ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1511/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1511/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
formulată la data de 15 decembrie 2009 reclamatul B.T.A. a chemat în judecată A.N.R.P.
și C.C.S.D. precum și Universitatea Tehnică „G.A.” Iași, solicitând obligarea instituției
de învățământ să retrimită dosarul privind acordarea despăgubirilor pentru imobilul
situat în Iași, str. Mitropolit Dosoftei, precum și obligarea primelor două
pârâte la plata despăgubirilor cuvenite.
În
motivarea cererii, reclamantul a învederat că, urmare a sentinței civile nr. 676
din 8 august 2004 a Tribunalului Iași, irevocabilă, Universitatea Tehnică „G.A.”
a emis decizia nr. 1316 din 12 iunie 2007 prin care s-a propus acordarea de despăgubiri
pentru construcția și terenul în suprafață de 1.400 mp, imposibil de restituit în
natură.
Reclamantul
a precizat că dosarul constituit pentru acordarea despăgubirilor a fost depus
la A.N.R.P. care l-a respins în mod abuziv universității, aceasta nemaifinalizând
procedura legală de acordare a măsurilor reparatorii.
Prin
sentința nr. 631 din 29 iunie 2010 Tribunalul Iași a dispus obligarea
Universității Tehnice „G.A.” să trimită dosarul reclamantului la A.N.R.P. care,
la rândul ei, a fost obligată la plata despăgubirilor conform Deciziei nr. 1316/2007.
Recursul
declarat de A.N.R.P. a fost admis de Curtea de Apel Iași, secția contencios
administrativ și fiscal, prin decizia nr. 753 din 20 decembrie 2010 prin care
s-a casat sentința numai cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea
recurentei, dispunând trimiterea dosarului aceleiași instanțe pentru soluționarea
petitului respectiv, în fond, în primă instanță.
Prin
aceeași hotărâre s-au menținut dispozițiile sentinței referitoare la soluționarea
cererii în contradictoriu cu Universitatea Tehnică G.A.
În
ședința publică din 9 mai 2011, Curtea de Apel Iași, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
A.N.R.P. și a respins acțiunea formulată față de această pârâtă, dispunând însă
admiterea acțiunii în contradictoriu cu C.C.S.D. care a fost obligată să emită decizie
privind acordarea despăgubirilor în condițiile Legii nr. 247/2005.
Pentru
a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în esență că, în pofida
existenței unor hotărâri judecătorești irevocabile și a unor înscrisuri
relevante referitoare la imobilul în litigiu, care nu mai poate fi restituit în
natură - construcția fiind demolată, iar pe teren fiind edificat un cămin
studențesc - pârâta nu a finalizat procedura administrativă prevăzută de Titlul
VII al Legii nr. 247/2005,, refuzul soluționării cererii constituind o încălcare
evidentă și deosebit de gravă a prevederilor art. 6 din C.E.D.O.
Împotriva
sentinței a declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și
netemeinicie.
Astfel,
pârâta a învederat că, după analizarea legalității respingerii cererii de restituire
în natură a imobilului, s-a constatat că dosarul corespunzător deciziei nr. 1316/2007
emisă de Universitatea Tehnică „G.A.” este incomplet, lipsind înscrisuri
privind descrierea construcției demolate și situația încasării despăgubirilor
la data preluării abuzive, în care sens s-au solicitat relații către entitățile
care ar putea deține acte relevante, precum și declarații pe propria răspundere
din partea reclamantului.
În
aceste împrejurări, a mai arătat pârâta, s-a considerat în mod eronat de către instanța
de fond că s-a depășit termenul rezonabil pentru finalizarea procedurii administrative
prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Analizând
actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile
art. 304 și 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat,
urmând a fi respins ca atare.
Astfel
cum a reținut instanța de fond, din înscrisurile prezentate de reclamant
rezultă suficiente elemente pentru a se proceda la evaluarea construcției demolate.
Reclamantul a depus atât fișa tehnică individuală a imobilului, fișa matricolă
a clădirii și terenului, contractul de vânzare - cumpărare, schița
construcției, precum și anexa 3 a Decretului nr. 37/1976 de expropriere în care
se precizează suprafața totală de 1.460 mp și suprafața construită de 107,56
mp.
În
raport și de faptul că, după restituirea dosarului la universitate, aceasta a
fost obligată prin hotărâre judecătorească irevocabilă să-l retrimită la autoritatea
învestită cu atribuții în finalizarea procedurii administrative prevăzute de
Legea nr. 247/2005, Curtea va constata că în mod întemeiat s-a reținut refuzul
nejustificat al pârâtei de soluționare a cererii reclamantului de acordare a
măsurilor reparatorii, prin emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Față
de cele expuse mai sus, Curtea va constata că sunt neîntemeiate criticile aduse
sentinței, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 176 din 9 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 21 martie 2012.