ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1282/2011

Ședința publică de la 24 martie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Reclamanta SC C.P.P. SA prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta a solicitat sa se dispună

obligarea pârâților Municipiul Constanta și Consiliul Local Constanța la

încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului teren intravilan

aferent activului Hotel P.P., în suprafață de 299,84 mp cu destinația de

piscină și a terenului intravilan aferent activului Hotel P.P. în suprafață de

2127,12 mp cu destinația spațiu verde, situate în Mamaia, Zona P.P., lotul nr. 2

si lotul nr. 3, în schimbul unui preț de vânzare cumpărare ce urmează a se

stabili pe calea unei expertize tehnice de evaluare, preț ce urmează a fi

achitat de către reclamantă, precum și obligarea pârâților la plata

cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 676 din 2

februarie 2010 Tribunalul Constanța, secția comercială contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea astfel formulată, iar reclamanta a fost obligată

la plata sumei de 595 lei către pârâtă reprezentând cheltuieli de judecată.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de reclamanta SC C.P.P. SA a fost respins ca nefondat de Curtea de

Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios

administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 119/COM din 30 septembrie

2010.

Împotriva acestei

decizii reclamanta SC C.P.P. SA Mamaia a declarat recurs, întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

cererii de recurs recurenta a susținut că nu există nici un acord al

reclamantei recurente în întocmirea documentației cadastrale și nu există

această obligație în sarcina sa care să fi fost prevăzută în toate actele

normative enumerate de instanța de judecată. Ceea ce nu a analizat instanța de

apel sunt tocmai obligațiile vânzătoarei, prevăzute de Consiliul Local și în actele

normative, obligații care nu au fost îndeplinite și care, în nici un caz nu

cădeau în sarcina recurentei, solicitând să se constate că există dispoziție

legală care să permită și să oblige pârâta să-și îndeplinească obligația,

aspect nereținut de instanța de apel.

Astfel, susține recurenta, în mod

greșit reține instanța de apel că reclamanta nu și-a respectat obligațiile

contractuale, în sensul că a depus cu întârziere documentația cadastrală și,

astfel, a fost nevoie de un nou raport de evaluare, în condițiile în care,

conform Metodologiei privind vânzarea bunurilor imobile aparținând domeniului

privat al Municipiului Constanța, anexa la HCLM nr. 37/2002, această obligație

revenea Direcției Patrimoniu.

Înalta Curte în conformitate cu art.

137 C. proc. civ., raportat la art. 302

1

C. proc. civ. a luat în

examinare excepția nulității recursului.

Este de observat că deși recurenta a invocat în

susținerea recursului său motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

aceasta nu a structurat și dezvoltat motivele invocate, conform cerințelor art.

302

1

lit. c) C. proc. civ., criticând în esență, modul în care

instanța de apel a analizat probele administrate. Simpla nemulțumire a părții,

cu privire la aspectele care au format convingerea instanței de apel, fără

precizarea relevanței pe care acestea le au față de fondul pricinii, nu pot

face obiectul analizei instanței de recurs, în raport de dispozițiile art. 304 C.

proc. civ. și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează

asupra obiectului recursului.

Revenind la motivele prevăzute de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., pe care l-a indicat recurenta, se constată că nici o ipoteză

prevăzută de aceste texte nu a fost demonstrată, criticile de netemeinicie care

au fost invocate nu pot fi analizate, având în vedere și inexistența motivelor

de ordine publică, care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Constatând că recurenta nu s-a conformat obligației

prevăzută de art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., potrivit

cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității motivele de

nelegalitate și dezvoltarea lor, Înalta Curte va aplica cererii de recurs

sancțiunea nulității.

Apreciind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 274 C.

proc. civ., Înalta Curte urmează a admite cererea pârâților Municipiul

Constanța prin Primar și Consiliul Local Constanța privind obligarea recurentei

la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată nulitatea cererii de recurs

formulată de reclamanta SC C.P.P. SA Mamaia împotriva deciziei civile nr. 119/COM

din 30 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă

și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta reclamantă

SC C.P.P. SA Mamaia la plata sumei

de 496 lei cheltuieli de judecată către intimații pârâți Municipiul Constanța

prin Primar și Consiliul Local Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 martie 2011.