ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1796/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1796/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 955/F din

28 noiembrie 2011, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 10 rap.

la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. 2, art.

76 alin. (1) lit. a) si alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen. , a condamnat inculpatul C.Ș., cetățean român, cunoscut cu

antecedente penale, studii 2 clase, fără ocupație, la pedeapsa de 7 ani

închisoare.

În baza

art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., a aplicat pedeapsa accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza

art. 350 C. proc. pen. , a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

În baza

art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării

preventive, de la data de 12 septembrie 2011, la zi.

În baza

art. 191 C. proc. pen. , a obligat inculpatul la plata sumei de 3.100 RON

reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -

Serviciul Teritorial București nr. 1671D/P/2011 din 07 octombrie 2011, s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.Ș., pentru săvârșirea

infracțiunii de organizare, conducere sau finanțare a faptelor de trafic

internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 rap.la art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

În fapt,

s-a reținut că prin rechizitoriul din data de 18 august 2011, adoptat în Dosarul

nr. 1318D/P/2011 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București, s-a dispus

trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților: I.G.,

pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen. și Ș.F.D., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Prin

același rechizitoriu s-a dispus și disjungerea materialului de urmărire penală

cu privire la făptuitorii C.Ș. și D.C., în vederea continuării cercetărilor

față de aceștia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 10 raportat

la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Acest

dosar a fost înregistrat sub nr. 1671D/P/2011. Din actele de urmărire penală

efectuate a rezultat că inculpatul C.Ș., o cunoștea de mai mult timp pe numita I.G.

(având calitatea de martor în prezentul dosar), și pe soțul acesteia, D.N.,

acesta fiind arestat preventiv pentru săvârșirea unor infracțiuni de trafic de

droguri, ce fac obiectul unei alte cauze penale.

Datorită

relațiilor existente între inculpatul C.Ș. și I.G., în cursul lunii iunie 2011,

ca urmare a inițiativei primului, aceștia au purtat discuții referitoare la

posibilitatea de a cumpăra o cantitate substanțială de heroină din Bulgaria

(aproximativ 500 grame), droguri pe care să le introducă fără drept pe

teritoriul României, în vederea punerii în vânzare pe raza municipiului

București și a localităților limitrofe.

I.G. a

fost cooptată de către inculpatul C.Ș. și datorită faptului că știa să

vorbească limba bulgară, persoana de la care urmau să cumpere heroina fiind cetățean

bulgar.

Astfel,

în perioada 15-20 iunie 2011, inculpatul C.Ș. a purtat mai multe discuții

telefonice cu martorul I.G. legate de momentul la care urma ca aceasta să plece

în Bulgaria, moment ce a fost amânat din cauza lipsei unei sume de bani pentru

cumpărarea heroinei. La rândul său, I.G. a discutat în mai multe rânduri cu

martorul Ș.F.D., aceștia urmând să se deplaseze împreună în Bulgaria, cu

autoturismul personal al numitului Ș.F.D., marca Peugeot, în interiorul căruia

urmau să fie ascunse drogurile de mare risc în vederea introducerii fără drept

pe teritoriul României.

Întrucât

cele aproximativ 500 de grame de heroină pe care intenționau să le cumpere din

Bulgaria valorau la această tranzacție circa 7.000 euro, iar inculpatul C.Ș. nu

dispunea la acel moment de respectiva sumă de bani, acesta a început să facă

demersurile necesare pentru a-i obține, pe calea unui împrumut, eventual cu

dobândă, de la persoane ce au asemenea preocupări.

În acest

sens, începând din data de 15 iunie 2011, inculpatul C.Ș. a purtat mai multe

discuții telefonice cu martorul M.M., care era nașul de botez al fiicei sale.

În

cadrul acestor discuții, inculpatul C.Ș. l-a întrebat pe martor dacă are

posibilitatea să-i împrumute suma respectivă, sau dacă ar cunoaște o persoană

care l-ar putea împrumuta, sens în care a arătat că avea posibilitatea să

garanteze acel împrumut cu un autovehicul.

Deoarece

martorul M.M. nu a putut să-l împrumute pe inculpat cu suma de bani cerută, a

fost totuși de acord să îi predea autoturismul său, înmatriculat în Bulgaria,

pentru a garanta un împrumut de la o persoană cunoscută cu apelativul A. Cu

toate acestea, în ziua următoare, inculpatul C.Ș. i-a restituit martorului

autoturismul, deoarece nu a reușit să obțină acel împrumut.

În

paralel, și făptuitorul D.C., cu care inculpatul C.Ș. purtase discuții privind

deplasarea în Bulgaria în același scop infracțional (cumpărarea de heroină destinată

vânzării ulterioare), a reușit să găsească o persoană dispusă să-i împrumute

lui C.Ș. suma de 7.000 euro, persoană cunoscută sub apelativul N., garantând

împrumutul cu un alt autovehicul.

Cu

privire la discuțiile purtate între inculpatul C.Ș. și martorul M.M.,

referitoare la obținerea unui împrumut, au fost întocmite procese - verbale de

redare a convorbirilor/comunicărilor efectuate prin telefon, ce se regăsesc la dosarul

cauzei.

Practic,

suma de bani destinată cumpărării a circa 500 grame heroină din Bulgaria a fost

obținută de către inculpatul C.Ș. abia la data de 20 iunie 2011, seara, prin

intermediul făptuitorului D.C..

După ce

a intrat în posesia sumei de bani, inculpatul s-a interesat de posibilitatea de

a închiria un autovehicul de la o societate specializată, sens în care, la data

de 20 iunie 2011, în jurul orei 22: 50, a purtat discuții cu reprezentanții SC E.A.

SRL București (proces - verbal de redare).

În urma

înțelegerii avute, în aceeași seară, inculpatul C.Ș., împreună cu făptuitorul D.C.,

s-au deplasat la pct. de lucru al SC E.A. SRL București, cei doi fiind

transportați în acel loc de către martorul Ș.F.D., cu autoturismul marca

Peugeot, acesta fiind însoțit și de către martorul I.G..

În acest

sens, a fost întocmit contractul înregistrat sub nr. 2281 din 20 iunie 2011,

între SC E.A. SRL și făptuitorul D.C., contract având ca obiect închirierea

unui autovehicul marca Dacia Logan, începând cu data de 20 iunie 2011, pentru o

perioadă de 10 zile, până la data de 30 iunie 2011.

După

închirierea autovehiculului marca Dacia Logan, inculpatul C.Ș. a contactat-o

telefonic pe I.G., solicitându-i să se întâlnească în fața restaurantului P.H.

din București, întâlnire la care au participat inculpatul C.Ș., făptuitorul D.C.,

cât și martorii I.G. și Ș.F.D..

Cu

această ocazie, inculpatul C.Ș. a luat măsurile necesare pentru deplasarea și

organizarea transportului celor trei persoane cu care se întâlnise, din România

în Bulgaria, în vederea cumpărării cantității de aproximativ 500 grame heroină

și introducerii fără drept în România.

Astfel,

a stabilit cu aceștia ca a doua zi dimineața, în jurul orei 04:00 -05:00, să

plece în Bulgaria, martorii I.G. și Ș.F.D. cu autoturismul celui de-al doilea,

marca Peugeot, iar făptuitorul D.C., ce urma a fî însoțit de o altă persoană,

rămasă neidentifîcată, cu autoturismul marca Dacia Logan, închiriat în

condițiile mai sus prezentate.

Aceea

persoană necunoscută, de sex masculin, și care nu a fost identificată până în

prezent, avea rolul de a „testa" calitatea heroinei, întrucât existau

discuții că la tranzacții anterioare, inculpatul C.Ș. ar fî primit de la

cetățeanul bulgar droguri de calitate îndoielnică, amestecate cu alte substanțe

ce le făceau improprii consumului.

Aceștia

urmau a se deplasa până în orașul Sofia, de unde cumpărau heroina, iar la

întoarcere, drogurile de mare risc ar fi fost transportate în autoturismul

marca Peugeot, condus de către Ș.F.D., iar făptuitorul D.C. urma să se

deplaseze la o anumită distanță în spatele acestora, pentru a se asigura că nu

sunt opriți de organele poliției sau nu survin alte probleme.

Cu

ocazia întâlnirii de la restaurantul P.H., din seara din 20 iunie 2011,

inculpatul C.Ș. le-a înmânat martorilor I.G. și Ș.F.D., suma de 200 RON și 50 euro,

destinată alimentării cu combustibil al autoturismul marca Peugeot aparținând

celui de-al doilea martor, cât și pentru cumpărarea unor produse alimentare, în

timpul deplasării în Bulgaria.

De

asemenea, suma de 7.000 euro, i-a fost înmânată de către inculpat lui I.G., în

vederea cumpărării drogurilor de mare risc.

După ce

inculpatul C.Ș. a luat aceste măsuri de organizare a faptelor de trafic

internațional de droguri, și având în vedere cele stabilite cu martori și

făptuitorul, a doua zi, pe data de 21 iunie 2011, dimineața, aceștia au plecat

cu cele două autoturisme în Bulgaria, urmând să revină în aceeași seară, timp

în care C.Ș. a rămas în București și a ținut legătura prin intermediul

telefonului atât cu făptuitorul D.C., cât și cu martorul I.G..

Astfel,

după ce au ajuns în Sofia, sus - numiții s-au întâlnit cu un cetățean bulgar,

de la care au cumpărat cantitatea de 452,86 grame heroină, pentru care i-au plătit

suma de aproximativ 7.000 euro, pusă la dispoziție anterior de către inculpatul

C.Ș.. Drogurile au fost ascunse în portbagajul autoturismului marca Peugeot,

condus de către martorul Ș.F.D., autoturismul acestuia fiind urmat la o

oarecare distanță de Dacia Logan, condus de către făptuitorul D.C., însoțit de

acel tânăr necunoscut.

După ce

au intrat în România, în seara de 21 iunie 2011, prin P.C.T.F. Giurgiu,

autoturismul marca Peugeot condus de către martorul Ș.F.D., în care se afla și I.G.,

a fost oprit de către lucrătorii poliției, iar cu ocazia controlului

autovehiculului, în portbagaj, sub roata de rezervă, a fost depistată o pungă

de culoare neagră ce conținea cantitatea totală de 452,86 grame heroină, aspect

ce rezultă și din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică

nr. 143403 din 27 iunie 2011 al Laboratorului Central de Analiză Și Profil al

Drogurilor.

După

constatarea acestei infracțiuni, în timp ce martorii I.G. și Ș.F.D. erau

reținuți de către lucrătorii poliției, inculpatul C.Ș. a apelat-o în mod

repetat pe I.G., întrebând-o unde se află și solicitându-i ca la intrarea în

municipiul București, din direcția Giurgiu, să se întâlnească, scopul acestei

întâlniri fiind acela de a intra în posesia cantității de heroină pe care urma

să o pună în vânzare. Cu toate acestea, inculpatul C.Ș. nu s-a mai prezentat

ulterior la pct. stabilit pentru întâlnire.

Autoturismul

marca Dacia Logan, condus de către făptuitorul D.C. nu a fost oprit în acel

moment, iar la puțin timp după revenirea în țară, acesta a părăsit teritoriul

României, sustrăgându-se cercetărilor.

Situația

de fapt reținută în rechizitoriu, a fost stabilită pe baza următoarelor

mijloace de probă: procesul-verbal de constatare a infracțiunii din data de 21

iunie 2011; procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare; raportul

de constatare tehnico-științifică nr. 143403 din 27 iunie 2011 al Laboratorului

Central de Analiză și Profil al Drogurilor; procesele-verbale de redare a

convorbirilor/comunicărilor telefonice; procesele-verbale de prezentare pentru

recunoaștere după fotografii și planșele foto anexate;declarațiile martorilor I.G.,

Ș.F.D., M.M. și I.D. și declarațiile inculpatului C.Ș..

Cauza a

fost înregistrată pe rolul instanței de fond sub nr. 65449/3/2011, iar față de poziția

exprimată de către inculpat în sensul aplicării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. , nu au fost administrate decât probele cu înscrisuri în

circumstanțiere, pe care inculpatul le-a depus la dosar.

Instanța

de fond a constatat și reținut că în cauză condițiile de aplicabilitate a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. sunt îndeplinite, a considerat

prima instanță, în sensul că declarația inculpatului a avut loc înainte de

începerea cercetării judecătorești, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea

pentru care acesta a fost trimis în judecată este închisoarea, iar probele

administrate în faza de urmărire penală sunt complete, legal administrate și

univoce în sensul existentei faptei prevăzute de legea penala și a vinovăției

inculpatului în săvârșirea acesteia și a condițiilor răspunderii sale penale.

Inculpatul

C.Ș. este cercetat pentru organizarea, conducerea și finanțarea introducerii în

țară de droguri de mare risc, care, conform dispozițiilor art. 10 rap. la art.

3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se pedepsește cu închisoare de la 15 la 28

de ani.

Astfel,

așa cum a rezultat din procesul-verbal din 21 iunie 2011, lucrători din cadrul

I.G.P.R. –B.C.C.O. București, Serviciul Antidrog, s-au sesizat din oficiu cu

privire la faptul că în perioada imediat următoare, numita I.G. avea să se

deplaseze în Bulgaria în vederea procurării unei cantități însemnate de heroina

(aproximativ 500 gr.), pe care să o introducă în țară prin vama Giurgiu și să o

comercializeze pe teritoriul Municipiului București.

S-a

format astfel un dispozitiv de supraveghere operativă în zona vămii Giurgiu iar

la data de 21 iunie 2011, la orele 19,00, a fost depistat autoturismul marca

Peugeot condus de către numitul Ș.F.D. și având-o ca pasageră pe I.G., în

portbagajul căruia s-a depistat o pungă de culoare neagră în care se afla o

substanță solidă de culoare maron și două punguțe în care se afla același tip

de substanță, toate acestea fiind ridicate și sigilate cu sigiliul nr. 13416,

în vederea continuării cercetărilor.

Au fost

ridicate, de asemenea și două telefoane mobile găsite asupra celor doi.

În urma

analizelor de laborator, așa cum s-a consemnat în raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 143403 din 27 iunie 2011 atașat în dosarul de urmărire

penală în toate cele trei probe s-a depistat heroină (diacetilmorfina făcând

parte din tabelul anexa nr. 1 din Legea nr. 143/2000), în cantități de 425,67

gr, 24,13 gr și respectiv 3,06 gr.

În

declarația dată, inculpata I.G. a arătat că îl cunoaște pe F.(inculpatul C.Ș.)

și știe că acesta se ocupa cu traficul de droguri, iar înainte cu aproximativ

două săptămâni de data la care a fost prinsă de către lucrătorii de poliție,

acesta i-a cumpărat un telefon mobil pentru a-l utiliza în cursul deplasării în

Bulgaria, în scopul de a traduce conversațiile purtate de furnizorii de droguri

din această țară și persoanele pe care le însoțea.

A mai

arătat că la întâlnirea pe care a avut-o cu inculpatul din cauza de față,

acesta i-a pus la dispoziție bani pentru a cumpăra din Bulgaria 500 gr. heroină

ce urma a fi vândută în România, precum și sumele de bani necesare deplasării.

Numitul Ș.F.D.

a declarat de asemenea, că a mers împreuna cu I.G. în Bulgaria de unde au

cumpărat droguri pentru F. cu banii puși la dispoziție de către acesta,

beneficiarul tranzacției, respectiv inculpatul C.Ș., fiind identificat în urma

prezentării pentru recunoaștere de pe planșe foto atât de către I.G., cât și de

către Ș.F.D..

Relevante

sub aspect probator au fost și înregistrările convorbirilor telefonice

transcrise și depuse la dosar, din care a rezultat calitatea de organizator a

inculpatului pentru activitatea de introducere în țară, din Bulgaria, a unei

cantități de heroină, de către alte persoane care sunt cercetate în altă cauză.

Declarația

de recunoaștere a inculpatului de la termenul din 24 noiembrie 2011,

consfințește vinovăția acestuia din perspectiva dispozițiilor legale reținute

în actul de sesizare a instanței.

Tribunalul

a constatat că faptele săvârșite de către inculpatul C.Ș., constând în aceea că

a organizat, în cursul lunii iunie 2011, fapta de trafic internațional de

droguri de mare risc, și a luat măsurile necesare pentru deplasarea

inculpaților I.G. și Ș.F.D. în Bulgaria, la data de 21 iunie 2011 (închiriind

un autovehicul marca Dacia Logan de la o societate specializată), finanțând

cumpărarea de către aceștia a cantității de 452,86 gr. heroină de la o persoană

necunoscută din Sofia (droguri pe care urma să le vândă pe raza municipiului

București), sens în care i-a înmânat inculpatei I.G. suma de 7.000 euro

anterior plecării în această țară, întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de: organizare, conducere sau finanțare a faptelor de trafic

internațional de droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 rap. la art. 3 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000.

La

individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a analizat criteriile

enumerate de art. 72 C. pen., sens în care a reținut că infracțiunea săvârșită

de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat,

caracterizat ca atare atât de limitele foarte ridicate ale pedepsei cu

închisoarea prevăzute de lege, dar și de natura faptei, de consecințele

negative ale acesteia îndreptate împotriva sănătății și chiar a vieții

consumatorilor de droguri cărora inculpatul le asigura substanța interzisă,

amploarea pe care a luat-o în societatea modernă practica traficului și

consumului de droguri.

Este de

subliniat, a mai arătat prima instanță, faptul că în declarația dată, inculpata

I.G. a menționat că îl cunoștea pe numitul F. (inculpatul C.Ș.) și știa că se

ocupa cu traficul de droguri, aceasta însemnând că preocupările inculpatului de

a aproviziona piața românească cu droguri sunt mai vechi, el creându-și și

conservându-și relații cu furnizori din Bulgaria cu mai mult timp înainte de

depistarea sa de către organele statului. Maniera în care a organizat aducerea

din țara vecină a cantității de aproximativ 500 gr. heroină, dovedește

angrenarea inculpatului într-o structură transfrontalieră de trafic de droguri,

ceea ce imprimă faptei un caracter grav. Că inculpatul nu a fost la prima

operațiune care intră sub incidența Legii nr. 143/2000 (chiar dacă nu a fost

prins, iar actele desfășurate nu au făcut obiectul unei cercetări penale), a

rezultat și din declarația aceleiași martore I.G., care a relatat că înainte cu

o săptămână, a mai asistat la o tranzacție încheiată între V.(persoana de

încredere a inculpatului care a fost implicată și în operațiunea de la data de

21 iunie 2011) și cetățeanul bulgar, cărora ea le-a tradus conversația.

S-a mai

avut în vedere de către instanța de fond și cantitatea de substanță adusă în

țară, precum și potențialul acesteia de a îndestula un număr relativ mare de

consumatori.

În

schimb, instanța de fond a valorificat drept circumstanțe atenuante judiciare

vârsta inculpatului și faptul că are un copil minor în întreținere, sens în

care a apreciat că trebuie să i se acorde posibilitatea unei reintegrări

sociale depline și rapide, inclusiv prin posibilitatea obținerii statutului de

reabilitat într-un interval de timp mai scurt.

Atitudinea

procesuală sinceră manifestată în fața instanței nu a fost valorificată ca o

circumstanță atenuantă întrucât această atitudine nu reprezintă expresia

regretului sincer și spontan pentru faptele comise, ci a fost determinată de

beneficiile pe care Legea nr. 202/2010 le acorda inculpaților care simplifica

procedura în fața instanței de fond, prin recunoașterea vinovăției, a mai

susținut instanța de fond.

Aplicând

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., pe cele ale art. 74 alin. (2)

și art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., date fiind și limitele

generale ale pedepsei cu închisoarea prevăzute pentru această infracțiune

(reducerea limitelor generale ale pedepsei s-a făcut în două trepte, mai întâi

prin scăderea cu o treime a acestora în baza art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., apoi la limitele astfel stabilite, s-a aplicat reducerea la care se

referă art. 76 C. pen., instanța de fond apreciind că stabilirea unei pedepse

de 7 ani închisoare pentru inculpat, este de natură să satisfacă cerințele art.

52 C. pen.

Instanța

de fond a mai făcut mențiunea că inculpatul ar trebui pedepsit mai aspru decât

ceilalți traficanți de droguri în cantități mici, cărora li se poate aplica

chiar o pedeapsa a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere în

funcție de circumstanțe, dată fiind calitatea acestuia de organizator al

activității de introducere în țară a substanțelor interzise și implicit de

furnizare pe piața internă a acestora.

Întrucât

regimul sancționator impune, i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., instanța de fond apreciind că natura faptei săvârșite determină

nedemnitatea inculpatului în exercitarea drepturilor de natura electorala

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen., precum și dreptul

de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Așa cum

rezultă din rechizitoriul emis în Dosarul nr. 1318D/P/18 august 2011, măsura confiscării

speciale la care se referă Legea nr. 143/2000, având ca obiect cantitățile de

droguri a căror achiziționare a fost organizată de către inculpat, intră în

atribuțiile instanței care va soluționa cauza în care au fost trimiși în

judecată I.G. și Ș.F.D..

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpatul C.Ș..

Ministerul

Public, a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptelor deduse

judecății, respectiv: art. 10 din Legea nr. 143/2000, în loc de art. 10

raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen. raportat

la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit.

b) C. pen.

Inculpatul

C.Ș. a criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând admiterea apelului și reducerea cuantumului pedepsei

ca urmare a incidenței art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 19 din Legea nr.

682/2002.

Prin

decizia penală nr. 91/A din 15 martie 2012 Curtea de Apel București, secția a

II-a penală a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public -

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul C.Ș., împotriva

sentinței penale nr. 955/F din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală.

Pentru a

pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele considerente:

Instanța

de fond a realizat o riguroasă și coroborată analiză a ansamblului probator, evidențiată

anterior, reținând corect situația de fapt și întrunirea condițiilor tragerii

la răspundere penală a inculpatului.

Instanța

de apel a apreciat că, cuantumul pedepsei principale aplicate de prima instanță

este rezultatul reținerii unei cauze legale de atenuare a răspunderii penale, -

art. 320

1

C. proc. pen. și a circumstanțelor atenuante - art. 74 alin.

(2) C. pen., circumstanțele personale și anume vârsta, existența unui copil

minor în întreținere, ori conduita sinceră în fața instanței de judecată sunt

elemente de normalitate care nu dovedesc însă necesitatea reținerii în favoarea

inculpatului și a altor circumstanțe atenuante fată de cele avute în vedere de

către instanța de fond.

În

aceste condiții pedeapsa principală aplicată pentru infracțiunea cercetată în

prezenta cauză (7 ani închisoare) este orientată sub minimul special rezultat

din incidența art. 320

1

C. proc. pen. (10 ani închisoare, minimul

prevăzut de norma de incriminare fiind 15 ani închisoare).

Din

verificările efectuate Curtea de Apel a constatat că, la data de 12 decembrie 2011

inculpatul a formulat un denunț, căruia, în urma verificărilor efectuate i-a

fost atribuit, la data de 20 ianuarie 2012, numărul de Dosar penal nr.

l20D/P/2012, însă până în prezent cercetările în această cauză nu au fost

finalizate. În aceste condiții instanța de apel nu a putut stabili dacă sunt

întrunite exigențele art. 19 din Legea nr. 682/2002.

În ceea

ce privește recursul declarat de parchet, Curtea de Apel a constatat că în

sarcina inculpatului s-a reținut o infracțiune unică naturală.

Prin

Decizia nr. 38/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile

unite, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 10 din Legea nr. 143/2000

privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri se interpretează

în sensul că fapta de organizare, conducere sau finanțare a acțiunilor

prevăzute la art. 2-9 din Legea nr. 143/2000 constituie o infracțiune distinctă

și nu o formă agravată a infracțiunilor prevăzute la art. 2-9 din aceeași lege.

Această decizie era cunoscută de organul judiciar la data emiterii acuzației în

materie penală precum și la data emiterii celorlalte acte procesuale indicate

anterior.

Potrivit

art 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată

în actul de sesizare a instanței.

Pentru a

determina obiectul judecății este însă util a aminti și decizia nr. 74 din 08

octombrie 2001, Completul 9, a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dar, în

accepțiunea acestui text de lege, prin faptă arătată în actul de sesizare nu se

poate înțelege doar simpla referire la o anumită faptă menționată în

succesiunea activităților inculpatului, ci la descrierea acelei fapte într-un

mod susceptibil de a produce consecințe juridice, și anume de a învesti

instanța, o atare condiție neputând fi îndeplinită decât în cazul când fapta

arătată prin rechizitoriu este însoțită de precizarea încadrării ei juridice și

de dispoziția de trimitere în judecată pentru acea faptă.

Altfel,

s-ar putea ajunge la efectuarea urmăririi penale cu asigurarea garanțiilor

procesuale înscrise în lege numai pentru o singură faptă sau un număr restrâns

de fapte, pentru ca în final, pe calea exercitării apelului sau a recursului de

către procuror, să se ceară condamnarea și pentru alte fapte, uneori mai complexe,

fără a se parcurge etapele obligatorii, cu inerente garanții menite să asigure

aflarea adevărului și dreptul de apărare al celui judecat, ceea ce ar fi

contrar principiilor de bază ale dreptului procesual penal".

În

prezenta cauză inculpatul, astfel cum s-a arătat anterior, a fost trimis în

judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni unice, respectiv a infracțiunii de

organizare, conducere sau finanțare a faptelor de trafic internațional de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000.

Ministerul

Public a solicitat însă, direct în calea de atac a apelului schimbarea

încadrării juridice într-o pluralitate infracțională prevăzută de art. 10 din

Legea nr. 143/2000 si art. 26 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. b) C. pen., aspect ce echivalează cu

introducerea unui element nou al acuzației penale. Starea de agravare

(pluralitatea infracțională) are directe consecințe în planul răspunderii

penale care nu au putut fi cunoscute ori prevăzute de inculpat în cursul

urmăririi penale sau al judecății în fond.

Mecanismul

schimbării încadrării juridice astfel încât să cuprindă un element complet nou,

în sensul transformării unei unități naturale într-o pluralitate infracțională,

încalcă atât noțiunea de previzibilitate (art. 7 din CEDO), cât și dreptul de a

fi informat cu privire la natura acuzației (art. 6 parag. 3 lit. a).

Mai mult

decât atât, potrivit deciziei nr. 70/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secțiile unite, s-a statuat în sensul că instanțele de control

judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea pedepsei aplicate

pentru infracțiunea care a făcut obiectul judecății cu pedepse aplicate

infracțiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în cazul

în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanță. Rațiunea acestei

decizii este pe deplin aplicabilă și în ipoteza din prezenta cauză în care s-ar

ajunge, în calea de atac, în urma schimbării încadrării juridice, la reținerea

unei pluralități infracționale cu consecința contopirii pedepselor distinct

stabilite pentru fiecare infracțiune, pentru noua infracțiune fiind de altfel

exclus primul grad de jurisdicție.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs inculpatul care a solicitat reținerea art. 19

din Legea nr. 682/2002 cu consecința reducerii pedepsei.

Recursul

este fondat.

Examinând

hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate precum și din oficiu, Înalta

Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că în mod corect

s-au reținut fapta și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică

corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele

administrate în cauză.

În baza

art. 19 din Legea nr. 682/2002" persoana care a comis o infracțiune gravă,

iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță sau

facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane

care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a

limitelor pedepsei prevăzute de lege".

Potrivit

adresei Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-D.I.I.C.O.T.-Serviciul

teritorial București, reiese că inculpatul a formulat un denunț în baza art. 19

din Legea nr. 682/2002, a fost înregistrat sub numărul 120D/P/2012, având drept

consecință identificarea altor persoane ce au săvârșit.

În atare

condiții, devin incidente prevederile art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Pentru

considerentele ce preced, în temeiul art. 385

15

pct. 12 lit. d) C.

proc. pen., admite recursul declarat de inculpatul C.Ș. împotriva deciziei

penale nr. 91/A din 15 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală .

Casează

decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 955/F din 28 noiembrie

2011 a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei și, rejudecând:

Reduce

pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

10 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 19 din

Legea nr. 682/2002, art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C.

pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., de la 7 ani închisoare la

4 ani și 6 luni închisoare.

În

temeiul art. 385

17

alin. (4) raportat la art. 383 alin. (2) și art.

381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată durata prevenției de la

12 septembrie 2011 la 28 mai 2012.

Vor fi

menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite

recursul declarat de inculpatul C.Ș.

Împotriva

deciziei penale nr. 91/A din 15 martie 2012 a Curții de Apel București, secția

a II-a penală .

Casează

decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 955/F din 28 noiembrie

2011 a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei și, rejudecând:

Reduce

pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art. 10

raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 19 din

Legea nr. 682/2002, art. 320

1

C. proc. pen., art. 74 alin. (2) C.

pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. pen., de la 7 ani închisoare la

4 ani și 6 luni închisoare.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenția de la 12 septembrie 2011 la 28

mai 2012.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, în sumă

de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, 1 zi 28 mai 201 p