ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 200/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată,
la data de 01 martie 2010, în dosarul 8945/4/CV/2007, Tribunalul București, secția
a IX-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea
formulată de recurenții P.S.D., A.C.M.E., F.C.S.D.Ș.E.S.B., F.S.D., P.S.L.Ș.E.S.B.
și A.C.E., privind suspendarea judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 244
alin. (l) pct. 2 C. proc. civ.
Această
încheiere a fost atacată cu recurs de către recurenta A.C.M.E., iar la data de
12 aprilie 2010, a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.
303 alin. (5) C. proc. civ., raportat la prevederile art. 21 pct. 2 și 3, art. l
pct. 3 și 5, art. ll pct. l, art. 20 pct. l și 2, art. 148 din Constituția
României și art. 5, 13, 17 și 18 din C.E.A.D.O.L.F.
Prin încheierea din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel
București a admis cererea recurentei A.C.M.E., a dispus sesizarea Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 303 alin.
(5) C. proc. civ. și a suspendat judecata cauzei pe durata soluționării
excepției de neconstituționalitate.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurentă
A.C.M.E., criticând-o pentru nelegalitate și invocând prevederile art. 304 pct.
3, 5, 7, 9 și 10 C. proc. civ.
În ședința publică din data de 18 ianuarie 2010, Înalta
Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității căii de atac, care se
impune a fi lămurită cu prioritate, în raport cu prevederile art. 137 alin. (1)
C. proc. civ.
Verificând cu prioritate admisibilitatea căii de atac,
Înalta Curte constată că prin încheierea recurată, Curtea de Apel București a
admis cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării unei
excepții de neconstituționalitate, formulată de recurenta A.C.M.E.
Potrivit art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea și funcționarea Curții Constituționale „dacă excepția de
neconstituționalitate invocată este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(l), (2) sau
(3), instanța respinge printr-o
încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea
poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de
48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen
de 3 zile.”
Prin
dispozițiile legale menționate, legiuitorul a recunoscut posibilitatea atacării
cu recurs numai a încheierii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă,
cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Aceste prevederi legale nu se aplică și în cazul
soluției de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, rațiunea
pentru care au fost edictate prevederile art. 29 alin. (6) a fost tocmai aceea
de a supune controlului judiciar încheierile prin care s-a respins cererea de
sesizare a Curții Constituționale, ca o garanție suplimentară a liberului acces
la justiție.
În raport de cele expuse mai sus, Înalta Curte va
respinge recursul, ca inadmisibil.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.C.M.E. împotriva încheierii
din 27 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII, a contencios
administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2011.