ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 809/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012 Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 83/C din 19 ianuarie 2011 Tribunalul Bihor, a respins cererea formulată de către reclamanții L.C.P. și L.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor. Fără cheltuieli de judecată. Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia civilă nr. 1700/R/2011 din 28 iunie 2011 a admis ca fondat recursul civil reclamanților L.C.B. și L.G. pe care a modificat-o în parte în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții L.C.B. și L.G.

(A.) și în consecință a constatat caracterul politic al măsurii de condamnare în perioada 24 septembrie 1958-16 ianuarie 1963 dispusă față de L.A.L., tatăl și soțul reclamanților. A fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la 51.000 euro cu titlu de daune morale în favoarea reclamanților. A fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească recurenților reclamanți L.C.B. și L.G. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată parțiale. Împotriva acestei decizii pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentata de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 1 și art. 304 punctele 3, 4, 8 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea recursului, în principal, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecare pe fond și respingerea acțiunii, iar în subsidiar modificarea în totalitate a deciziei recurate, respingerea acțiunii reclamanților și înlăturarea obligației privind plata sumei de 51.000 Euro. Înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului. Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 astfel cum au fost modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010, hotărârea pronunțată de tribunal este supusă recursului, care este de competența curții de apel.

Astfel fiind și având în vedere și dispozițiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 potrivit cărora dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009 , se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare, se constată că în mod corect Curtea de Apel Oradea a soluționat recursul, ca instanță de recurs, iar calea de atac a recursului declarat împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel este inadmisibilă. Totodată, este de observat că hotărârea recurată, pronunțată de o instanță de recurs este irevocabilă, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 și nu se încadrează între hotărârile ce pot fi atacate cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Așa fiind, având în vedere că inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de fond, Înalta Curte, în considerarea celor sus arătate și în conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., va admite excepția, cu consecința respingerii prezentului recurs, ca inadmisibil. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor împotriva deciziei civile nr. 1700/R/2011 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2012.