ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1970/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1Obiectul cauzei

Prin acțiunea civilă formulată la data de 29 mai 2017 și înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub număr de dosar nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate încălcarea dreptului la onoare, demnitate, reputație, drepturi nepatrimoniale aparținând reclamantului, prin formularea unor afirmații denigratoare, defăimătoare, ironice și mincinoase de către pârâtul B., în temeiul art. 253 alin. (1) lit. c) C. civ., să oblige pârâtul la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând daune morale pentru atingerea adusă drepturilor la onoare, demnitate, reputație aparținând reclamantului, în temeiul art. 1349 C. civ. să oblige pârâtul B. la prezentarea de scuze publice reclamantului și la redarea dispozitivului hotărârii pronunțate de instanța de judecată în cadrul articolelor dintr-un ziar național, în temeiul art. 253 C. civ. și să oblige pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 C. proc. civ.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul B. în scris, prin postări pe pagina personală de facebook, a făcut afirmații prin care a adus atingere demnității, imaginii, onoarei și reputației reclamantului, primar al Municipiului Baia Mare, afirmații care dacă ar fi adevărate, ar expune reclamantul la sancțiuni penale, administrative, disciplinare ori disprețului public.

1.2 Judecata în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 941 din 06 iulie 2018, Tribunalul Maramureș a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A. și a dispus obligarea pârâtului la plata către reclamant a sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale, precum și la publicarea dispozitivului hotărârii într-un ziar de circulație națională, și a respins, ca neîntemeiate, celelalte pretenții formulate.

I.3. Judecata în apel.

Prin decizia civilă nr. 186 A din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 941 din 06 iulie 2018 a Tribunalului Maramureș.

I.4. Judecata în recurs.

Împotriva deciziei curții de apel a formulat recurs pârâtul B..

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 02 decembrie 2019, fiind repartizată, aleatoriu, spre competentă soluționare, Completului de filtru nr. 10.

În argumentarea căii de atac exercitate, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., pârâtul a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a constatat că declarațiile defăimătoare aparțin acestuia, în contextul în care reținerile se bazează pe o "citare trunchiată și tendențioasă a susținerilor" sale.

În continuare, a arătat că, urmare demersurilor efectuate în conturile de facebook pe care le deține, așa cum a invocat și în fața instanțelor de fond, nu a identificat acele presupuse 8 afirmații invocate de către reclamant, acestea fiind mai degrabă "niște plăsmuiri ale reclamantului și ale ciracilor săi".

În mod greșit instanța de apel a reținut că "pârâtul nu a făcut dovada că o altă persoană a intervenit în contul său de facebook, postând afirmațiile care îi sunt imputate prin cererea de chemare în judecată în numele său, însă recunoaște că a avut sute sau mii de intervenții pe facebook referitoare la acuzațiile aduse reclamantului de DNA", în contextul în care pârâtul nu a afirmat că vreo altă persoană ar fi intervenit pe contul său de facebook.

Ca atare, apreciază că prezumția instanței este eronată, cu atât mai mult cu cât, planșele depuse la dosar pot fi editate prin programe informatice care intervin asupra imaginilor unui cont anume, modificând postările contului respectiv.

Prin urmare, susține că "starea de fapt reținută de către instanța de apel este greșită, pe baza unor probe insuficiente care nu pot conduce o instanță de judecată la formarea unei păreri asupra temeiniciei acțiunii reclamantului care să corespundă realității."

Recurentul-pârât conchide prin a susține că cele 8 presupuse afirmații invocate de către reclamant nu îi aparțin, având în vedere că "nu a utilizat niciodată exprimări altfel decât licite la adresa acestuia."

II. Apărările formulate în cauză

La 10 ianuarie 2020, intimatul-reclamant A., prin avocat C., conform împuternicirii aflate la fila x, a formulat întâmpinare, comunicată, prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului pentru imposibilitatea încadrării aspectelor invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 20 februarie 2020, recurentul-pârât B. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției nulității și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

III. Procedura de filtru.

Învestită cu soluționarea căii de atac, după efectuarea procedurilor de comunicare, dispuse conform prevederilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a căii de atac.

Prin raport, s-a reținut că, în opinia raportorului, decizia curții de apel este susceptibilă de recurs, recursul este declarat în termen legal, este legal timbrat și îndeplinește cerințele de formă, prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. de asemenea, s-a reținut că, în ceea ce privește criticile formulate de recurentul-pârât B., completul de filtru urmează a se pronunța asupra admisibilității în principiu a recursului din perspectiva posibilității încadrării aspectelor relevate prin memoriul de recurs în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Completul de filtru C10, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, așa cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 19 mai 2020, conform dovezilor aflate la filele x; părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

IV. Considerentele Înaltei Curți.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului din perspectiva posibilității încadrării aspectelor de nelegalitate invocate în motivele de casare, expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.

Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin decizia civilă nr. 186/A/2019 din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins apelul declarat de pârâtul B. împotriva sentinței civile nr. 941 din 06.07.2018 a Tribunalului Maramureș.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat că pârâtul nu a făcut dovada că o altă persoană a intervenit în contul său personal de facebook, postând afirmațiile ce îi sunt imputate prin cererea de chemare în judecată în numele său, însă a recunoscut că a avut sute sau mii de intervenții pe facebook referitoare la acuzațiile aduse reclamantului de către Direcția Națională Anticorupție.

De asemenea, prin raportare la prevederile art. 72 alin. (2) din C. civ., Curtea de apel a constatat că prin folosirea unor expresii ca "Milioane de euro furate!!! Citiți în acest document în exclusivitate modul de operare prin care băimărenii au fost furați. Suma în cauză este amețitoare… 336 miliarde RON vechi dintr-o lovitură. Cred că și procurorul s-a cutremurat când a văzut cu ce are de-a face. Distribuiți să vadă toți susținătorii lui A. după cine plâng, să poată citi cu ochii lor de ce astăzi primăria Baia Mare nu mai are bani să funcționeze la parametri normali", "în aceste momente de cumpănă când bietul A. este ținut departe de primărie și săracul nu își mai poate încasa comisioanele, când atâția bani publici pe care i-ar fi furat el cu drag acum rămân în visteria primăriei …", "…poate face el un contract din cei 636000 Euro prejudiciu doar de la D. și plătește o firmă, că primăria are mai multe dobânzi și rate de plătit decât bani în conturi. Chiar, nu vorbiți dumneavoastră cu el să bage ceva din șpăgi și pentru oraș?", "domnul asta a lăsat primăria în datorii la bănci pentru următorii 25 de ani, … se plătesc și dobânzi pentru acele credite, așa că repede primăria nu va mai avea bani de aruncat pe geam sau de a face prea multe figuri". "Adevărul despre deszăpezire - dacă citiți documentele oficiale ale primăriei Baia Mare postate în acest album veți putea găsi singuri dovada că domnul A. a premeditat încă de când era primar rămânerea în prag de iarnă fără contract de deszăpezire", "Coaliția dacă are incompetenți îi are datorită lui A.. Sau nu știți că infractorul i-a ales cu mâna lui pe … sprânceană pe fiecare dintre cei pe care i-a pus pe lista coaliției?", mai este bine să știți că este un dosar DNA pentru dare și luare de mită pentru procedura prin care s-au dat la S.C. E. S.R.L. contractele în care este implicat și dl A.", pârâtul a încălcat dreptul la imagine și reputația profesională a acestuia.

Curtea de apel a reținut că în cauză nu a fost făcută proba verității cu privire la faptele afirmate de către pârât, la dosarul cauzei fiind depusă Ordonanța de clasare din 16 iulie 2019 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, DNA, Serviciul Teritorial Cluj, în baza căreia s-a dispus clasarea cauzei față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și clasarea cauzei față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț incompatibile cu funcția pe care o îndeplinește, instigare la abuz în serviciu și trafic de influență, astfel încât afirmațiile la adresa reclamantului postate pe contul de facebook al pârâtului aduc atingere demnității reclamantului.

Astfel, instanța a reținut că prin afirmațiile făcute de către pârât pe contul de facebook, conținând informații nefundamentate pe o bază factuală solidă, însă prejudiciabile pentru reclamant, acestuia din urmă i-au fost încălcate drepturile personale nepatrimoniale fundamentale constând în dreptul la onoare, dreptul la reputație și dreptul la propria imagine, reclamantul deținând o funcție publică electivă, fiind cunoscut în comunitatea din care face parte de un număr considerabil de cetățeni.

Cu privire la relatările conținute în articolul de presă, Curtea a apreciat că acestea nu erau de interes public, făcând obiectul unei cercetări penale aflate în cursul urmăririi penale, fiind lipsite de o bază factuală reală și de acuratețe factuală, în raport de etapa investigațiilor, reclamantul beneficiind de prezumția de nevinovăție, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.

Ca atare, instanța de apel a constatat că în mod corect prima instanță a statuat că în cauză sunt pe deplin întrunite cerințele necesare angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, potrivit prevederilor art. 1349, 1353, 1357, 1381 C. civ.

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate nu relevă nicio critică de nelegalitate adusă deciziei pronunțată în apel, recurentul-pârât fiind nemulțumit, în esență, de modalitatea în care instanța de apel a valorificat probele administrate în cauza având ca obiect acțiunea în răspundere civilă delictuală pentru prejudiciul moral afirmat de reclamant, cauzat acestuia prin afirmațiile făcute pe contul de facebook al pârâtului.

În esență, prin exercitarea recursului, recurentul-pârât a reiterat susținerile potrivit cărora afirmațiile defăimătoare nu îi aparțin, argumentând că acele postări au fost inserate chiar de către reclamant și colaboratorii săi, informaticieni.

Astfel, susținând că pretinsele afirmații defăimătoare "nu conțin vreo indicație de proveniență de pe internet" și că "din cercetarea amănunțită a conturilor de facebook, nu a identificat cele opt afirmații denigratoare", recurentul-pârât își manifestă nemulțumirea față de reținerile "nereale" ale curții de apel cu privire la situația de fapt din care a rezultat că este autorul declarațiilor calomnioase.

Criticile cu privire la modalitatea în care instanțele de fond, pe baza probatoriilor administrate, au statuat cu privire la faptul că pârâtul este autorul afirmațiilor ironice și mincinoase la adresa reclamantului vizează situația de fapt.

Or, nu pot face obiect al controlului de legalitate aspectele privind situația de fapt referitoare la sursa afirmațiilor denigratoare și nici aprecierile personale ale recurentului-pârât, conform cărora "statuările instanței de apel sunt nereale, bazate pe o citare trunchiată și tendențioasă" a susținerilor sale.

Excedează analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului și susținerile recurentului-pârât care vizează modul de apreciere a probelor, instanțele de fond având plenitudine de apreciere în ceea ce privește administrarea probelor, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor deja administrate.

Or, prin memoriul de recurs, pârâtul critică hotărea atacată tocmai din perspectiva reținerii de către instanța de apel a unei situații de fapt care, în opinia sa, a reieșit "pe baza unor probe insuficiente", care "nu pot conduce instanța de judecată la formarea unei păreri asupra temeiniciei acțiunii ".

Modalitatea în care sunt formulate criticile recurentului tind la reaprecierea probatoriului valorificat în dosar și la reținerea unei alte situații de fapt. Astfel, pentru a statua cu privire la identitatea persoanelor care au avut acces la contul de facebook al pârâtului, este necesară efectuarea unui control de temeinicie - de reevaluare a probelor și de stabilire unei alte situații de fapt. Or, acest control nu îi este permis instanței de recurs care are îndrituirea de a verifica numai aspectele de nelegalitate ale deciziei atacate, în conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., casarea putând fi solicitată numai pentru motive de nelegalitate

Nici cele arătate de către recurentul-pârât cu privire la atitudinea psihologică și modul în care s-a raportat la acuzațiile aduse prin cererea de sesizare a instanței nu pot fi convertite în vreunul dintre motivele de nelegalitate și, ca atare, nu pot fi supuse analizei instanței de recurs, stabilirea situației de fapt reprezentând atributul exclusiv al instanțelor de fond.

În consecință, se constată că recursul nu conține critici care să poată fi circumscrise cazurilor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., prin indicarea unor dispozițiile legale care ar fi fost greșit interpretate sau aplicate de instanța de apel sau a altor vicii de legalitate ale hotărârii atacate.

Prin urmare, fără să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și fără a formula critici susceptibile de cenzură în recurs, recurentul-pârât a nesocotit existența judecății anterioare și natura căii de atac a recursului.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la prezentarea situației de fapt, astfel cum a procedat recurentul-pârât în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel, respectiv o minimă argumentare a criticii în drept.

Reținând că recurentul-pârât nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 186/A/2019 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei civile nr. 186/A/2019 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.