ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2174/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă, la data de 24 octombrie 2019, sub nr. x/2019, contestatorul A. a solicitat anularea deciziei civile nr. 2579 din 02 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, invocând dispozițiile art. 503 C. proc. civ., învederând că instanța nu s-a pronunțat asupra cererii nr. x din 24 august 2011, adresată Primăriei Slatina, prin care a solicitat punerea în aplicare a sentinței civile nr. 861 din 12 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Olt, irevocabilă prin decizia nr. 1048 din 05 iulie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Craiova.

La data de 28 octombrie 2019, contestatorul, prin avocat B., a formulat contestație în anulare împotriva aceleiași decizii civile, prin care a invocat că nu s-a răspuns la motivul legat de notificarea pentru reconstituirea dreptului de proprietate, care a fost formulată în termen, la 14 aprilie 2001, ceea ce a dus la concluzia eronată a instanței prin săvârșirea unei erori materiale, respectiv că nu s-au analizat toate motivele de apel, cel referitor la competența de soluționare care revenea instanței de contencios administrativ.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 2, 3 și 4 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3646 din 18 decembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 2579 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 07 februarie 2020, și repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru CF x.

Prin cererea de recurs, recurentul a prezentat situația de fapt a litigiului, precum și nemulțumirile sale cu privire la modul de soluționare a cererii sale.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatului Primarul Municipiului Slatina, la data de 17 februarie 2020.

Intimatul a depus întâmpinare în termenul legal, prin a solicitat, în principal, respingerea recursului, ca inadmisibil, întrucât decizia împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare este o hotărâre definitivă, iar potrivit art. 508 alin. (4) C. proc. civ. hotărârea dată asupra contestației în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată; în subsidiar, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport s-a reținut că partea nu are deschisă calea de atac a recursului, fiind declarat împotriva unei decizii definitive.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția inadmisibilității recursului, invocată prin întâmpinare și reținută prin raport, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că:

"Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

În cauză, prin cererea de sesizare a instanței, contestatorul A., în temeiul dispozițiilor art. 24 alin. (3)

1

din Legea nr. 10/2001, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, a solicitat admiterea contestației împotriva Dispoziției Primarului Municipiului Slatina nr. 308 din 23 martie 2018 de respingere a notificării nr. x din 20 septembrie 2015, având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 117 din 1 martie 2019, Tribunalul Olt a respins excepția autorității de lucru judecat, ca neîntemeiată, și a respins contestația formulată de reclamanul A. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Slatina, având ca obiect Legea nr. 10/2001, ca neîntemeiată.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, care, prin decizia civilă nr. 2579 din 02 octombrie 2019, definitivă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul A..

Împotriva deciziei definitive a curții de apel a formulat contestație în anulare contestatorul A., respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 3646 din 18 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Împotriva deciziei pronunțată de instanță în soluționarea contestației în anulare a formulat prezentul recurs contestatorul A..

Potrivit dispozițiilor art. 508 alin. (4) din C. proc. civ., "hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Înalta Curte constată că hotărârea atacată cu contestație în anulare, respectiv decizia civilă nr. 2579 din 2 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, este o hotărâre definitivă, pronunțată în soluționarea unui apel într-o cauză având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001.

Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 "Decizia sau, după caz, dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau, după caz, al entității învestite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare. Hotărârea tribunalului este supusă recursului, care este de competența curții de apel".

Potrivit art. 7 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicarea a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "Dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanța ierarhic superioară.

Dispozițiile alin. (1) se aplică și în cazul în care printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanță este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială folosește o altă expresie similară".

Dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs.

Așadar, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, coroborat cu art. 7 din Legea nr. 76/2012 de punere în aplicarea a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., decizia civilă nr. 2579 din 2 octombrie 2019 a Curții de Apel Craiova, este o hotărâre definitivă, purtând acestă mențiune în dispozitiv, și nu este susceptibilă de recurs.

În consecință, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 508 alin. (4) C. proc. civ. anterior redate, reține că decizia nr. 3646 din 18 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ce face obiectul căii de atac deduse judecății, nu este supusă recursului.

Potrivit principiului legalității căii de atac consacrat de art. 457 din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

Pentru aceste considerente, având în vedere că decizia nr. 2579 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, împotriva căreia s-a formulat contestație în anulare, este o decizie definitivă, ținând cont și de prevederile art. 508 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată asupra contestației în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3646 din 18 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 3646 din 18 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, ca inadmisibil.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2020.