ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3247/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploiești la data de 23 octombrie 2009 la nr. 932/42/2009, reclamantele E.M. și H.A.L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și Ministerul Finanțelor Publice București obligarea acestora la plata despăgubirilor ce le-au fost stabilite prin Hotărârea nr. 191 din 05 aprilie 2007 a Comisiei Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 de pe lângă Instituția Prefectului Județului Prahova. În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că, în fapt, au fost beneficiare ale Legii nr. 290/2003 conform Hotărârii nr. 191 din 05 aprilie 2007 a Comisiei Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003 de pe lângă Instituția Prefectului Județului Prahova.

Conform H.G. nr. 1120 din 30 august 2006 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, art. 18 alin. (1) prevede că plata despăgubirilor se face la cerere scrisă, această cerere fiind depusă la A.N.R.P. București la data de 24 aprilie 2007 și înregistrată sub nr. 001742 din 24 aprilie 2007, fiind însoțită de Hotărârea Comisiei Județene Prahova de aplicare a Legii nr. 290/2003 și cu dovada deschiderii unui cont. Au mai precizat reclamantele că deși au îndeplinit aceste condiții, nu au primit nici până la această dată nicio sumă din despăgubirea cuvenită. Mai mult, susțin reclamantele, că așa cum reiese și din înscrisurile depuse la prezenta cerere, au solicitat atât în scris cât și personal, de nenumărate ori, efectuarea plății la A.N.R.P.

București dar de fiecare dată li se comunica faptul că din lipsa de fonduri se întârzie cu plata despăgubirilor. Au menționat reclamantele că prin neplata drepturilor cuvenite li s-au adus importante prejudicii, în special lipsa de folosință a sumei cuvenite, dar și ca urmare a devalorizării monedei naționale pe parcursul ultimilor 2 ani. În ședința publică din data de 20 noiembrie 2009, Curtea a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice. Prin sentința nr. 229 din 20 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploiești a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice; a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive; a admis în parte acțiunea formulată de reclamante, a dispus obligarea pârâtei A.N.R.P.

să achite reclamantelor suma de 233.143 lei acordată prin Hotărârea nr. 191 din 5 aprilie 2007 a Comisiei Județene Prahova de aplicare a Legii nr. 290/2003, actualizată conform art. 18 alin. (6) din H.G. nr. 1120/2006 și a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P., Curtea a constatat că față de obiectul cererii de chemare în judecată, Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză, obligația de plată a despăgubirilor solicitate de reclamante revine A.N.R.P. Pe fondul cauzei s-au reținut următoarele.

Răspunsul primit de reclamante ca urmare a cererii de plata ai despăgubirilor constituie un refuz nejustificat, întrucât pârâta A.N.R.P., are obligația prevăzută în mod imperativ de dispozițiile legale, de achitare a despăgubirilor în termenele prevăzute de lege, în acest sens având obligația de a efectua toate demersurile necesare pentru a asigura plata despăgubirilor. În ceea ce privește cererea reclamantelor de aplicare a penalităților de 100 lei/zi de întârziere Directorului A.N.R.P., Curtea a apreciat că față de împrejurările cauzei, nu se impune aplicarea de penalități, în caz de neexecutare a hotărârii judecătorești în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reclamantele având la dispoziție posibilitatea de a solicita instanței de executare aplicarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat recurs pârâta A.N.R.P., solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza în fond, respingerea acțiunii reclamantelor. Sentința a fost criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se, în esență, neplata, până în prezent, a tranșei a I-a din despăgubirile stabilite prin Hotărârea nr. 191/2007 nu dovedește refuzul nejustificat din partea A.N.R.P., ci acest fapt este consecința inexistenței în bugetul de stat a unor sume cu astfel de destinație. Examinând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că subzistă în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat din oficiu și pus în dezbaterea părților, în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., pentru considerentele în continuare arătate. În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (3), teza a II-a, corelate cu cele ale art. 304 pct. 3 C. proc. civ., se pronunță casarea unei hotărâri atunci când s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe. Reclamantele și-au întemeiat pretențiile pe dispozițiile Legii nr. 290/2003, H.G. nr. 1120/2006 și Legii nr. 554/2004. Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003. Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la A.N.R.P.

- Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. În plus, alin. (4) al aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, A.N.R.P. - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui A.N.R.P. care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Alin. (5) din articolul în discuție precizează că hotărârile A.N.R.P. sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Totodată, conform alin. (6) al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative tipice sau asimilate emise de A.N.R.P. în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență specială a tribunalului, atât în etapa stabilirii dreptului cât și în etapa efectuării plăților.

Competența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative. In litigiul de față, suntem în prezența unei acțiuni generată de neplata unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003. Altfel spus, trebuie aplicat principiul lex specialia generalibus derogant , fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003, motiv pentru care în temeiul art. 313, corelat cu art. 312 alin. (3), teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Prahova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.R.P. împotriva sentinței nr. 229 din 20 noiembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Prahova, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2010.