ÎCCJ, Decizia nr. 225/2016

Decizia civilă nr. 225/2016

Asupra admisibilității

în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile

art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

La data de 29

ianuarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de

SC A. SRL Călărași

împotriva deciziei nr. 1714 din 24 aprilie 2015, pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ

și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014

, prin care s-a respins, ca inadmisibilă,

cererea de revizuire formulată de

SC A. SRL Călărași,

împotriva deciziei

nr. 4286 din 26 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În temeiul dispozițiilor

art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte

va examina cu prioritate regularitatea căii de atac deduse judecății

în speță.

Analizând recursul

în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată

că acesta trebuie anulat, pentru considerentele ce se succed.

Potrivit art.

129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești,

părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de

atac, în condițiile legii”.

În acest sens,

din analiza actelor dosarului, se constată că cererea de recurs nu este

însoțită de dovada privind plata anticipată a taxei judiciare de

timbru in cuantum de 50 lei, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) teza

l C. proc. civ.

Prin urmare, recurenta

nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxei de timbru

prevăzută de

dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G.

nr. 80/2013

.

Prin art. 1 din

O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit

căruia, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat,

taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care

se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

În conformitate

cu prevederile art. 494, coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ., netimbrarea

sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii.

Constatând ca

recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta, deși a fost

încunoștiințată cu privire la acest aspect, prin raportul întocmit

în cauză, așa cum rezultă din comunicarea din data de 27 aprilie

2016, aflată la dosar, acordându-se și un termen în acest sens, nu s-a

conformat obligației ce-i revenea; de asemenea, constatând că, în speță,

nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația

timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor

procedurale sancționatorii anterior menționate și să dispună

anularea recursului declarat de

SC A. SRL Călărași

.

Prin urmare, față

de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional

al egalității în fața legii și autorităților, instanța

este obligată a examina cererile cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii

condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuala. Or, în cauză,

aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât excepția

invocată este întemeiată.

În consecință,

pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează,

ca netimbrat, recursul declarat de

SC A. SRL Călărași împotriva deciziei

nr. 1714 din 24 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

Dosarul nr. x/1/2014

.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi, 9 mai 2016.