ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 23 octombrie 2009 la nr. 932/42/2009,

reclamantele E.M. și H.A.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P.

și Ministerul Finanțelor Publice București obligarea acestora la plata

despăgubirilor ce le-au fost stabilite prin Hotărârea nr. 191 din 05 aprilie 2007

a Comisiei Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 de pe lângă Instituția

Prefectului Județului Prahova.

În motivarea acțiunii,

reclamantele au arătat că, în fapt, au fost beneficiare ale Legii nr. 290/2003

conform Hotărârii nr. 191 din 05 aprilie 2007 a Comisiei Județeană de aplicare

a Legii nr. 290/2003 de pe lângă Instituția Prefectului Județului Prahova.

Conform H.G. nr. 1120

din 30 august 2006 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003,

art. 18 alin. (1) prevede că plata despăgubirilor se face la cerere scrisă,

această cerere fiind depusă la A.N.R.P. București la data de 24 aprilie 2007 și

înregistrată sub nr. 001742 din 24 aprilie 2007, fiind însoțită de Hotărârea

Comisiei Județene Prahova de aplicare a Legii nr. 290/2003 și cu dovada

deschiderii unui cont.

Au mai precizat

reclamantele că deși au îndeplinit aceste condiții, nu au primit nici până la

această dată nicio sumă din despăgubirea cuvenită.

Mai mult, susțin

reclamantele, că așa cum reiese și din înscrisurile depuse la prezenta cerere,

au solicitat atât în scris cât și personal, de nenumărate ori, efectuarea

plății la A.N.R.P. București dar de fiecare dată li se comunica faptul că din

lipsa de fonduri se întârzie cu plata despăgubirilor.

Au menționat

reclamantele că prin neplata drepturilor cuvenite li s-au adus importante

prejudicii, în special lipsa de folosință a sumei cuvenite, dar și ca urmare a

devalorizării monedei naționale pe parcursul ultimilor 2 ani.

În ședința publică din

data de 20 noiembrie 2009, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția

părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor

Publice.

Prin sentința nr. 229

din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice; a

respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității

procesuale pasive; a admis în parte acțiunea formulată de reclamante, a dispus

obligarea pârâtei A.N.R.P. să achite reclamantelor suma de 233.143 lei acordată

prin Hotărârea nr. 191 din 5 aprilie 2007 a Comisiei Județene Prahova de

aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată conform art. 18 alin. (6) din H.G.

nr. 1120/2006 și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța

această soluție, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a

M.F.P., Curtea a constatat că față de obiectul cererii de chemare în judecată,

Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză,

obligația de plată a despăgubirilor solicitate de reclamante revine A.N.R.P.

Pe fondul cauzei s-au

reținut următoarele.

Răspunsul primit de

reclamante ca urmare a cererii de plata ai despăgubirilor constituie un refuz

nejustificat, întrucât pârâta A.N.R.P., are obligația prevăzută în mod

imperativ de dispozițiile legale, de achitare a despăgubirilor în termenele

prevăzute de lege, în acest sens având obligația de a efectua toate demersurile

necesare pentru a asigura plata despăgubirilor.

În ceea ce privește

cererea reclamantelor de aplicare a penalităților de 100 lei/zi de întârziere

Directorului A.N.R.P., Curtea a apreciat că față de împrejurările cauzei, nu se

impune aplicarea de penalități, în caz de neexecutare a hotărârii judecătorești

în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,

reclamantele având la dispoziție posibilitatea de a solicita instanței de

executare aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței

pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâta A.N.R.P., solicitând

admiterea recursului și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii

reclamantelor.

Sentința a fost

criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se, în esență,

neplata, până în prezent, a tranșei a I-a din despăgubirile stabilite prin

Hotărârea nr. 191/2007 nu dovedește refuzul nejustificat din partea A.N.R.P.,

ci acest fapt este consecința inexistenței în bugetul de stat a unor sume cu

astfel de destinație.

Examinând actele

dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu și pus în dezbaterea

părților, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., pentru considerentele

în continuare arătate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304

pct. 3 C. proc. civ., se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu

încălcarea competenței altei instanțe.

Reclamantele și-au

întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006 și

Legii nr. 554/2004.

Înalta Curte apreciază că,

pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt

relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al

articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare,

solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a

municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face

contestație la A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al

aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. -

Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va

aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P.

care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în

discuție precizează că hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc,

putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr.

554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, conform alin. (6)

al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt

supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6)

din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a

Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că

deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform

prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la

comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia

domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor

acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative tipice sau

asimilate emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate

la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență specială a

tribunalului, atât în etapa stabilirii dreptului cât și în etapa efectuării

plăților.

Competența materială a

instanței de judecată este reglementată de norme imperative.

In litigiul de față, suntem

în prezența unei acțiuni generată de neplata unor despăgubiri stabilite

printr-un act administrativ, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Altfel spus, trebuie aplicat

principiul

lex specialia generalibus derogant

, fiind vorba despre un

litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003,

motiv pentru care în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a

C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și

trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, secția

contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.R.P.

împotriva sentinței nr. 229 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 iunie 2010.