ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 809/2012

Ședința publică de la 21 februarie 2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă

nr. 83/C din 19 ianuarie 2011 Tribunalul Bihor, a respins cererea formulată de către

reclamanții L.C.P. și L.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor.

Fără cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Oradea, secția

civilă mixtă, prin decizia civilă nr. 1700/R/2011 din 28 iunie 2011 a admis ca

fondat recursul civil reclamanților L.C.B. și L.G. pe care a modificat-o în

parte în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții L.C.B.

și L.G. (A.) și în consecință a constatat caracterul politic al măsurii de

condamnare în perioada 24 septembrie 1958-16 ianuarie 1963 dispusă față de L.A.L.,

tatăl și soțul reclamanților.

A fost obligat

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la 51.000 euro cu titlu

de daune morale în favoarea reclamanților.

A fost obligat

pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească

recurenților reclamanți L.C.B. și L.G. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată

parțiale.

Împotriva acestei decizii pârâtul

Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentata de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Bihor a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile

art. 304

1

și art. 304 punctele 3, 4, 8 și 9 C. proc. civ.,

solicitând admiterea recursului, în principal, casarea deciziei recurate și

trimiterea cauzei spre o nouă judecare pe fond și respingerea acțiunii, iar în

subsidiar modificarea în totalitate a deciziei recurate, respingerea acțiunii

reclamanților și înlăturarea obligației privind plata sumei de 51.000 Euro.

Înalta Curte, conform art. 137 C.

proc. civ., raportat la dispozițiile art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (2) din

Legea nr. 221/2009, a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 4

alin. (6) și art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 astfel cum au fost

modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010,

hotărârea

pronunțată de tribunal este supusă recursului, care este de competența curții

de apel.

Astfel

fiind și având în vedere și

dispozițiile art. XXVI din Legea nr. 202/2010 potrivit

cărora

dispozițiile

art. 4 alin. (6) și art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 221/2009

,

se aplică și proceselor aflate în curs de soluționare,

se

constată că în mod corect Curtea de Apel Oradea a soluționat recursul, ca

instanță de recurs, iar calea de atac a recursului declarat împotriva deciziei

pronunțate de Curtea de Apel este inadmisibilă.

Totodată, este de observat că

hotărârea recurată, pronunțată de o instanță de recurs este irevocabilă, în

sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 și nu se încadrează între hotărârile ce pot fi

atacate cu recurs, menționate de art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

Așa fiind, având în vedere că

inadmisibilitățile se situează în categoria excepțiilor peremptorii de fond,

Înalta Curte, în considerarea celor sus arătate și în conformitate cu

prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va admite excepția, cu consecința

respingerii prezentului recurs, ca inadmisibil.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

inadmisibil recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul

Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bihor

împotriva deciziei civile nr. 1700/R/2011 din 28 iunie 2011 a Curții de Apel

Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 februarie 2012.