ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1207/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea formulată la 13 decembrie 2007 reclamantul Municipiul București prin D.T.D.S.C.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta G.T., în calitate de expropriată, să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului teren în suprafață de 76,16 mp și construcția în suprafață de 57,17 mp reprezentând cota indiviză de 68% din imobilul proprietatea pârâtei, situat în București, în suprafață totală de 112 mp; trecerea imobilului sus menționat în proprietatea expropriatorului cu obligarea la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 221.711 lei, potrivit Legii nr. 33/1994; iar în contradictoriu cu pârâta B.V.C., în calitate de expropriată, să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului teren în suprafață de 35,84 mp și construcție în suprafață de 21,68 mp reprezentând cota indiviză de 32% din imobilul proprietatea pârâtei, situat în București, în suprafață totală de 112 mp; trecerea imobilului sus menționat în proprietatea expropriatorului cu obligarea la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 97.151 lei, potrivit Legii nr. 33/1994.

În motivarea cererii s-a arătat că prin Hotărârea nr. 161 din 6 iulie 2006 emisă de C.G.M.B. în conformitate cu Legea nr. 33/1994, în vederea realizării lucrării de interes public local regularizarea traseului Bulevardul Tudor Vladimirescu a fost declarată de utilitate publică. Hotărârea a fost adusă la cunoștință publică prin afișare la sediul Consiliului Local al sectorului 5 și prin publicare acesteia în presa locală, ziarul A. din data de 10 august 2006. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 683 din 17 mai 2010 a respins excepția lipsei de obiect a acțiunii principale, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G.T., a respins ca neîntemeiată acțiunea principală și cererea reconvențională formulată de B.V.C.

În considerentele sentinței s-a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocată de pârâta G.T. în ședința publică din 22 iunie 2009, aceasta nu este întemeiată, câtă vreme prezenta acțiune are un obiect juridic bine determinat, formulat în condițiile art. 112 C. proc. civ. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de aceeași pârâtă prin întâmpinare, Tribunalul, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și art. 109 C. proc. civ., a respins-o, având în vedere că aceasta este titular al dreptului de proprietate asupra unei părți din imobilul cu privire la care se solicită să se dispună exproprierea.

Reclamantul a solicitat să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului în suprafață de 112 mp teren plus construcție, din București, acțiunea fiind respinsă, și pe cale de consecință, s-a respins și cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă B.V.C., de obligare a reclamantului la despăgubiri pentru exproprierea terenului, cerere subsecventă măsurii exproprierii. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Municipiul București prin D.T.D.S.C., fără a se indica motivele de fapt și de drept ale nelegalității și netemeiniciei sentinței apelate. Curtea de Apel a respins apelul reținând că, reclamantul nu a făcut nici o dovadă a îndeplinirii cerințelor legale prevăzute de art. 8 și 9 din Legea nr. 33/1994, nedovedind în condițiile art. 1169 C. civ.

existența acestor documente pentru terenul situat în B-dul T. Vladimirescu. Astfel fiind, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul ca nefondat, prin decizia nr. 175/A/2011. Împotriva deciziei civile nr. 175/ A din 21 februarie 2011 a declarat recurs Municipiul București, prin D.T.D.S.C., cu sediul în București, pentru următoarele motive: instanța de fond și cea de apel au pronunțat hotărâri fără a cuprinde motivele pe care se sprijină, devenind astfel incident motivul prevăzut la art. 304, pct. 7 C. proc. civ., iar instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, devenind astfel incident motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se consideră că instanța de fond a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ., care obligă judecătorul să-și motiveze în fapt și în drept hotărârea pe care o pronunță. De asemenea, instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că Municipiul București nu a făcut dovada că imobilul, a cărui expropriere s-a solicitat, se află în zona afectată de lucrarea de interes public local. Se reține că instanța de apel a preluat în totalitate motivele instanței de fond, fără a analiza probatoriul aflat la dosarul cauzei cu privire la îndeplinirea cerințelor legale de către Municipiul București cu privire la procedura exproprierii în vederea realizării lucrării. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au omologat în mod greșit raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care expertul opinează întâi că "imobilul deținut de G.T.

compus din teren în suprafață de 76,16 mp șl construcția în suprafață de 57,17 mp nu este inclus în planul de regularizare a traseului B-dului Vladimirescu". Ulterior, prin completarea la raportul de expertiză tehnică efectuată în urma admiterii obiecțiunilor formulate de Municipiul București, expertul revine și susține că "imobilul intră în aria de expropriere", însă suprafața care urmează să fie expropriată este neclară. Se conchide că s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor legale prevăzute de art. 8 și 9 din Legea nr. 33/1994. Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., este necesar ca hotărârea recurată să nu cuprindă motivele pe care se sprijină sau să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura pricinii. În cauză, decizia Curții de Apel București cuprinde motivele pe care se sprijină, și anume motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, așa cum prevede art. 261 alin. (5) C. proc. civ. Astfel, instanța de apel a considerat în mod just că, nefiind motivat apelul declarat de apelantul Municipiul București, în baza art. 292 alin. (2) C. proc. civ., se impune a se pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță. Susținerile recurentului - pârât sub acest aspect nu pot fi primite, deoarece Curtea de Apel București a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor reglementate de art. 8 și 9 din Legea nr. 33/1994.

Nici motivul de modificare invocate de recurent și anume acela reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate, deoarece instanțele de apel și cea de fond au interpretat în mod just dispozițiile art. 8 și 9 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că declararea utilității publice se realizează numai după efectuarea unei cercetări prealabile și condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului. De altfel, criticile recurentului reclamant Municipiul București au fost invocate direct în faza procesuală a recursului, nu și pe calea apelului exercitat împotriva sentinței civile a Tribunalului București. Conform art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., obiectul recursului îl reprezintă hotărârea pronunțată în etapa procesuală a apelului, fiind o cale de atac „subsecventă”, în sensul că nu poate fi exercitată „omisso medio”. Această regulă, potrivit căreia recursul nu poate fi exercitat, „omisso medio”, se aplică nu numai în situația în care partea nemulțumită de soluție adoptată în prima instanță nu a declarat apel, ci și în situația în care decizia a fost recurată, dar în faza apelului nu a fost invocate criticile de nelegalitate, ele fiind invocat direct în faza procesuală a recursului. Considerentele de fapt și de drept pentru care prima instanță a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București nu au fost contestate de reclamant prin motivele de apel, astfel că motivele de recurs invocate direct în recurs nu mai pot face obiect al analizei instanței de control judiciar.

Pentru aceste considerente, se va respinge recursul declarat împotriva deciziei civile și în baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Municipiul București, prin D.T.D.S.C. împotriva deciziei civile nr. 175/ A din 21 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2012.