ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5565/2013

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

La data de 11 aprilie 2012, reclamantul

P.C.F. a contestat în instanță în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Brașov Decizia emisă de aceasta din urmă nr. 411 din 23 martie 2012.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin Sentința nr. 1416

din 4 octombrie 2012 a admis contestația formulată și precizată de reclamant; a

anulat Decizia nr. 411 din 23 martie 2012 emisă de pârâtă și a obligat-o să

recalculeze, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizația lunară reparatorie și

indemnizația lunară adăugată la pensia pentru limită de vârstă, cuvenite

contestatorului, conform art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea

nr. 341/2004, prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la

fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut în Legea nr.

287/2010 pentru anul 2011 și în continuare, începând cu luna ianuarie 2012 să

recalculeze numai îndemnizația lunară adăugată la pensia pentru limita de

vârstă, conform art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, prin raportare

la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului

asigurărilor sociale de stat prevăzut în Legea nr. 294/2012, pentru anul 2012,

a obligat pârâta să achite reclamantului diferențele de plată rezultate în urma

recalculărilor mai sus dispuse.

Curtea de Apel Brașov,

secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și

asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 401 din 27 februarie 2013 a admis

recursul intimatei Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva Sentinței civile

nr. 1416/As din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov pe care a modificat-o și

a respins contestația formulată de contestatorul P.C.F. împotriva Deciziei nr.

411 din 23 martie 2012 emisă de intimată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că prin Legea nr.

285 din 28 decembrie 2010 s-a dorit înlăturarea reducerilor salariale și a

altor indemnizații aplicate în vara anului 2010 și deși logic ar fi fost ca să

se dispună simplu revenirea la sumele achitate la data reducerii (în speță 2.020

RON), legiuitorul a înțeles să reglementeze situația conform art. 10 alin. (1)

potrivit cărora majorarea cu 15% a indemnizației în litigiu să se realizeze la

cuantumul „aflat în plată în luna octombrie 2010”, adică la cuantumul de 1.717

RON. Ori, aplicând majorarea cu 15% la cuantumul deja redus rezultă că în fapt

contestatorului i se cuvenea suma de 1.975 RON, iar nu suma de 2.020 RON

acordată în mod greșit de Casa Județeană de Pensii Brașov. Tocmai diferența

rezultată din acest calcul eronat face obiectul deciziei de imputare contestată

prin acțiunea dedusă judecății. Apărările invocate de contestator și însușite

de către instanța de fond nu au nicio legătură cu problema de drept ce face

obiectul deciziei de imputare. Astfel, s-a reținut în mod greșit că salariul

mediu brut avut în vedere la calculul indemnizației pe anul 2010 ar fi fost de

1.975 RON, această sumă reprezentând cuantumul corect al indemnizației majorate

cu 15%, însă la acest rezultat s-a ajuns utilizând salariul mediu brut prevăzut

de art. 16 din Legea nr. 12/2012 adică 1.836 RON, dovadă fiind faptul că la

data de 3 iulie 2010 când s-a aplicat reducerea cu 15% indemnizația

contestatorului era de 2.020 RON.

Împotriva deciziei de

mai sus a formulat contestație în anulare P.C.F., întemeiată pe dispozițiile

art. 317 alin. (2), art. 318 și art. 319 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor contestației a arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe

asupra „capătului 3 din întâmpinare”, limitând obiectul litigiului doar la

contestația împotriva Deciziei nr. 411 din 23 martie 2012 a Casei Județene de

Pensii Brașov și nu s-a pronunțat asupra punctelor 1 și 2 din cerea

introductivă.

Curtea de Apel

Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 899R din 25 aprilie 2013, reținând

că în cauză nu s-au întrunit condițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. a respins

contestația în anulare.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs contestatorul P.C.F., criticând modul diferit de

interpretare al instanțelor de fond asupra problemei de drept incidente, a

dispozițiilor Legii nr. 285/2010, care în opinia sa nu modifică prevederile

Legii nr. 341/2004. Totodată, invocă, ca motiv de recurs, aspecte de practică

neunitară a curților de apel care în spețe similare au pronunțat soluții

diferite.

Prin întâmpinare,

intimata Casa Județeană de Pensii Brașov a invocat inadmisibilitatea căii de

atac.

Înalta Curte la

termenul de judecată din data 2 decembrie 2013 a rămas în pronunțare pe

excepția inadmisibilității recursului, pe care o găsește incidentă speței,

pentru următoarele considerente:

O hotărâre

judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de

lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot

exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că

mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de

lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile

legii.

Potrivit

dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse

recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în

condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională.

În cauza de față se

rețin și dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora

hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea

atacată.

În speță, hotărârea

recurată a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea unei contestații

în anulare.

Hotărârea atacată pe

calea contestației în anulare, respectiv Decizia civilă nr. 401 din 27

februarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale a fost pronunțată de aceeași curte de

apel în calea de atac a recursului, fiind așadar o hotărâre irevocabilă în

sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, raportat

la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în contestația în

anulare este, la rândul său, irevocabilă.

Cum față de

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu sunt

susceptibile de calea de atac a recursului, iar recursul exercitat în cauză

este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte constată că

acesta este inadmisibil și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul P.C.F. împotriva Deciziei nr.

899 R din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 decembrie 2013.

Procesat de GGC - LM