ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1207/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

formulată la 13 decembrie 2007 reclamantul Municipiul București prin D.T.D.S.C.

a solicitat în contradictoriu cu pârâta G.T., în calitate de expropriată, să se

dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a

imobilului teren în suprafață de 76,16 mp și construcția în suprafață de 57,17

mp reprezentând cota indiviză de 68% din imobilul proprietatea pârâtei, situat

în București, în suprafață totală de 112 mp; trecerea imobilului sus menționat

în proprietatea expropriatorului cu obligarea la achitarea către pârâtă a

despăgubirilor în valoare de 221.711 lei, potrivit Legii nr. 33/1994; iar în

contradictoriu cu pârâta B.V.C., în calitate de expropriată, să se dispună

exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a imobilului

teren în suprafață de 35,84 mp și construcție în suprafață de 21,68 mp

reprezentând cota indiviză de 32% din imobilul proprietatea pârâtei, situat în

București, în suprafață totală de 112 mp; trecerea imobilului sus menționat în

proprietatea expropriatorului cu obligarea la achitarea către pârâtă a

despăgubirilor în valoare de 97.151 lei, potrivit Legii nr. 33/1994.

În motivarea cererii

s-a arătat că prin Hotărârea nr. 161 din 6 iulie 2006 emisă de C.G.M.B. în

conformitate cu Legea nr. 33/1994, în vederea realizării lucrării de interes

public local regularizarea traseului Bulevardul Tudor Vladimirescu a fost

declarată de utilitate publică. Hotărârea a fost adusă la cunoștință publică

prin afișare la sediul Consiliului Local al sectorului 5 și prin publicare

acesteia în presa locală, ziarul A. din data de 10 august  2006.

Tribunalul București,

secția a V-a civilă, prin sentința civilă nr. 683 din 17 mai 2010 a respins

excepția lipsei de obiect a acțiunii principale, a respins excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei G.T., a respins ca neîntemeiată acțiunea

principală și cererea reconvențională formulată de B.V.C.

În considerentele

sentinței s-a reținut că, în ceea ce privește excepția lipsei de obiect a

acțiunii, invocată de pârâta G.T. în ședința publică din 22 iunie 2009, aceasta

nu este întemeiată, câtă vreme prezenta acțiune are un obiect juridic bine

determinat, formulat în condițiile art. 112 C. proc. civ.

Referitor la excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de aceeași pârâtă prin întâmpinare,

Tribunalul, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. și art. 109 C. proc. civ.,

a respins-o, având în vedere că aceasta este titular al dreptului de

proprietate asupra unei părți din imobilul cu privire la care se solicită să se

dispună exproprierea.

Reclamantul a

solicitat să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de

interes local a imobilului în suprafață de 112 mp teren plus construcție, din

București, acțiunea fiind respinsă, și pe cale de consecință, s-a respins și

cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă B.V.C., de obligare a

reclamantului la despăgubiri pentru exproprierea terenului, cerere subsecventă

măsurii exproprierii.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Municipiul București prin D.T.D.S.C., fără a se indica

motivele de fapt și de drept ale nelegalității și netemeiniciei sentinței

apelate.

Curtea de Apel a

respins apelul reținând că, reclamantul nu a făcut nici o dovadă a îndeplinirii

cerințelor legale prevăzute de art. 8 și 9 din Legea nr. 33/1994, nedovedind în

condițiile art. 1169 C. civ. existența acestor documente pentru terenul situat

în B-dul T. Vladimirescu.

Astfel fiind, în

temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul ca nefondat, prin

decizia nr. 175/A/2011.

Împotriva deciziei

civile nr. 175/ A din 21 februarie 2011 a declarat recurs Municipiul București,

prin D.T.D.S.C., cu sediul în București, pentru următoarele motive: instanța de

fond și cea de apel au pronunțat hotărâri fără a cuprinde motivele pe care se

sprijină, devenind astfel incident motivul prevăzut la art. 304, pct. 7 C. proc.

civ., iar instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii,

devenind astfel incident motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se consideră că

instanța de fond a încălcat prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.,

care obligă judecătorul să-și motiveze în fapt și în drept hotărârea pe care o

pronunță.

De asemenea, instanța

de fond a reținut în mod greșit faptul că Municipiul București nu a făcut

dovada că imobilul, a cărui expropriere s-a solicitat, se află în zona afectată

de lucrarea de interes public local.

Se reține că instanța

de apel a preluat în totalitate motivele instanței de fond, fără a analiza

probatoriul aflat la dosarul cauzei cu privire la îndeplinirea cerințelor

legale de către Municipiul București cu privire la procedura exproprierii în

vederea realizării lucrării. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel au

omologat în mod greșit raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile

în care expertul opinează întâi că "imobilul deținut de G.T. compus din

teren în suprafață de 76,16 mp șl construcția în suprafață de 57,17 mp nu este

inclus în planul de regularizare a traseului B-dului Vladimirescu". Ulterior,

prin completarea la raportul de expertiză tehnică efectuată în urma admiterii

obiecțiunilor formulate de Municipiul București, expertul revine și susține că

"imobilul intră în aria de expropriere", însă suprafața care urmează

să fie expropriată este neclară.

Se conchide că s-a

făcut dovada îndeplinirii cerințelor legale prevăzute de art. 8 și 9 din Legea

nr. 33/1994.

Analizând decizia

recurată prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce succed:

Pentru a fi incident

motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., este

necesar ca hotărârea recurată să nu cuprindă motivele pe care se sprijină sau

să cuprindă motive contradictorii sau străine de natura pricinii.

În cauză, decizia

Curții de Apel București cuprinde motivele pe care se sprijină, și anume

motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-au format convingerea, așa

cum prevede art. 261 alin. (5) C. proc. civ.

Astfel, instanța de

apel a considerat în mod just că, nefiind motivat apelul declarat de apelantul

Municipiul București, în baza art. 292 alin. (2) C. proc. civ., se impune a se

pronunța în fond numai pe baza celor invocate la prima instanță.

Susținerile

recurentului - pârât sub acest aspect nu pot fi primite, deoarece Curtea de

Apel București a reținut că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii

condițiilor reglementate de art. 8 și 9 din Legea nr. 33/1994.

Nici motivul de

modificare invocate de recurent și anume acela reglementat de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. nu poate conduce la reținerea nelegalității deciziei recurate,

deoarece instanțele de apel și cea de fond au interpretat în mod just

dispozițiile art. 8 și 9 din Legea nr. 33/1994 care prevăd că declararea

utilității publice se realizează numai după efectuarea unei cercetări

prealabile și condiționat de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de

amenajare a teritoriului.

De altfel, criticile

recurentului reclamant Municipiul București au fost invocate direct în faza

procesuală a recursului, nu și pe calea apelului exercitat împotriva sentinței

civile a Tribunalului București. Conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,

obiectul recursului îl reprezintă hotărârea pronunțată în etapa procesuală a

apelului, fiind o cale de atac „subsecventă”, în sensul că nu poate fi

exercitată „omisso medio”. Această regulă, potrivit căreia recursul nu poate fi

exercitat, „omisso medio”, se aplică nu numai în situația în care partea

nemulțumită de soluție adoptată în prima instanță nu a declarat apel, ci și în

situația în care decizia a fost recurată, dar în faza apelului nu a fost

invocate criticile de nelegalitate, ele fiind invocat direct în faza procesuală

a recursului.

Considerentele de

fapt și de drept pentru care prima instanță a respins acțiunea formulată de

reclamantul Municipiul București nu au fost contestate de reclamant prin

motivele de apel, astfel că motivele de recurs invocate direct în recurs nu mai

pot face obiect al analizei instanței de control judiciar.

Pentru aceste

considerente, se va respinge recursul declarat împotriva deciziei civile și în

baza art. 312 C. proc. civ. se va menține decizia civilă ca legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul Municipiul București, prin D.T.D.S.C. împotriva

deciziei civile nr. 175/ A din 21 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția

a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 februarie 2012.