ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2713/2010
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2713/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra
recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Judecătoriei sector 1 București la data de 14 iulie 2008, reclamanta SC C. SRL
în contradictoriu cu pârâta SC B.T.T. SA, a solicitat instanței ca prin
hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la încheierea
contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor - apartament situat în comuna
Costinești, Grup G. Nord, jud. Constanța, precum și a „oficiului - parter"
în suprafață de 15,08 m.p., situat la aceeași adresă.
Prin sentința civilă nr.
10338 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în
dosarul nr. 11838/299/2008 a fost declinată competența de soluționare a cauzei
în favoarea Tribunalului București, unde a fost înregistrată pe rolul secției a
III a civilă sub nr. 27493/3/2008.
Prin încheierea din 9
ianuarie 2009 cauza a fost scoasă de pe rolul acestei secții și trimisă spre
competentă soluționare Secției a VI-a Comercială a Tribunalului București, unde
a fost înregistrată sub nr. 39479/3/2008.
Prin sentința
comercială nr. 11033 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată și
s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța
această sentință tribunalul a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite
condițiile antecontractului, în raport de temeiul legii speciale invocate și
nici cele referitoare la exprimarea acordului de voință, în raport de
prevederile art. 942 și urm. C. civ.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta SC C. SRL înregistrat pe rolul Curții de
Apel București, secția a V-a comercială.
Apelul nu a fost nici
motivat, nici timbrat, deși prin rezoluție i s-a pus în vedere apelantei
cuantumul taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar măsura a fost
adusă la cunoștința părții prin dovada de citare a acesteia.
Prin decizia
comercială nr. 104 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a
V-a comercială, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă și a
fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de
intimată, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei
decizii pârâta SC B.T.T. SA București a declarat recurs, în motivarea căruia a
arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc. civ.
în sensul că instanța de judecată putea să reducă cheltuielile de judecată și
nu să le respingă în raport de soluția pronunțată.
În consecință în
temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta a solicitat admiterea
recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii
cheltuielilor de judecată cerute în apel și justificate cu înscrisurile
doveditoare, pe care le menționează expres.
Analizând recursul
formulat prin prisma motivelor invocate raportate la dispozițiile art. 304 pct.
9 C. proc. civ., Înalta Curte, apreciază că acesta este fondat, instanța de
apel făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
în ceea ce privește stabilirea culpei procesuale, care constă în declanșarea
procesului și obligarea părții care a pierdut procesul partea care cade în
pretenții la plata tuturor cheltuielilor de judecată pe care le-a ocazionat
adversarul ei, singura excepție fiind cea prevăzută de art. 274 alin. (3) C.
proc. civ., ce permite instanței de judecată micșorarea onorariului avocațial,
atunci când îl apreciază nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca
prestată de avocat, acest din urmă text de lege nefiind incident în cauză.
Prin cererea de
chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să încheie
contractele de vânzare – cumpărare vizând imobilele menționate în petitul
cererii și care a fost respinsă ca nefondată întrucât reclamanta nu a făcut
dovada susținerilor sale, fapt pentru care s-a constatat de prima instanță
neîndeplinirea condițiilor necesare antecontractului în raport de temeiul legii
speciale invocate sau a celor referitoare la exprimarea acordului de voință
prevăzut de art. 942 și urm. C. civ.
Apelul declarat de
reclamantă a fost anulat ca netimbrat, deși aceasta a fost înștiințată în acest
sens prin citație, iar de la data promovării apelului 12 noiembrie 2009 și până
la termenul de judecată din 17 februarie 2010, stabilit pentru soluționarea
apelului, reclamanta a avut timp suficient pentru a achita taxa judiciară de
timbru aferentă căii de atac exercitată.
Prin urmare,
reclamanta s-a aflat în culpă procesuală, fapt pentru care în mod greșit a
apreciat instanța de apel că pârâtei nu i se cuvine acordarea cheltuielilor de
judecată, reprezentând onorariu de avocat, dat fiind soluția pronunțată și
munca prestată de avocat.
Având în vedere că
reclamanta a declanșat și calea de atac a apelului pentru care nu a depus
diligențele obligatorii impuse de plata taxei judiciare de timbru, ipoteză în
care nu pot fi aplicate dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
În consecință, în mod
greșit instanța de apel a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de acordare a
cheltuielilor de judecată dovedite cu acte justificative depuse la dosar pe
considerentul soluției pronunțate și având în vedere munca prestată de avocat.
Față de cele ce
preced, Înalta Curte, urmează să admită recursul pârâtei, cu consecința
modificării deciziei recurate în sensul obligării reclamantei la plata
cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 1.711,28 ron, reprezentând
onorariu de avocat, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de pârâta SC B.T.T. SA București împotriva deciziei nr. 104 din 17 februarie
2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în
sensul că obligă pe apelantă la plata sumei de 1.711,28 ron cheltuieli de
judecată în apel. Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 septembrie 2010.