ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2202/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 245/R din 27 iunie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 80/A din 13 februarie 2018, pronunțate de Tribunalul Covasna în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., cale de atac înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă la data de 1 octombrie 2018, sub nr. x/2018.

Prin decizia nr. 14R din data de 16 ianuarie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a admis excepția perimării cererii de revizuire, invocată din oficiu.

A respins cererea revizuentului de repunere a cauzei pe rol și a constatat perimată cererea de revizuire formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 245/R din data de 27 iunie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Împotriva deciziei nr. 14/R din 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția civilă a declarat recurs revizuentul A..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 17 martie 2020 și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului de filtru nr. 2.

Prin criticile formulate, neîncadrate în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-revizuent, în esență, a susținut următoarele:

- nu a intervenit perimarea cererii de revizuire, iar instanța a adăugat la lege atunci când a constatat perimarea cauzei reținând că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă;

- cererea de judecare a cauzei în lipsă este prevăzută de lege ca opțiune și nu ca obligație;

- instanța, pe de o parte, a invocat dispozițiile art. 284 C. proc. civ., dar a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 416 alin. (1) și (2) din același cod și, pe cale de consecință, a constatat perimată cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 420 C. proc. civ.

- instanța a invocat generic art. 420 C. proc. civ. și a constatat perimarea fără a respecta și aplica prevederile cuprinse în teza a doua a alin. (1), care dispune că judecătorul va cita de urgență părțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea;

- cauza s-a judecat imediat, cu îngrădirea dreptului la apărare, cu fraudarea legii și adăugându-se la lege.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Poliția Locală a Municipiului Sfântu Gheorghe a solicitat respingerea recursului este nefondat.

Analizând decizia recurată pe baza motivelor de recurs formulate și a înscrisurilor și lucrărilor cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Recurentul-reclamant nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., însă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 489 alin. (2) din același cod, apreciază că motivele invocate în cererea de recurs sunt susceptibile de încadrare în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere că decizia recurată este pronunțată prin aplicarea sancțiunii procedurale a perimării cererii de revizuire, iar recurentul, în principal, critică aplicarea acestei sancțiuni.

În cererea de recurs, recurentul susține că în cauză nu a intervenit perimarea, arătând că instanța a suspendat în mod nelegal judecata cererii de revizuire pentru lipsa părților, în condițiile în care cererea de judecată în lipsă este prevăzută de lege ca o opțiune și nu ca o obligație.

Raportat la situația de fapt reținută de către instanța de judecată privind cursul judecății cererii de revizuire, se constată că în cauză s-a făcut o corecta aplicare și interpretare a dispozițiilor legale privitoare la perimare.

Suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor.

Măsura de suspendare a judecății se întemeiază pe voința prezumată a părților de a nu mai continua procedura judiciară, atare prezumție fiind dedusă din faptul neprezentării părților la termenul de judecată la care au fost legal citate și din inexistența la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă

Potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.

Contrar celor susținute de recurent, art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., privitor la suspendarea voluntară, determinată de lipsa părților, are caracter imperativ, iar nu facultativ și, drept urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă.

Prin decizia recurată, s-a reținut că pricina a rămas în nelucrare din culpa părților mai mult de 6 luni, astfel că la termenul din 16.01.2020, instanța a constatat îndeplinite condițiile pentru aplicarea sancțiunii procedurale a perimării, în temeiul dispozițiilor art. 416 și urm. C. proc. civ.

Totodată, s-a reținut că de la data suspendării judecății în apel nu a intervenit nicio cauză de suspendare sau întrerupere a cursului termenului de perimare.

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, iar potrivit alin. (2) termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

În cauză, se constată că prin încheierea de ședință din 15.11.2018 s-a dispus suspendarea soluționării cererii de revizuire, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că niciuna dintre părțile cauzei nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La 10 mai 2019, revizuentul A. a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, iar instanța față de omisiunea revizuentului de a solicita judecata în lipsă a menținut măsura de suspendare a judecății.

La data de 6 decembrie 2019, revizuentul a formulat o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, tot fără a solicita și judecarea cauzei în lipsă, fiind stabilit termen de judecată la 16 ianuarie 2019, când Curtea de Apel Brașov, secția civilă s-a pronunțat prin decizia nr. 14/R, în sensul respingerii cererii de repunere a cauzei pe rol și constatării perimării cererii de revizuire.

Susținerea recurentului în sensul că instanța a constatat perimarea cererii de revizuire fără a respecta și aplica prevederile cuprinse în teza a doua a alin. (1) a art. 420 C. proc. civ., cauza fiind judecată imediat, cu îngrădirea dreptului la apărare și cu fraudarea legii, nu poate fi primită.

Înalta Curte reține că decizia recurată a fost pronunțată în temeiul dispozițiilor legale aplicabile speței, că instanța a respectat, aplicat și interpretat normele legale incidențe în cauză și analizând condițiile suspendării din perspectiva intervenirii perimării a statuat în mod corect că termenul de perimare a fost împlinit.

Față de considerentele prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată nefondate criticile aduse de recurentul revizuent deciziei atacate, urmând a dispune respingerea recursului ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 14/R din 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.