubiri pentru suprafețele de teren ce nu pot face obiectul restituirii în natură, din nr. top. AA și BB înscrise în CF CC Oradea s-a dispus admiterea cererii de restituire în natură a suprafeței de 3.080 mp cu nr. top BB/82 înscris în CF DD Oradea, situat în Oradea str. E.T.; s-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a numiților J.K., J.M., H.G. și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale pentru suprafața de 27.770 mp/40.301 mp din nr. top BB înscris în CF CC Oradea. S-a dispus înaintarea notificărilor și actelor aferente Secretariatului Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor.

Referatul de fundamentare a dispoziției Primarului Municipiului Oradea nr. 9381/2007 Oradea, menționează că după trecerea în proprietatea Statului Român, terenurile cu nr. top AA și BB au făcut obiectul a numeroase dezmembrări, parcelări și atribuiri către persoane fizice pentru construcții de case, care în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991 au trecut în proprietatea acestora prin ordinul prefectului. De asemenea, se menționează că pe aceste terenuri au fost construite blocuri de locuințe, iar pe suprafețele de teren pe care nu s-au edificat construcții, există numeroase rețele subterane de telefonie, conducte de apă potabilă și termoficare, pentru care societățile comerciale deținătoare au comunicat Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001 traseele lor de trecere prin subteran, potrivit art. 10 pct. 3 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi.

S-a concluzionat, în urma verificărilor și măsurătorilor efectuate pe teren de către Biroul cadastru din cadrul Primăriei Oradea, că poate fi restituită în natură doar suprafața liberă de 3.080 mp cu nr. top BB/82 înscrisă în CF DD Oradea, pentru diferența de suprafață nerestituită de 27.770 mp propunându-se acordarea de despăgubiri. Prin Ordinul nr. 63/2001, în baza Legii nr. 18/1991, conform Sentinței civile nr. 134/CA din 22 decembrie 1999 a Curții de Apel Oradea, s-a atribuit notificatorilor în natură pe vechiul amplasament suprafața de 12.890 mp din totalul de 46.301 mp teren, trecut în proprietatea statului prin Sentința civilă nr. 3744/1959 a Judecătoriei Oradea în baza Decretului nr. 111/1958.

În baza art. 137 C. proc. civ., analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 10/2001, instanța de fond a constatat că este incidentă cauzei, raportat la obiectul acțiunii - anularea dispoziției primarului. Prin urmare, prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia locală de aplicare a Legii nr. 10/2001 Oradea și a respins acțiunea formulată de aceasta. Analizând fondul acțiunii, instanța de fond a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, reținând că reclamanta nu a dovedit în condițiile art. 1169 C. civ. (vechi) că întreaga suprafață de teren solicitată este liberă și poate face obiectul restituirii în natură.

Cum nu s-a făcut prin niciun mijloc de probă dovada contrară celor reținute în referatul de fundamentare al deciziei atacate, prin care conform prevederilor art. 26 din Legea nr. 10/2001 s-a propus acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren ce nu poate fi restituită în natură, față de netemeinicia cererii, instanța de fond a respins cererea de anulare parțială a Dispoziției nr. 3981/2007 și obligarea pârâților la emiterea unei decizii de restituire în natură a terenurilor.

Cât privește compensarea solicitată de reclamantă cu alte imobile, tribunalul a reținut că pârâta s-a aflat în imposibilitatea reală a aplicării dispozițiilor legale ce prevăd compensarea, prin anunțurile nr. 70024 din 3 noiembrie 2008 și 67714 din 30 septembrie 2008, afișate prin proces-verbal pe panourile de afișaj din cadrul Primăriei Oradea, confirmându-se susținerea pârâtei, de aducere la cunoștință publică a împrejurării că pe raza Municipiului Oradea nu sunt identificate terenuri disponibile care să facă obiectul compensării în condițiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2001. Față de absența culpei pârâtului, urmare a respingerii acțiunii, instanța a respins și cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta K.J. Prin motivele de apel a invocat că instanța a soluționat cererea doar prin prisma unui singur argument, că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute în referatul de fundamentare al deciziei atacate, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafață de teren, ce nu poate fi restituită în natură. Reclamanta a susținut că nu s-a răspuns tuturor criticilor. A trimis mai multe notificări prin care a solicitat acordarea despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 pentru imobilele cu nr. top. AA, BB, preluate abuziv de la părinții săi, a solicitat restituirea în natură de regulă pe vechiul amplasament, sau dacă nu se poate pe amplasamentul inițial, atunci pe altele.

O comisie, la data de 24 august 2001, a constatat că pe nr. top. BB/82 sunt doar grădini, împrejmuite abuziv de locatarii blocurilor, deci parcela este liberă. S-a dispus în 18 decembrie 2007 doar restituirea în natură a 3.080 mp din totalul de 46.301 mp, fiind propuse despăgubiri pentru 27.770 mp, deci 66%, deși, principiul este, de regulă, restituirea în natură. Dacă nu era posibilă restituirea în natură, trebuia să li se facă o propunere de compensare cu alte bunuri, conform art. 26 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, ori această dispoziție nu s-a respectat. Prin întâmpinare, Primarul Municipiului Oradea a solicitat respingerea apelului, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, întrucât doar primarii au competența conform Legii nr. 10/2001 să emită dispoziții, Comisia neavând personalitate juridică.

A arătat că reclamanta a depus Notificările cu nr. 218/2001, 411/2001, 536/2001, 537/2001, 887/2001, 398/2002, 399/2002, prin care a solicitat restituirea în natură a nr. top. EE, AA, BB în suprafață de 46.301 mp. Ori, după preluare, Statul Român l-a dezmembrat și atribuit unor persoane fizice, fiind restituibil doar un teren de 3.080 mp, nr. top. BB/82. Nu s-a atacat în termen Dispoziția nr. 2.557 din 18 iulie 2006, prin care s-au restituit 2.557 mp teren din totalul de 40.301 mp, iar prin Sentința civilă nr. 134/CA/1999, Curtea de Apel Oradea a dispus eliberarea unei decizii de împroprietărire pentru 12.890 mp, fiind astfel emis Ordinul nr. 63/2001 în baza Legii nr. 18/1991 în favoarea apelantei și numitei J.M.

Pentru diferența de 27.770 mp s-a propus acordarea de despăgubiri, întrucât pe această suprafață se află edificate construcții, rețele subterane de telefonie, conducte de apă potabilă și termoficare, neexistând terenuri disponibile care să fie acordate în compensare.

Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin Decizia nr. 194/2011-A din 6 octombrie 2011 a admis apelul reclamantei; a admis în parte acțiunea sa civilă, a dispus anularea parțială a Dispoziției nr. 9381 din 18 decembrie 2007, emisă de Primarul Municipiului Oradea, în sensul că, a dispus restituirea în natură și a unei suprafețe de 3.212 mp teren alături de cea inițial restituită în suprafață de 3.080 mp, constând în: 22 mp din nr. top BB/13, 15 mp din nr. top BB/87, 15 mp din nr. top BB/89, 15 mp din nr. top BB/92, 15 mp din 114 mp din nr. top BB/94 din CF nr. CC Oradea, 370 mp din nr. top BB/82 din CF nr. DD Oradea, 1.524 mp din nr. top BB/82 din CF nr. DD Oradea, 279 mp din nr. top BB/82 din CF nr. DD Oradea și 582 mp din nr. top BB/82 din CF nr. DD Oradea, 15 mp din nr. top BB/88 CF nr. FF Oradea, 15 mp din nr. top BB/91 din CF nr. FF Oradea, 15 mp din nr. top BB/90 din CF nr. GG.

A modificat art. 3 din decizia sus-menționată în sensul că măsura privind propunerea de despăgubiri se întinde doar asupra a 24.558 mp/40.301 mp teren din nr. top BB înscris în CF nr. CC Oradea, în loc de suprafața de 27.770/40.301 mp; a păstrat celelalte dispoziții ale dispoziției contestate și ale sentinței apelate și a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în apel și în fond. Argumentele instanței de apel au fost următoarele: Prin Dispoziția nr. 9381 din 18 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a admis cererea formulată de K.J., J.M., H.G. și s-a dispus restituirea în natură a 3.080 mp teren nr. top. BB/82. Pentru 27.770 mp teren s-a constatat calitatea de persoane îndreptățite la despăgubiri (nr. top.

BB), înaintându-se notificările, actele anexă la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Conform referatului ce a stat la baza emiterii acesteia, totalul terenului preluat abuziv de Statul Român de la antecesorii apelantei a fost de 46.301 mp, din care, suprafața de 12.890 mp s-a atribuit pe vechiul amplasament, în baza Sentinței civile nr. 134/CA/1999 a Curții de Apel Oradea, prin Ordinul Prefectului nr. 63 din 16 martie 2001, iar din diferența rămasă doar suprafața de 3.080 mp s-a constatat a fi liberă, restul fiind ocupat de construcții și rețele subterane de utilități.

Potrivit anunțului nr. 70024 din 3 noiembrie 2008, afișat la 1 octombrie 2008, emis de Administrația Imobiliară Oradea, s-a adus la cunoștința celor interesați faptul că nu au fost identificate terenuri disponibile care să facă obiectul compensării în condițiile prevăzute de art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, astfel că, apelanta, nefăcând proba contrară prin identificarea unor asemenea imobile, criticile în sensul neformulării unei oferte în compensare apar ca neîntemeiate. Cu ocazia soluționării cauzei în apel, instanța a dispus efectuarea unui raport de expertiză topografică, menită să evidențieze dacă din terenul fost proprietatea reclamantei mai există o altă suprafață de teren liberă pentru a fi restituită în natură, pe lângă cea inițial restituită în suprafață de 3.080 mp nr. top.

BB/82 înscris în CF nr. DD Oradea. Din analiza acestui raport, întocmit de inginer expert M.G.L. s-a reținut că nr. top. AA/1-18 și nr. top. BB/14-94, au rezultat din dezmembrări succesive din nr. top. inițial AA, BB Oradea, urmare a edificării străzilor E.T., F., S. și atribuirii către terți a unor terenuri pentru locuri de casă. Concluziile expertului au fost în sensul că: - din nr. top. BB/22, 119 mp și 37 mp din nr. top. EE/3 - total 156 mp sunt aferenți parcării din zonă, deci teren cu destinație de utilitate publică, suprafața de 343 mp ce provine din nr. top. BB/13 = 22 mp, din nr. top. BB/87, BB/89, BB/92, BB/93 - 4 x 15/15 mp din nr. top. BB/88 - 15/15 mp, din nr. top. BB/91 - 15/15 mp, din nr. top.

BB/90 - 15/15 mp și 216 mp din nr. top. BB/94, reprezintă teren aferent a 8 garaje din zidărie și structuri metalice, parcări de față a acestora; 484 mp din care 114 mp din nr. top. BB/24, 370 mp din nr. top. BB/82 reprezintă grădina de la nr. poștal 13 str. F.; - 93 mp din nr. top. BB/82 - reprezentând o parte din curtea de la nr. 15, strada F.; - 272 mp din nr. top. BB/82 ce reprezintă o parte din curtea de la nr. 15, strada F., aferent și garajelor; - 279 mp din nr. top. BB/82 reprezintă o parte din grădina de la nr. 18, strada F.; - 1.524 mp din nr. top. BB/82 ce reprezintă grădina de la nr. 15, strada F., zid de sprijin; - 582 mp din nr. top. BB/82 reprezintă grădina de la nr. poștal 11, strada S.; - 229 mp din nr. top.

BB/82 ce reprezintă teren aferent alee pietonală; - 592 mp din nr. top. BB/82 reprezintă o parte din grădina de la nr. 20, strada F., cu zid de sprijin. S-a indicat, însă, de către expert faptul că suprafețele necesită o reașezare a numerelor topografice din zonă, existând neconcordanțe majore între situația faptică din teren și amplasamentul scriptic, ceea ce ar presupune și introducerea în cauză a proprietarilor respectivelor numere topografice. Curtea a făcut aplicarea art. 7 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 care prevede faptul că, imobilele preluate în mod abuziv, se restituie de regulă în natură, iar, conform art. 10 alin. (3), se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după 1 ianuarie 1990, precum și construcțiile ușoare sau demontabile.

Același art. 10 însă, la alin. (2) a stabilit că nu se restituie în natură terenurile afectate servituților legale, altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii în aceste situații fiind prin echivalent. Raportul de expertiză topografică a concluzionat că parcela A, în suprafață de 156 mp, ce provine din nr. top. BB/22 - 119 mp, din nr. top. EE/3 - 37 mp, este afectată parcării din zonă, deci implicit, are destinație de utilitate publică, neputând face obiectul restituirii în natură. Parcela B, în suprafață de 343 mp, compusă din 22 mp din nr. top. HH/13, 4 x 15/15 mp din nr. top. BB/87, BB/89, BB/92, BB/93, 15 mp din nr. top. BB/88, 15 mp din nr. top.

BB/91, 15 mp din nr. top. BB/90 și 216 mp din nr. BB/94, reprezintă terenul aferent a 8 garaje și parcarea din fața lor. Aceste garaje, conform notelor de ședință ale Consiliului Local Oradea, sunt considerate provizorii, contractele de închiriere au expirat, astfel încât Curtea a apreciat că nu reiese din evidențe dacă au fost sau nu construite cu autorizație. Prin raportare la dispozițiile legale anterior expuse, această parcelă B, în suprafață de 343 mp, este restituibilă în natură, nefiind afectată de construcții autorizate, acestea fiind ușoare și demontabile. Parcela C, în suprafață de 484 mp din care 114 mp din nr. top. BB/94, 370 mp din nr. top. BB/82, poate fi restituită în natură, fiind grădina de la casa cu nr. poștale 13, strada F., asupra căreia, conform extraselor de carte funciară, doar o parte a fost înstrăinată, respectiv reconstituită.

Același aspect reiese și pentru parcela F, în suprafață de 279 mp, din același număr topografic. Parcela D în suprafață de 93 mp din nr. top. BB/82 reprezintă o parte din curtea de la nr. poștal 15, astfel că, Curtea a apreciat că din acest motiv, al afectării folosirii construcției, nu poate fi restituită în natură, același aspect reținându-se și cu privire la parcela E în suprafață de 272 mp, nefiind identificate ce suprafețe din acestea ocupă garajele și cât curtea de la nr. poștal 15. O suprafață de 1.524 mp, constând în parcela G din nr. top. BB/82 reprezintă grădina de la nr. poștal 15, asupra căreia posesorii nu dețin un titlu de proprietate, fiind restituibilă astfel în natură. Același aspect se reține și referitor la parcela H, în suprafață de 582 mp, din nr. top.

BB/82. Cât privește parcela K în suprafață de 229 mp și parcela L - în suprafață de 592 mp, din același număr topografic - BB/82, întrucât reprezintă în natură alei pietonale, respectiv zid de sprijin al blocului de locuințe, conform planșei aflate la dosarul de apel, Curtea a apreciat că nu sunt restituibile în natură, fiind afectate amenajărilor de utilitate publică, în sensul art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Raportat la toate considerentele expuse, fiind incidente dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 7 alin. (1), raportat la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, art. 296 C. proc. civ., instanța de apel a pronunțat decizia atacată cu recurs în prezenta cauză de către pârâții Municipiul Oradea și Primarul Municipiului Oradea.

Pârâții au făcut sinteza situației de fapt și au criticat pentru nelegalitate hotărârea instanței de apel, în temeiul dispoz. art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În esență, nemulțumirea pârâților vizează stabilirea suprafețelor supuse restituirii în natură și faptul că instanța de apel le-a considerat, în mod eronat, libere, apte de a fi restituite în natură. Au susținut că imobilele revendicate, identificate cu numerele topo. EE, AA și BB înscrise în CF CC Oradea au o suprafață de 46.301 mp, iar, după trecerea în proprietatea Statului Român, imobilele au făcut obiectul a numeroase dezmembrări, parcelări și atribuiri către persoane fizice. Hotărârea primei instanțe a fost corectă întrucât nu se putea restitui în natură decât suprafața de 3.080 mp, așa cum a rezultat din referatul de fundamentare a dispoziției emise în baza Legii nr. 10/2001, ca răspuns la notificările reclamantei și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, ignorate de către instanța de apel.

Astfel, din actele depuse rezultă că aceste suprafețe de teren sunt afectate de utilitate publică: rețele subterane de telefonie, conducte de apă, conducte termoficare, situație în care nu se putea da eficiență principiului priorității restituirii în natură. Solicită, totodată, respingerea capătului de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată. Analiza instanței de recurs: Înalta Curte va cenzura criticile formulate în recurs având ca premisă situația de fapt stabilită de instanța de apel. Potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se poate cere modificarea unei hotărâri atunci când a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în recurs putând fi primite doar critici de nelegalitate.

Prin urmare, criticile vizând modul de interpretare a probelor care au determinat instanța de apel să configureze o anume situație de fapt, în actuala structură a motivelor de recurs reglementate de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., nu mai pot constitui obiect al analizei în recurs, întrucât motivul de casare care permitea analiza, în recurs, a situației de fapt față de dovezile administrate, prevăzut de art. 304 pct. 11 C. proc. civ., a fost abrogat prin art. I pct. 112 din O.U.G. nr. 138/2000. Critica de nelegalitate formulată cu privire la înlăturarea de la aplicare a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 (art. 1 și 7) privind restituirea în natură, pe considerentul că suprafața de teren nu este liberă fiind afectată de utilități publice, nu este fondată.

Contrar susținerilor recurenților, prin restituirea în natură și a terenului în suprafață de 3.212 mp (alături de cea inițial restituită de 3.080 mp, în total 6.292 mp), instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente speței, respectiv art. 1 alin. (1) și art. 7 din Legea nr. 10/2001 raportat la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 250/2007. Se reține că în aplicarea dispozițiilor legale menționate, ceea ce împiedică restituirea în natură a terenului către reclamantă nu este faptul că imobilul aparține domeniului public, acesta nefiind un criteriu de acordare a măsurilor reparatorii în înțelesul Legii nr. 10/2001, importantă și prioritară fiind afectațiunea care se acordă imobilului.

Astfel, numai în situația în care, prin modul și măsura în care este realizată, prin destinația și uzul acordat în mod obișnuit, apare ca neîndoielnică folosința cu caracter general pe care o asigură colectivității, amenajarea existentă pe teren ar putea fi calificată ca fiind una de utilitate publică a cărei existență să atragă aplicarea prevederilor speciale. În acest sens, sunt pertinente considerentele deciziei instanței de apel care au reținut incidența în speță a dispoz. art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

În aplicarea corectă a textului de lege menționat trebuie avut în vedere pct. 10.3 din Normele metodologice, potrivit căruia, "în toate cazurile entitatea învestită cu soluționarea notificării are obligația, înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul și vecinătățile și, totodată, de a verifica destinația actuală a terenului solicitat și a subfeței acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (existența pe terenul respectiv a unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea), existența și utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea.

În cazul în care se constată astfel de situații, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane.". Or, în speță, așa cum s-a arătat deja, este definitiv stabilit că parcela B, în suprafață de 343 mp, compusă din 22 mp din nr. top. HH/13, 4 x 15/15 mp din nr. top. BB/87, BB/89, BB/92, BB/93, 15 mp din nr. top. BB/88, 15 mp din nr. top. BB/91, 15 mp din nr. top. BB/90 și 216 mp din nr. BB/94, reprezintă terenul aferent a 8 garaje și parcarea din fața lor. Instanța de apel a statuat că cele opt garaje sunt construcții provizorii, ușoare și demontabile, pentru care nu s-a eliberat autorizație de construcție, iar contractele de închiriere, având ca obiect aceste garaje, sunt expirate.

Prin urmare, suprafața în discuție nu reprezintă o parcare amenajată și, de aceea, ea nu intră în categoria amenajărilor de utilitate publică în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 raportat la pct. 10.3 din Normele metodologice, exceptate de la restituirea în natură, cum greșit pretind recurenții. Nici pentru suprafețele de 484 mp, parcela C, din care 114 mp din nr. top. BB/94, 370 mp din nr. top. BB/82, constituind grădina de la casa cu nr. poștal 13, strada F.; suprafața de 279 mp, parcela F, din același număr topografic; suprafață de 1.524 mp, constând în parcela G din nr. top. BB/82 reprezentând grădina de la nr. poștal 15 asupra căreia posesorii nu dețin un titlu de proprietate și suprafață de 582 mp, parcela H, nr. top.BB/82 nu s-a putut reține existența unui impediment la restituirea în natură, din natura celor exemplificate la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 ca amenajări de utilitate publică.

Raportat la această situație de fapt, care nu poate fi reevaluată în recurs față de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ., în mod corect instanța a concluzionat că suprafețele de teren în discuție pot fi restituite în natură. Prin urmare, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, ceea ce ar fi împiedicat restituirea în natură a terenului către reclamantă ar fi fost existența unor "amenajări de utilitate publică", de natură a caracteriza terenul ca nefiind liber. Așa cum s-a arătat anterior, în sensul Legii nr. 10/2001, prin sintagma "teren liber" se înțelege nu doar terenul neconstruit, ci și terenul care nu poate fi astfel considerat, încât să facă posibilă restituirea în natură, deoarece este afectat unei destinații de utilitate publică (art. 10.3 și art. 11.6 din H.G.

nr. 250/2007, coroborat cu art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001). Numai în situația în care devine ca neîndoielnică folosința cu caracter general pe care o asigură colectivității, amenajarea existentă pe teren ar putea fi calificată ca fiind una de utilitate publică a cărei existență să atragă aplicarea prevederilor speciale anterior amintite, ce reglementează excepții de la principiul prevalenței restituirii în natură a bunurilor, consacrat de art. 7 din Legea nr. 10/2001. Or, în speță, așa cum s-a arătat deja, instanța de apel, apreciind asupra probelor administrate, a statuat că parcelele, identificate în raportul de expertiză ca fiind B, C, F, G și H, din suprafața revendicată de către reclamantă nu intră în categoria amenajărilor de utilitate publică în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât nu există impedimente la restituirea lor în natură.

Pe de altă parte, pârâții nu au contestat constatările raportului de expertiză, pentru parcelele în discuție și nici nu au făcut dovada că restituirea în natură a acestora ar afecta existența și utilizarea normală a unor investiții sau amenajări de utilitate publică, în înțelesul pe care-l dă acestei sintagme art. 10.3 din H.G. nr. 250 din 7 martie 2007, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, soluția instanțelor de fond este corectă. Pe cale de consecință, întemeindu-și soluția pe dispozițiile legale enunțate, instanța de apel a făcut aplicarea corectă la speță a normei incidente din legea specială, fără a-i depăși limitele, respectând întocmai criteriile de restituire în natură pe care aceasta le prevede.

Criticile referitoare la obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată nu vor fi primite în raport de dezlegarea dată căii de atac inițiate de către aceștia. Față de considerentele prezentate, reținând că nu sunt îndeplinite condițiile cazului de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge în totalitate recursul reclamantului, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâții Primarul Municipiului Oradea și Municipiul Oradea împotriva Deciziei civile nr. 194/2011-A din 6 octombrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 septembrie 2012. Procesat de GGC - AZ