ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 854/2011

Ședința publică de la 24 februarie 2011 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 11441 din 19 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins cererea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive. S-a admis cererea formulată de reclamanta SC G.D.F.S.E. România SA în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primar General. S-a constatat că reclamanta este proprietara construcțiilor edificate pe terenul situat în București, sector 2, formate din clădiri SRM, clădiri birouri proiectare, magazii și cameră de pază, identificate prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză.

Analizând cu prioritate excepția invocată de acest pârât conform art. 137 C. proc. civ., tribunalul a reținut că în speță își au aplicabilitate dispozițiile art. 20 din Legea nr. 15/1990 conform cărora bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia întrucât reclamanta a fost o unitate de stat, reorganizată în condițiile actului normativ mai sus evocat. În raport de modul de dobândire a proprietății justifică legitimare procesuală unitatea administrativ teritorială în circumscripția căreia se află bunul – municipalitatea – care poate contesta situația juridică a acestuia. Drept urmare a fost respinsă cererea reclamantei formulată împotriva Ministerul Economiei și Finanțelor pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pe fond s-a reținut că reclamanta este proprietara terenului din București, , sector 2, așa cum rezultă din certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6946 din 3 decembrie 2001 emis de Ministerul Industriei și Resurselor, drept intabulat în cartea funciară nr. 44663 a Municipiului București, conform încheierii nr. 18952/2004 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București în care se regăsesc înregistrate ca fapt juridic și patru construcții identificate pe terenul mai sus arătat. Instanța de fond față de probatoriile administrate a reținut faptul că reclamanta a probat în condițiile art. 1169 C. civ., existența dreptului său de proprietate asupra construcției edificate pe terenul proprietatea sa.

Împotriva sentinței comerciale nr. 11441 din 19 octombrie 2009 a declarat apel Municipiul București prin Primar General, pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală. Prin decizia comercială nr. 255 din 28 mai 2010 Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins apelul declarat de apelantul Municipiul București prin Primar General. Pentru a hotărî astfel instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantei este corect introdusă pe temeiurile de drept invocate, respectiv dispozițiile art. 482, art. 492 C. civ. și art. 20 din Legea nr. 15/1990. S-a reținut faptul că reclamanta SC G.D.F.S.E. România SA este proprietara construcțiilor edificate pe terenul situat în București, sector 2, conform atât Legii nr. 15/1990 (art. 20), cât și art. 482 și art. 492 C. civ., care atestă dreptul de necontestat al reclamantei - proprietară a terenului prin accesiune - pentru clădirile ridicate pe acest teren.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul București prin Primar General invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Economiei și Finanțelor, iar pe fond respingerea cererii formulate de reclamantă împotriva Municipiului București prin Primar General, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. În dezvoltarea în fapt a recursului pârâtul a susținut, în esență, următoarele: - Hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 482 C. civ.

- Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M03 nr. 6946 din 3 decembrie 2001 a fost emis de Ministerul Industriei și Resurselor și nu de Primăria Municipiului București, iar la dosar nu există nici o hotărâre de guvern din care să rezulte că terenul și construcțiile ar fi trecut în proprietatea și administrarea Primăriei Municipiului București. Față de art. 482 C. civ. în situația în care Municipiul București nu a avut niciodată nici drept de proprietate și nici drept de administrare asupra terenului în cauză, este evident că nu poate avea pretenții în ceea ce privește dreptul societății G.D.F.S.E. ROMANIA S.A. nici asupra terenului și implicit nici asupra construcțiilor ridicate pe teren.

Intimata SC G.D.F.S.E. România SA București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul nu este fondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârât. Recurentul a invocat în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., însă din analizarea criticilor rezultă că raportarea la aceste dispoziții este formală, deoarece ele nu vizează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății sau natura, ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.

Motivul de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat întrucât instanța de apel a aplicat și interpretat corect prevederile art. 482 C. civ., art. 492 C. civ. și Legea nr. 15/1990 reținând că recurentul pârât are calitate procesuală pasivă în cauză. În mod legal instanța de fond și instanța de apel au constatat lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, deoarece acesta, respectiv antecesorul său Ministerul Industriei și Resurselor este doar emitentul certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului pe care se află clădirile în litigiu, neputând invoca nici un drept real asupra imobilelor în discuție.

Potrivit Legii nr. 215/2001 Municipiul București este unitatea administrativ-teritorială reprezentată de Primar General în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice și juridice și care în calitate de reprezentant al statului ce administrează bunurile imobile ale acestuia ar putea contesta dreptul intimatei-reclamante asupra bunurilor imobile în cauză, motiv ce justifică calitatea procesuală pasivă a recurentului-pârât. Raportat la starea de fapt stabilită instanța de apel a reținut corect că reclamanta este proprietara construcțiilor edificate pe terenul situat în București, sector 2, raportat la Legea nr. 15/1990 și la prevederile art. 482 și art. 492 C. civ. Pentru considerentele expuse se apreciază că hotărârea nu este afectată de motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. încât în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte urmează a respinge recursul pârâtului ca nefondat. Față de împrejurarea că nu s-au depus dovezi cu privire la cheltuielile de judecată solicitate în temeiul art. 274 C. proc. civ. se va respinge cererea intimatei SC G.D.F.S.E. România SA București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primar împotriva deciziei comerciale nr. 255 din 28 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Respinge cererea intimatei reclamante SC G.D.F.S.E. România SA București privind acordarea cheltuielilor de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 februarie 2011.