ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.04.2012

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1860/2012

HOTĂRÂRE
03.04.2012
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1860/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Ședința publică de la 3 aprilie 2012

Asupra

recursului de față:

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 300 din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția

a V-a civilă, în dosarul nr. 15878/301/2008 s-a admis apelul formulat de

apelanta reclamantă Parohia Bisericii „Sfântul Ilie - Hanul Colței",

împotriva sentinței civile nr. 4496 din 22 martie 2010, pronunțată de

Judecătoria Sector 3 București, secția civilă, în dosarul nr. 15878/301/2008, a

fost schimbată în parte sentința civilă, în sensul că, s-a admis acțiunea și

s-a dispus evacuarea pârâtei C.C.N. din apartamentul nr. 2, situat în

București, sectorul 3, fiind menținute celelalte dispoziții

ale

sentinței civile, cu excepția celei

privind cheltuielile de judecată.

In

considerentele deciziei din apel, s-a reținut că în mod greșit prima instanță a

adoptat soluția de respingere a acțiunii de evacuare întrucât reclamanta nu a

tăcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului închiriat pârâților. In

speță, trebuia analizat faptul că între părți au existat raporturi de

locațiune, că acestea au încetat, iar în prezent pârâta nu poate invoca vreun

contract de închiriere valabil, în termen, în baza căruia să ocupe locuința în

litigiu.

Împotriva

acestei decizii, a declarat recurs pârâta C.C.N., criticând-o pentru

nelegalitate, cu invocarea prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. – interpretarea

greșită a actului juridic dedus judecății, hotărârea recurată fiind dată cu

aplicarea greșită a legii.

Curtea

de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de

familie, prin decizia civilă nr. 1484 din 7 noiembrie 2011 a respins, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă C.C.N., împotriva deciziei

civile nr. 300 din 28 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a

V-a civilă, în dosarul nr. 15878/301/2008.

Împotriva

acestei decizii, a declarat recurs pârâta C.C.N., solicitând admiterea

acestuia, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

La

termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția

netimbrării recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.

Recurenta

a fost legal citată pentru termenul din 3 aprilie 2012, cu mențiunea de a

depune taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar

(fila 14 dosar recurs), obligație căreia nu s-a conformat.

Ori,

prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost

statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la

instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de

acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de

persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la

termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit

prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 , art. 20 alin. (3) din Legea nr.

146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care

partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se

anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.

Constatând

că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat

obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de

judecată din 3 aprilie 2012, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în

valoare de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită,

că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de

obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art.

20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din

Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a

recursului declarat de pârâta C.C.N.

Anulează

ca netimbrat recursul declarat de pârâta C.C.N. împotriva deciziei civile nr.

1484 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de

familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

3 aprilie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2015-03-19
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 879/2015
9 martie 2012 cererea de chemare în judecată a fost precizată, reclamanta-locator îndreptându-se împotriva ambilor chiriași. Prin cerere reconvențională s-a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumelor învestite de către chiriași.
ÎCCJ 2013-11-07
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3808/2013
Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI a civilă, prin Sentința civilă nr. 25561 de la 22 decembrie 2011, a admis acțiunea formulată de reclama
ÎCCJ 2012-03-08
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1678/2012
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, a respins, ca nefundat, apelul formulat. Curtea de Apel a avut în vedere următoarele considerente: Cea care trebuia să facă dovada că nu s-a primit notificarea era apelanta. În întâmpinare s-
ÎCCJ 2013-02-06
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 496/2013
23 aprilie 2007pronunțată în dosarul nr. 3196/3/2006, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul pârâților C.C. și C.L. și ca nefondată, cererea de intervenție formulată de Municipiul București, reținându-se că
ÎCCJ 2010-01-12
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 34/2010
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria sectorului 2 București la 24 septembrie 2007, reclamanții S.I.R. și L.G. au chemat în judecată pe pârâții S.N.,
Sursă