ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 854/2011

Ședința publică

de la 24 februarie 2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 11441

din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială,

s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul

Economiei și Finanțelor și s-a respins cererea formulată împotriva acestui

pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.

S-a admis cererea formulată de

reclamanta SC G.D.F.S.E. România SA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul

București prin Primar General.

S-a constatat că reclamanta este

proprietara construcțiilor edificate pe terenul situat în București, sector 2,

formate din clădiri SRM, clădiri birouri proiectare, magazii și cameră de pază,

identificate prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.

Analizând cu prioritate excepția

invocată de acest pârât conform art. 137 C. proc. civ., tribunalul a reținut că

în speță își au aplicabilitate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990

conform cărora bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea

acesteia întrucât reclamanta a fost o unitate de stat, reorganizată în

condițiile actului normativ mai sus evocat.

În raport de modul de dobândire a

proprietății justifică legitimare procesuală unitatea administrativ teritorială

în circumscripția căreia se află bunul – municipalitatea – care poate contesta

situația juridică a acestuia. Drept urmare a fost respinsă cererea reclamantei

formulată împotriva Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității

procesuale pasive.

Pe fond s-a reținut că reclamanta

este proprietara terenului din București, , sector 2, așa cum rezultă din

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria

M03 nr. 6946 din 3 decembrie 2001 emis de Ministerul Industriei și Resurselor,

drept intabulat în cartea funciară nr. 44663 a Municipiului București, conform

încheierii nr. 18952/2004 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria

Sectorului 2 București în care se regăsesc înregistrate ca fapt juridic și

patru construcții identificate pe terenul mai sus arătat.

Instanța de fond față de probatoriile

administrate a reținut faptul că reclamanta a probat în condițiile art. 1169 C.

civ., existența dreptului său de proprietate asupra construcției edificate pe

terenul proprietatea sa.

Împotriva sentinței comerciale nr. 11441

din 19 octombrie 2009 a declarat apel Municipiul București prin Primar General,

pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală.

Prin decizia comercială nr. 255 din

28 mai 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins

apelul declarat de apelantul Municipiul București prin Primar General.

Pentru a hotărî astfel instanța de

apel a reținut că acțiunea reclamantei este corect introdusă pe temeiurile de

drept invocate, respectiv dispozițiile art. 482, art. 492 C. civ. și art. 20

din Legea nr. 15/1990. S-a reținut faptul că reclamanta SC G.D.F.S.E. România

SA este proprietara construcțiilor edificate pe terenul situat în București, sector

2, conform atât Legii nr. 15/1990 (art. 20), cât și art. 482 și art. 492 C.

civ., care atestă dreptul de necontestat al reclamantei - proprietară a

terenului prin accesiune - pentru clădirile ridicate pe acest teren.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs pârâtul Municipiul București prin Primar General invocând motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora

a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii

excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Economiei

și Finanțelor, iar pe fond respingerea cererii formulate de reclamantă împotriva

Municipiului București prin Primar General, ca fiind formulată împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă.

În dezvoltarea în fapt a recursului

pârâtul a susținut, în esență, următoarele:

- Hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,

respectiv a art. 482 C. civ.

- Certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6946 din 3 decembrie

2001 a fost emis de Ministerul Industriei și Resurselor și nu de Primăria

Municipiului București, iar la dosar nu există nici o hotărâre de guvern din

care să rezulte că terenul și construcțiile ar fi trecut în proprietatea și

administrarea Primăriei Municipiului București. Față de art. 482 C. civ. în

situația în care Municipiul București nu a avut niciodată nici drept de

proprietate și nici drept de administrare asupra terenului în cauză, este

evident că nu poate avea pretenții în ceea ce privește dreptul societății G.D.F.S.E.

ROMANIA S.A. nici asupra terenului și implicit nici asupra construcțiilor

ridicate pe teren.

Intimata SC G.D.F.S.E. România SA

București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca

nefondat.

Recursul nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente

cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și

temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârât.

Recurentul a invocat în drept

dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea criticilor

rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, deoarece ele nu

vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau natura, ori

înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Motivul de recurs întemeiat pe art. 304

pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanța de apel a aplicat și

interpretat corect prevederile art. 482 C. civ., art. 492 C. civ. și Legea nr. 15/1990

reținând că recurentul pârât are calitate procesuală pasivă în cauză.

În mod legal instanța de fond și

instanța de apel au constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului

Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece acesta, respectiv antecesorul său

Ministerul Industriei și Resurselor este doar emitentul certificatului de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află clădirile

în litigiu, neputând invoca nici un drept real asupra imobilelor în discuție.

Potrivit Legii nr. 215/2001

Municipiul București este unitatea administrativ-teritorială reprezentată de

Primar General în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice și

juridice și care în calitate de reprezentant al statului ce administrează

bunurile imobile ale acestuia ar putea contesta dreptul intimatei-reclamante

asupra bunurilor imobile în cauză, motiv ce justifică calitatea procesuală

pasivă a recurentului-pârât.

Raportat la starea de fapt stabilită

instanța de apel a reținut corect că reclamanta este proprietara construcțiilor

edificate pe terenul situat în București, sector 2, raportat la Legea nr. 15/1990

și la prevederile art. 482 și art. 492 C. civ.

Pentru considerentele expuse se

apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. încât în temeiul art. 312 C. proc. civ.

Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtului ca nefondat.

Față de împrejurarea că nu s-au

depus dovezi cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în temeiul art. 274

C. proc. civ. se va respinge cererea intimatei SC G.D.F.S.E. România SA

București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de

pârâtul Municipiul București prin Primar împotriva deciziei comerciale nr. 255

din 28 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

Respinge cererea intimatei

reclamante SC G.D.F.S.E. România SA București privind acordarea cheltuielilor

de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.