ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1511/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 15 decembrie 2009 reclamatul B.T.A. a chemat în judecată A.N.R.P. și C.C.S.D. precum și Universitatea Tehnică „G.A.” Iași, solicitând obligarea instituției de învățământ să retrimită dosarul privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul situat în Iași, str. Mitropolit Dosoftei, precum și obligarea primelor două pârâte la plata despăgubirilor cuvenite. În motivarea cererii, reclamantul a învederat că, urmare a sentinței civile nr. 676 din 8 august 2004 a Tribunalului Iași, irevocabilă, Universitatea Tehnică „G.A.” a emis decizia nr. 1316 din 12 iunie 2007 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri pentru construcția și terenul în suprafață de 1.400 mp, imposibil de restituit în natură.

Reclamantul a precizat că dosarul constituit pentru acordarea despăgubirilor a fost depus la A.N.R.P. care l-a respins în mod abuziv universității, aceasta nemaifinalizând procedura legală de acordare a măsurilor reparatorii. Prin sentința nr. 631 din 29 iunie 2010 Tribunalul Iași a dispus obligarea Universității Tehnice „G.A.” să trimită dosarul reclamantului la A.N.R.P. care, la rândul ei, a fost obligată la plata despăgubirilor conform Deciziei nr. 1316/2007. Recursul declarat de A.N.R.P. a fost admis de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 753 din 20 decembrie 2010 prin care s-a casat sentința numai cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea recurentei, dispunând trimiterea dosarului aceleiași instanțe pentru soluționarea petitului respectiv, în fond, în primă instanță.

Prin aceeași hotărâre s-au menținut dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea cererii în contradictoriu cu Universitatea Tehnică G.A. În ședința publică din 9 mai 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și a respins acțiunea formulată față de această pârâtă, dispunând însă admiterea acțiunii în contradictoriu cu C.C.S.D. care a fost obligată să emită decizie privind acordarea despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că, în pofida existenței unor hotărâri judecătorești irevocabile și a unor înscrisuri relevante referitoare la imobilul în litigiu, care nu mai poate fi restituit în natură - construcția fiind demolată, iar pe teren fiind edificat un cămin studențesc - pârâta nu a finalizat procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005,, refuzul soluționării cererii constituind o încălcare evidentă și deosebit de gravă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O. Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat că, după analizarea legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului, s-a constatat că dosarul corespunzător deciziei nr. 1316/2007 emisă de Universitatea Tehnică „G.A.” este incomplet, lipsind înscrisuri privind descrierea construcției demolate și situația încasării despăgubirilor la data preluării abuzive, în care sens s-au solicitat relații către entitățile care ar putea deține acte relevante, precum și declarații pe propria răspundere din partea reclamantului. În aceste împrejurări, a mai arătat pârâta, s-a considerat în mod eronat de către instanța de fond că s-a depășit termenul rezonabil pentru finalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.

Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel cum a reținut instanța de fond, din înscrisurile prezentate de reclamant rezultă suficiente elemente pentru a se proceda la evaluarea construcției demolate. Reclamantul a depus atât fișa tehnică individuală a imobilului, fișa matricolă a clădirii și terenului, contractul de vânzare - cumpărare, schița construcției, precum și anexa 3 a Decretului nr. 37/1976 de expropriere în care se precizează suprafața totală de 1.460 mp și suprafața construită de 107,56 mp.

În raport și de faptul că, după restituirea dosarului la universitate, aceasta a fost obligată prin hotărâre judecătorească irevocabilă să-l retrimită la autoritatea învestită cu atribuții în finalizarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, Curtea va constata că în mod întemeiat s-a reținut refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii reclamantului de acordare a măsurilor reparatorii, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Față de cele expuse mai sus, Curtea va constata că sunt neîntemeiate criticile aduse sentinței, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 176 din 9 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 martie 2012.