ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2942/2011

HOTĂRÂRE

26.04.2011

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2942/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor de fată;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28 din 22 februarie 2011, Judecătoria Costești a admis în parte plângerea formulată de petenții F.G.N. și F.I.

și, în consecință:

În temeiul art. 278/1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., a fost

desființată în parte rezoluția nr. 1358/P/2007 din data de 30 septembrie 2010 a Parchetului

de pe lângă Judecătoria Costești și rezoluția nr. 563/II/2/2010 din data de 04 noiembrie 2010 a prim - procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș și s-a

trimis cauza la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, în vederea redeschiderii

urmăririi penale față de intimații G.I., D.I. și P.F. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen.

În continuare, prima instanță a menținut în rest rezoluția nr. 1358/P/2007 din data de 30 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, cum și rezoluția nr. 563/II/2/2010 din data de 04 noiembrie 2010 a prim - procurorului

Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș ca fiind legală și temeinică.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții F.N. și

F.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, fără a arăta care sunt, în concret, criticile pe care înțeleg să i le aducă.

În ședința publică din data de 26 aprilie 2011, curtea de apel a pus în discuție admisibilitatea căii de atac cu soluționarea căreia a fost învestită, față de prevederile art. 278/1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010.

Examinând cele două recursuri prin prisma excepției invocate, curtea de apel a constatat că ele sunt inadmisibile, urmând a fi respinse ca atare, în conformitate cu dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. a) teza a II-a, pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit textului de lege invocat de instanța de recurs, respectiv alin. (10) al art. 278/1 C. proc. pen., hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. (8) este definitivă. în raport cu aceste prevederi legale, se constată că sentința Judecătoriei Costești a intrat în puterea lucrului judecat, ea fiind executorie, potrivit art. 415 din cod, astfel încât împotriva ei nu ar mai putea fi exercitată vreuna dintre căile de atac prevăzute de lege. Legea prevăzând hotărârile care pot fi atacate cu recurs, în art. 385/1 C. proc. pen., toate celelalte hotărâri sunt excluse, astfel încât un recurs declarat împotriva unei hotărâri nesupuse recursului este inadmisibil. Ca sancțiune procesuală, inadmisibilitatea operează automat și inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

Față de cele arătate, curtea de apel, prin decizia penală nr. 474 R din

26 aprilie 2011, a respins ca inadmisibile recursurile declarate de recurenții-petenți

F.N. și F.I., împotriva sentinței penale nr. 28 din 22 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Costești în dosarul penal nr. 2790/214/2010.

Au fost obligați petenții la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. în

dispozitivul deciziei, curtea de apel a precizat că aceasta este „Definitivă".

Împotriva acestei decizii, petenții au declarat prezentele recursuri.

Recursurile petenților vor fi respinse ca inadmisibile deoarece decizia curții de apel nu se regăsește printre hotărârile care, potrivit art. 385/1 C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs la o instanță superioară, inclusiv la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În consecință, conform art. 385/15 pct. l lit. a) C. proc. pen., recursurile vor fi respinse ca inadmisibile.

Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții vor fi obligați la plata către stat a cheltuielilor judiciare.