ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1499/2006

I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 1499 din 7 martie 2006 Prin încheierea pronunțată la 24 februarie 2006, în dosarul nr. 1047/2005, Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus, printre altele, menținerea măsurii arestării preventive a apelantului inculpat M.N. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată legal și, de asemenea, legal menținută, M.N. fiind condamnat în primă instanță, la 5 ani și 6 luni închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i), art. 176 lit. b), cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 lit. b) din același cod.

S-a mai reținut că și în faza judecării apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 300 din 2 decembrie 2005 a Tribunalului Mureș, subzistă temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive. Împotriva încheierii inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, motivat în scris pe considerentele că părțile vătămate prin fapta sa sunt de acord să se împace cu el, pentru aceasta, are nevoie de bani pe care îi poate câștiga doar prin lăsarea în libertate, are familie compusă din soție și doi copii minori care i duc greu și a recunoscut fapta săvârșită. Recursul nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 148 lit. h) C. proc.

pen., cu referire la dispozițiile art. 148, art. 143 din același cod, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă acesta a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în stare de libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În cauză, inculpatul a fost condamnat de Tribunalul Mureș la 5 ani și 6 luni închisoare, iar din modalitatea concretă în care a săvârșit fapta s-a reținut că subzistă temeiurile care au dus la arestarea preventivă, lăsarea inculpatului în stare de libertate prezentând pericol pentru ordinea publică.

Verificând, din oficiu, temeinicia și legalitatea încheierii recuzate, Curtea constată că în raport de gradul concret de pericol social al infracțiunii pentru care inculpatul a fost condamnat și pentru a se asigura desfășurarea în condiții de celeritate a judecării apelului, există în continuare, temeiuri care justifică menținerea stării de arest preventiv. Pentru considerentele expuse, recursul declarat nefiind fondat, va fi respins. Conform dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.