ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2046/2020

Ședința publică din data de 14 octombrie 2020

asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Făget la 27 august 2018, A. S.R.L., în insolvență, sub supravegherea administratorului judiciar Cabinet de Insolvență B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C., în calitate de împuternicit al numitei D., pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de contract de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul situat în comuna Gărâna, județul Caras Severin, identificat în CF nr. x, nr. top. x, în suprafață de 8632 mp.

În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1244, art. 1270, art. 1279, art. 1179, art. 1516 alin. (2) pct. 3 și art. 1669 C. civ., art. 148-151, art. 194 -195 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 763 din 8 noiembrie 2018, Judecătoria Făget a admis excepția necompetenței sale materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect hotărâre care să țină loc de act authentic, în favoarea Tribunalului Timiș.

Prin sentința nr. 164 din 19 februarie 2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, prin decizia nr. 229 din 7 noiembrie 2019, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență B., susținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare privind capacitatea părților, consimțământul, obiectul și cauza, situație față de care instanța de apel trebuia să aprecieze că cererea sa este întemeiată și să pronunțe o astfel de hotărâre, în condițiile art. 1699 C. civ.

A arătat că și-a îndeplinit obligația de plată a avansului în cuantum de 97.500 euro (așa cum rezultă din actul adițional din 24 martie 2011), care nu i-a fost restituit, promitentul-vânzător este proprietarul bunului, iar promitentul-cumpărător este capabil de a dobândi terenul.

A precizat că interesul în formularea acțiunii rezultă și din faptul că se află în procedura de reorganizare, cu desfășurarea activității sub supravegherea administratorului judiciar și al judecătorului sindic, în cadrul dosarului nr. x/2013 aflat pe rolul Tribunalului Ilfov, iar perfectarea în formă autentică este absolut necesară în vederea continuării proiectului eolian, aspect invocat și în modificarea și prelungirea planului de reorganizare, conform sentinței nr. 2066/20 iulie 2017.

Recurenta a mai susținut că în mod greșit instanța de apel a admis excepția calității procesuale pasive a pârâtului C., deși prin procura dată de D., are drept ca în numele acesteia să participe la dezbaterea succesiunii și ca în numele acesteia să vândă proprietățile imobiliare nr. top. x din CF nr. x, este autorizat să efectueze toate demersurile legale pentru a realiza vânzarea acestor proprietăți, să încaseze sumele de bani aferente prețurilor de vânzare, să achite toate taxele și impozitele aferente și să semneze toate documentele cerute în acest scop.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 11 februarie 2020, a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare, să se întocmească raportul asupra admisibilității, în principiu, a recursului.

Prin raportul din 9 iunie 2020, s-a reținut că redactarea motivelor de recurs ridică o problemă de încadrare a criticilor formulate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., cu consecința sancțiunii prevăzute de art. 493 alin. (5) din cod.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 30 iunie 2020, s-a înregistrat punctul de vedere la raport formulat de recurentă, prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Pornind de la prezentarea unor considerații teoretice privind promisiunea de vânzare, recurenta a prezentat situația de fapt.

Referitor la decizia a cărei casare s-a solicitat, a arătat că au fost îndeplinite condițiile legale pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare, considerând astfel, prin prisma dispozițiilor legale incidente, cererea sa fiind întemeiată.

A susținut că, atât instanța de fond cât și cea de apel, au admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C., contrar celor reținute prin procura prin care a fost împuternicit de către D..

Prin rezoluția din 14 iulie 2020, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la 14 octombrie 2020, în camera de consiliu, fără citare părți.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele:

Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

În speța dedusă judecății, se constată că motivele de recurs, deși circumscrise pct. 8, nu pot fi încadrate în niciun motiv din cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Aceasta întrucât recursul preia apărări formulate în etapa procesuală anterioară, asupra cărora au fost date dezlegări de către instanța de apel.

Astfel, în raport de considerentele instanței de apel legate de calitatea procesuală pasivă a părții care a fost chemată în judecată în calitate de pârât, se constată că susținerile din memoriul de recurs, fără să combată respectivele considerente, reiterează aspecte asupra cărora instanța de apel deja s-a pronunțat.

Se reține, ca atare, că susținerile din recurs privind modalitatea în care instanța de apel a apreciat asupra excepției calității procesuale pasive sunt identice cu cele de apel, reiterarea acestora în recurs nefiind permisă câtă vreme nu aduc un element de noutate care să atragă incidența uneia din ipotezele reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurenta nu a criticat în niciun fel hotărârea atacată, prin reiterarea motivelor de apel făcând abstracție de judecata în fața curții de apel.

Se constată, totodată, că motivele de recurs prin care se expun chestiuni privind îndeplinirea condițiilor de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare, față de soluția atacată (aceea de menținere a sentinței tribunalului prin care a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă) exced cadrului procesual.

De asemenea, aspectele evidențiate în recurs distinct de cele care reiterează motivele de apel reprezintă chestiuni de netemeinicie prin care se pretinde că recurenta este grav prejudiciată urmare a constatărilor de fapt reținute prin hotărârea atacată.

Se constată, în aceste condiții, că recurenta nu a dedus judecății critici care să se încadreze în motivele de casare prevăzute limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ., aspectele legate de situația de fapt neputând face obiect al recursului.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca în calea de atac a recursului să fie formulate critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Prin urmare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 488 C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac, aceasta fiind exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. prin administrator judiciar Cabinet de Insolvență B. împotriva deciziei nr. 229 din 7 noiembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 octombrie 2020.