ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5565/2013

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 11 aprilie 2012, reclamantul P.C.F.

a contestat în instanță în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov Decizia emisă de aceasta din urmă nr. 411 din 23 martie 2012. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin Sentința nr. 1416 din 4 octombrie 2012 a admis contestația formulată și precizată de reclamant; a anulat Decizia nr. 411 din 23 martie 2012 emisă de pârâtă și a obligat-o să recalculeze, începând cu luna ianuarie 2011, indemnizația lunară reparatorie și indemnizația lunară adăugată la pensia pentru limită de vârstă, cuvenite contestatorului, conform art. 4 alin. (4) și art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut în Legea nr. 287/2010 pentru anul 2011 și în continuare, începând cu luna ianuarie 2012 să recalculeze numai îndemnizația lunară adăugată la pensia pentru limita de vârstă, conform art. 5 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 341/2004, prin raportare la câștigul salarial mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat prevăzut în Legea nr. 294/2012, pentru anul 2012, a obligat pârâta să achite reclamantului diferențele de plată rezultate în urma recalculărilor mai sus dispuse.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia civilă nr. 401 din 27 februarie 2013 a admis recursul intimatei Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva Sentinței civile nr. 1416/As din 4 octombrie 2012 a Tribunalului Brașov pe care a modificat-o și a respins contestația formulată de contestatorul P.C.F. împotriva Deciziei nr. 411 din 23 martie 2012 emisă de intimată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut, în esență, că prin Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 s-a dorit înlăturarea reducerilor salariale și a altor indemnizații aplicate în vara anului 2010 și deși logic ar fi fost ca să se dispună simplu revenirea la sumele achitate la data reducerii (în speță 2.020 RON), legiuitorul a înțeles să reglementeze situația conform art. 10 alin. (1) potrivit cărora majorarea cu 15% a indemnizației în litigiu să se realizeze la cuantumul „aflat în plată în luna octombrie 2010”, adică la cuantumul de 1.717 RON. Ori, aplicând majorarea cu 15% la cuantumul deja redus rezultă că în fapt contestatorului i se cuvenea suma de 1.975 RON, iar nu suma de 2.020 RON acordată în mod greșit de Casa Județeană de Pensii Brașov.

Tocmai diferența rezultată din acest calcul eronat face obiectul deciziei de imputare contestată prin acțiunea dedusă judecății. Apărările invocate de contestator și însușite de către instanța de fond nu au nicio legătură cu problema de drept ce face obiectul deciziei de imputare. Astfel, s-a reținut în mod greșit că salariul mediu brut avut în vedere la calculul indemnizației pe anul 2010 ar fi fost de 1.975 RON, această sumă reprezentând cuantumul corect al indemnizației majorate cu 15%, însă la acest rezultat s-a ajuns utilizând salariul mediu brut prevăzut de art. 16 din Legea nr. 12/2012 adică 1.836 RON, dovadă fiind faptul că la data de 3 iulie 2010 când s-a aplicat reducerea cu 15% indemnizația contestatorului era de 2.020 RON.

Împotriva deciziei de mai sus a formulat contestație în anulare P.C.F., întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. (2), art. 318 și art. 319 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor contestației a arătat că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra „capătului 3 din întâmpinare”, limitând obiectul litigiului doar la contestația împotriva Deciziei nr. 411 din 23 martie 2012 a Casei Județene de Pensii Brașov și nu s-a pronunțat asupra punctelor 1 și 2 din cerea introductivă. Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Decizia nr. 899R din 25 aprilie 2013, reținând că în cauză nu s-au întrunit condițiile art. 317 și 318 C. proc.

civ. a respins contestația în anulare. Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul P.C.F., criticând modul diferit de interpretare al instanțelor de fond asupra problemei de drept incidente, a dispozițiilor Legii nr. 285/2010, care în opinia sa nu modifică prevederile Legii nr. 341/2004. Totodată, invocă, ca motiv de recurs, aspecte de practică neunitară a curților de apel care în spețe similare au pronunțat soluții diferite. Prin întâmpinare, intimata Casa Județeană de Pensii Brașov a invocat inadmisibilitatea căii de atac. Înalta Curte la termenul de judecată din data 2 decembrie 2013 a rămas în pronunțare pe excepția inadmisibilității recursului, pe care o găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. În cauza de față se rețin și dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată. În speță, hotărârea recurată a fost pronunțată de curtea de apel în soluționarea unei contestații în anulare.

Hotărârea atacată pe calea contestației în anulare, respectiv Decizia civilă nr. 401 din 27 februarie 2013 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost pronunțată de aceeași curte de apel în calea de atac a recursului, fiind așadar o hotărâre irevocabilă în sensul dispozițiilor art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. Prin urmare, raportat la art. 320 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea pronunțată în contestația în anulare este, la rândul său, irevocabilă. Cum față de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile nu sunt susceptibile de calea de atac a recursului, iar recursul exercitat în cauză este îndreptat împotriva unei hotărâri irevocabile, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil și îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul P.C.F. împotriva Deciziei nr. 899 R din 25 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2013. Procesat de GGC - LM