ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2160/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2160/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Ședința publică de la 2 iunie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 1583

din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - pârâtă SC S.E. SRL prin

lichidator M.H.E. în contradictoriu cu pârâta - reclamantă SC R.E. SRL.

S-a admis cererea reconvențională și

a fost obligată reclamanta - pârâtă să plătească pârâtei - reclamante

următoarele sume: - 2499271,376 lei (contravaloarea a 1049320,428 dolari S.U.A.),

cu dobânda legală de la 18 noiembrie 2005 până la achitare; - 100000 dolari

S.U.A. în echivalent lei la data plății;- 9007,05 dolari S.U.A. în echivalent

lei la data plății; - dobânda legală pentru întârzierea plății sumei de 100000 dolari

S.U.A., începând cu 14 martie 2006 și până la achitarea debitului. S-a dispus

de asemenea obligarea reclamantei - pârâte la plata către pârâta - reclamantă a

sumei de 30712 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a constatat următoarele:

- relațiile dintre părțile

prezentului litigiu au fost guvernate de două contracte distincte.

- pârâta - reclamantă a finalizat

lucrările de construcție a primei celule de la Vidra la 15 decembrie 2003 în

condiții corespunzătoare de calitate, părțile încheind în acea zi un proces

verbal care conține următoarea concluzie: „Beneficiarul S.E. S.R.L. acceptă

definitiv lucrările realizate și certifică omologarea”. Consecințele juridice

ale acestei constatări, în raport de cererile formulate de părți sunt în sensul

că orice susțineri referitoare la calitatea necorespunzătoare a lucrărilor ori

la efectuarea lor incompletă apar ca fiind de complezență și fără suport

probatoriu. Contactul a fost executat, iar cererea de reziliere a acestuia este

fără obiect;

- începând cu luna decembrie 2004,

s-a născut obligația reclamantei - pârâte de a restitui garanția de bună

execuție, în 10 tranșe lunare; - reclamanta - pârâtă nu poate invoca

neexecutarea contractului pentru a justifica refuzul plății prețului (inclusiv

cel menționat în factura nr. 7414024 din 5 iunie 2004) prin raportare la cantitățile

de deșeuri depozitate;

- reclamanta - pârâtă are obligația

de a achita toate facturile emise de către pârâta - reclamantă pentru încasarea

prețului lucrării, inclusiv prețul din factura nr. 7414024 din 5 iunie 2004.

- în ceea ce privește plata de daune

Tribunalul a admis numai cererea referitoare la dobânda legală, deoarece pârâta

- reclamantă nu a făcut dovada unui prejudiciu suplimentar celui prezumat prin

lege și numit dobândă legală.

- în ceea ce privește restituirea

garanției de bună execuție, tribunalul a constatat că pârâta - reclamantă a

solicitat și plata dobânzii legale pentru întârziere, iar calculul pe care l-a

propus nu a fost contestat de adversarul procesual și este efectuat în

concordanță cu dispozițiile legale și contractuale incidente. Dobânda legală

cuvenită până la data de 13 martie 2006 este în cuantum de 9007,05 dolari

S.U.A.

Împotriva sentinței comerciale nr. 1583

din 4 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

a declarat apel în termen legal apelanta reclamantă SC S.E. SRL. Aceasta a

criticat atât sentința apelată cât și încheierile de ședință premergătoare,

solicitând admiterea apelului și, în principal, desființarea sentinței

comerciale atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare către instanța de fond [(în

temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ.)], iar în subsidiar,

schimbarea în tot a hotărârii atacate, admiterea cererii de chemare în judecată

și respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.

Prin decizia comerciale nr. 447 din

10 noiembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

respins, ca nefundat, apelul declarat de apelanta reclamantă - pârâtă SC S.E.

SRL București prin lichidator judiciar F.I. SPRL București în contradictoriu cu

SC R.E. SRL București. A respins cererea intimatei de acordare a cheltuielilor

de judecată în apel ca nefondată.

Pentru a se pronunța instanța de

apel a reținut următoarele:

- formularea de către apelanta

reclamantă, în cadrul unui alt dosar având ca obiect somație de plată, a unei

cereri reconvenționale având ca obiect aceleași pretenții ca și cele solicitate

prin acțiunea de față nu echivalează cu îndeplinirea procedurii concilierii

directe prealabile prevăzute de dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ.

- prin formularea unei cereri

reconvenționale având același obiect cu cel al prezentei acțiuni în cadrul

altui litigiu nu se realizează scopul procedurii prevăzute de art. 720

1

C.

proc. civ., așa cum susține apelanta, având în vedere că acesta privește nu

numai aducerea la cunoștință a pretențiilor reclamantei, ci și încercarea de

conciliere prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată.

- din interpretarea clauzelor celor

două contracte de antrepriză, reiese că prin contractul de antrepriză încheiat

la data de 10 martie 2003 s-a realizat o novare a contractului de antrepriză

încheiat anterior la data de 22 mai 2001.

- este eronată reținerea primei

instanțe în sensul că obiectul contractului de antrepriză din data de 10 martie

2003 îl constituie numai finalizarea lucrărilor de construcție a primei celule

a depozitului ecologic, termenul folosit de către părți pentru descrierea

obiectului contractului nefiind acela de „construire” a celei de-a doua

jumătăți a primei celule a depozitului ecologic, ci de „completare a primei

celule a D.E. Vidra, până la punerea în funcțiune a acesteia.” Termenul de

„completare” se referă nu numai la construirea celei de-a doua jumătăți a

celulei, ci și la gestionarea primei celule de depozitare a deșeurilor. Această

gestionare face deja obiectul contractului de antrepriză din data de 22 mai

2001, contract la care părțile și trimit în cuprinsul contractului de

antrepriză din data de 10 martie 2003. Contractul de antrepriză încheiat la

data de 10 martie 2003 nu reprezintă deci un contract distinct de cel încheiat

la data de 22 mai 2001, ci, prin acesta s-a realizat o novație a contractului

de antrepriză inițial.

- procesul verbal de omologare

încheiat la data de 15 decembrie 2003 reprezintă doar recunoașterea realizării

parțiale a lucrărilor de antrepriză asumate prin contractul din data de 10

martie 2003.

- nu se poate reține susținerea

apelantei că nu datorează plata serviciilor de depozitare a deșeurilor anterior

datei încheierii procesului verbal de omologare din data de 15 decembrie 2003,

respectiv pentru perioada noiembrie 2003, astfel cum rezultă potrivit

precizării acțiunii, față de considerația referitoare la novarea contractului

de antrepriză inițial.

- din interpretarea coroborată a

clauzelor contractului de antrepriză din data de 22 mai 2001 cu cele ale

contractului de antrepriză din data de 10 martie 2003 reiese că obligația de

acoperire finală a celulei ecologice nu a fost asumată de către intimata - pârâtă.

Deci nu poate fi reținută ca o neîndeplinire a unei obligații contractuale

neacoperirea finală a primei celule ecologice.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC S.E. SRL București prin lichidator judiciar F.I. SPRL

București, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5, 6,

7, 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului,

casarea deciziei comerciale pronunțate de Curtea de Apel București și a

sentinței comerciale pronunțate de Tribunalul București și trimiterea cauzei

spre rejudecare la Tribunalul București; casarea deciziei atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel București; modificarea deciziei

atacate, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și respingerea

cererii reconvenționale ca neîntemeiată, cu obligarea intimatei la plata

cheltuielilor de judecată (reprezentând taxe judiciare de timbru).

În dezvoltarea în fapt a recursului

recurenta a susținut în esență următoarele:

- instanța de apel a încălcat

dispozițiile art. 720

1

C. proc. civ. și pe cele ale art. 109 C.

proc. civ., încălcare ce se încadrează în ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 5

și 9 C. proc. civ. și care conduce la o nesoluționare a pricinii pe fond, cu

consecința necesității de casare a ambelor hotărâri și de trimitere a cauzei

spre rejudecare la Tribunalul București.

- în combaterea excepției SC S.E.

SRL București prin lichidator judiciar F.I. SPRL București a arătat în mod

expres că pretențiile deduse judecății au făcut obiectul unei cererii

reconvenționale formulate de către reclamanta pârâtă împotriva pârâtei

reclamante într-un alt dosar, având ca obiect o somație de plată formulată de

către SC R.E. SRL București împotriva SC S.E. SRL București prin lichidator

judiciar F.I. SPRL București. Chiar dacă potrivit doctrinei cererea

reconvențională nu este admisibilă în procedura specială a somației de plată,

faptul că debitorul în acea procedură specială comunică creditorului că are

pretenții proprii împotriva acestuia din urmă, decurgând din același raport

juridic dedus judecății echivalează cu o încercare de soluționare a litigiului

între părți.

- dispozițiile art. 720

1

C.

proc. civ., sunt unele imperative de ordine privată, fiind edictate în interesul

exclusiv al pârâtului, astfel încât acesta din urmă este singurul ce ar putea

invoca, prin întâmpinare, excepția „prematurității” cererii de chemare în

judecată pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe impuse de

dispozițiile legale invocate anterior. Această opinie și care urmărește scopul

avut în vedere de legiuitor este confirmat de forma actuală a dispozițiilor art.

109 alin. (3) C. proc. civ. În speță, așa cum rezultă din înscrisurile aflate

la dosarul cauzei această excepție a fost invocată din oficiu de către instanța

de judecată, iar nu de către pârâta reclamantă prin întâmpinare.

- instanța de judecată, în temeiul

principiului rolului activ consacrat de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., nu

ar fi putut invoca din oficiu excepția prematurității cererii de chemare în

judecată pentru neîndeplinirea procedurii concilierii directe impuse de

exigențele art. 720

1

C. proc. civ., chiar la data de 19 decembrie

2005, în forma în vigoare la acea dată a Codului de procedură civilă.

- instanța de apel interpretând

greșit atât contractele de antrepriză din 2001 și 2003, precum și procesul

verbal de omologare din 15 decembrie 2003 a schimbat natura, înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestora, pronunțând în final o hotărâre ce cuprinde motive

contradictorii și străine de natura pricinii, obligând recurenta la plata unor

servicii de depozitare, a căror contravaloare nu s-a solicitat, recurs ce se

încadrează în ipotezele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

- În egală măsură, reținând în mod

greșit că termenul de 120 de zile nu este unul esențial, de natură să atragă

rezilierea contractului și stabilind în baza unor probe administrate greșit cu

încălcarea competențelor experților desemnați, instanțele de fond au admis cererea

reconvențională formulată de pârâta reclamantă și au respins cererea de chemare

în judecată, recurs ce se întemeiază pe art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Intimata pârâtă - reclamantă SC R.E.

SRL București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefundat,

cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recursul este fondat.

Înalta Curte, verificând în cadrul

controlului de legalitate hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate,

constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

Prin prevederile art. 720

1

C. proc. civ., s-a reglementat, pentru procesele și cererile în materie

comercială, evaluabile în bani, efectuarea unei proceduri prealabile în scopul

de a se încerca soluționarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă

parte, iar prin alin. (2) – (5) s-au prevăzut termenele, conținutul

înscrisurilor și mijloacele de manifestare a voinței părților.

Rațiunea acestor reglementări a

rezultat din necesitatea de a se degreva rolul instanțelor și de a se

simplifica procedura soluționării cauzelor având ca obiect pretenții de natură

bănească, cauze care se pretează a fi soluționate pe cale amiabilă și într-un

termen scurt, astfel încât să se dea prioritate voinței părților în ceea ce

privește soluționarea litigiilor pe cale judecătorească.

Obligația reclamantei de a încerca

soluționarea prealabilă a litigiului trebuie examinată și din perspectiva celui

convocat la conciliere, căruia îi incumbă în aceeași măsură demersul de a

răspunde solicitării de rezolvare a litigiului.

A interpreta aceste reguli ca

obligații instituite numai în sarcina reclamantei duce la un dezechilibru

inacceptabil între drepturile și obligațiile procesuale ale tuturor părților

aflate în conflict în sensul soluționării cu celeritate a litigiului de natură

comercială.

În cauză, reclamanta - pârâtă la

data de 1 iunie 2005 a comunicat pârâtei - reclamante pretențiile care fac

obiectul prezentei cauze printr-o cerere reconvențională formulată într-un alt

dosar, având ca obiect o somație de plată formulată de către SC R.E. SRL

București împotriva SC S.E. SRL București, încercând soluționarea litigiului

prin obținerea unei somații de plată, însă cererea a fost respinsă ca

inadmisibilă.

După soluționarea primei cauze, nu a

rezultat o înțelegere amiabilă a părților și în consecință reclamanta a

formulat prezenta acțiune.

În aceste circumstanțe nu se mai

impunea efectuarea încercării de conciliere directă prealabilă, scopul acestei

încercări fiind deja atins. Faptul că reclamanta în procedura somației de plată

a comunicat pârâtei - reclamante pretențiile care fac obiectul prezentei cauze

echivalează cu o încercare de soluționare amiabilă a litigiului între părți

impusă de prevederile art. 720

1

C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în cauză

scopul și finalitatea prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., au fost

îndeplinite în sensul că voința părților a fost aceea de a rezolva litigiul pe

cale judecătorească și nu pe cale amiabilă și că pârâta se prevalează de

neîndeplinirea prevederilor art. 720

1

C. proc. civ., fără a dovedi o

vătămare și fără a-și manifesta voința de a rezolva litigiul pe cale amiabilă,

astfel încât să paralizeze demersul în justiție al reclamantei.

Interpretând greșit prevederile art.

720

1

C. proc. civ., instanțele au admis în mod greșit excepția de

prematuritate a acțiunii pentru neefectuarea procedurii prealabile a

concilierii directe, astfel că sunt întemeiate motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.

Având în vedere că litigiul a fost

soluționat pe excepție fără a intra în cercetarea fondului și pentru o judecată

unitară a cauzei urmează a se admite recursul reclamantei - pârâte, cu

consecința casării atât a deciziei atacate cât și a sentinței Tribunalului

București, căruia i se va trimite cauza spre soluționarea pe fond, conform art.

312 alin. (5) C. proc. civ.

Față de soluția adoptată restul

criticilor nu se mai impun a fi analizate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC S.E. SRL București prin lichidator judiciar F.I. SPRL București

împotriva deciziei comerciale nr. 447 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială.

Casează decizia recurată și sentința

comercială nr. 1583 din 4 februarie 2008 a Tribunalului București, secția a

VI-a comercială și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 2 iunie 2011.