ÎCCJ, Decizia nr. 225/2016

Decizia civilă nr. 225/2016 Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: La data de 29 ianuarie 2016, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 5 judecători, recursul declarat de SC A. SRL Călărași împotriva deciziei nr. 1714 din 24 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014 , prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de SC A. SRL Călărași, împotriva deciziei nr. 4286 din 26 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate regularitatea căii de atac deduse judecății în speță. Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta trebuie anulat, pentru considerentele ce se succed. Potrivit art. 129 din Constituția României, „împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii”. În acest sens, din analiza actelor dosarului, se constată că cererea de recurs nu este însoțită de dovada privind plata anticipată a taxei judiciare de timbru in cuantum de 50 lei, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) teza l C. proc.

civ. Prin urmare, recurenta nu și-a îndeplinit obligația legală de plată a taxei de timbru prevăzută de dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 . Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele de timbru, a fost statuat principiul potrivit căruia, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege. În conformitate cu prevederile art. 494, coroborate cu cele ale art. 197 C. proc. civ., netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii.

Constatând ca recursul nu a fost timbrat anticipat și că recurenta, deși a fost încunoștiințată cu privire la acest aspect, prin raportul întocmit în cauză, așa cum rezultă din comunicarea din data de 27 aprilie 2016, aflată la dosar, acordându-se și un termen în acest sens, nu s-a conformat obligației ce-i revenea; de asemenea, constatând că, în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor procedurale sancționatorii anterior menționate și să dispună anularea recursului declarat de SC A. SRL Călărași . Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuala.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât excepția invocată este întemeiată. În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de SC A. SRL Călărași împotriva deciziei nr. 1714 din 24 aprilie 2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/1/2014 . Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 mai 2016.