ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2713/2010

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sector 1 București la data de 14 iulie 2008, reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâta SC B.T.T. SA, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor - apartament situat în comuna Costinești, Grup G. Nord, jud. Constanța, precum și a „oficiului - parter" în suprafață de 15,08 m.p., situat la aceeași adresă. Prin sentința civilă nr. 10338 din 9 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. 11838/299/2008 a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, unde a fost înregistrată pe rolul secției a III a civilă sub nr. 27493/3/2008.

Prin încheierea din 9 ianuarie 2009 cauza a fost scoasă de pe rolul acestei secții și trimisă spre competentă soluționare Secției a VI-a Comercială a Tribunalului București, unde a fost înregistrată sub nr. 39479/3/2008. Prin sentința comercială nr. 11033 din 07 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, cererea reclamantei a fost respinsă ca nefondată și s-a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către pârâtă. Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile antecontractului, în raport de temeiul legii speciale invocate și nici cele referitoare la exprimarea acordului de voință, în raport de prevederile art. 942 și urm. C. civ.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC C. SRL înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Apelul nu a fost nici motivat, nici timbrat, deși prin rezoluție i s-a pus în vedere apelantei cuantumul taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, iar măsura a fost adusă la cunoștința părții prin dovada de citare a acesteia. Prin decizia comercială nr. 104 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a fost anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamantă și a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată, ca neîntemeiată. Împotriva acestei decizii pârâta SC B.T.T. SA București a declarat recurs, în motivarea căruia a arătat că instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 274 C. proc.

civ. în sensul că instanța de judecată putea să reducă cheltuielile de judecată și nu să le respingă în raport de soluția pronunțată. În consecință în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii cheltuielilor de judecată cerute în apel și justificate cu înscrisurile doveditoare, pe care le menționează expres. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate raportate la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, apreciază că acesta este fondat, instanța de apel făcând o greșită aplicare a dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. în ceea ce privește stabilirea culpei procesuale, care constă în declanșarea procesului și obligarea părții care a pierdut procesul partea care cade în pretenții la plata tuturor cheltuielilor de judecată pe care le-a ocazionat adversarul ei, singura excepție fiind cea prevăzută de art. 274 alin. (3) C. proc.

civ., ce permite instanței de judecată micșorarea onorariului avocațial, atunci când îl apreciază nepotrivit de mare față de valoarea pricinii sau munca prestată de avocat, acest din urmă text de lege nefiind incident în cauză. Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să încheie contractele de vânzare – cumpărare vizând imobilele menționate în petitul cererii și care a fost respinsă ca nefondată întrucât reclamanta nu a făcut dovada susținerilor sale, fapt pentru care s-a constatat de prima instanță neîndeplinirea condițiilor necesare antecontractului în raport de temeiul legii speciale invocate sau a celor referitoare la exprimarea acordului de voință prevăzut de art. 942 și urm. C. civ.

Apelul declarat de reclamantă a fost anulat ca netimbrat, deși aceasta a fost înștiințată în acest sens prin citație, iar de la data promovării apelului 12 noiembrie 2009 și până la termenul de judecată din 17 februarie 2010, stabilit pentru soluționarea apelului, reclamanta a avut timp suficient pentru a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac exercitată. Prin urmare, reclamanta s-a aflat în culpă procesuală, fapt pentru care în mod greșit a apreciat instanța de apel că pârâtei nu i se cuvine acordarea cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, dat fiind soluția pronunțată și munca prestată de avocat. Având în vedere că reclamanta a declanșat și calea de atac a apelului pentru care nu a depus diligențele obligatorii impuse de plata taxei judiciare de timbru, ipoteză în care nu pot fi aplicate dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc.

civ. În consecință, în mod greșit instanța de apel a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată dovedite cu acte justificative depuse la dosar pe considerentul soluției pronunțate și având în vedere munca prestată de avocat. Față de cele ce preced, Înalta Curte, urmează să admită recursul pârâtei, cu consecința modificării deciziei recurate în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de 1.711,28 ron, reprezentând onorariu de avocat, cu menținerea celorlalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC B.T.T. SA București împotriva deciziei nr. 104 din 17 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o modifică în sensul că obligă pe apelantă la plata sumei de 1.711,28 ron cheltuieli de judecată în apel. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2010.