ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1722/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17 iunie 2020, d-na avocat A., în calitate de curator al petentului B., a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 1017/02.06.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, în sensul pronunțării asupra cererii de stabilire a remunerației definitive cuvenite curatorului special și obligării recurentei-reclamante Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata remunerației acesteia.

A arătat că, potrivit rezoluției instanței de recurs din 19 iunie 2019 aceasta a fost numită în calitate de curator special pentru intimatul-pârât B., fiind stabilită o remunerație provizorie în cuantum de 1.567 RON în sarcina recurentei-reclamante Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care, însă, nu s-a conformat acestei obligații.

Având în vedere că la 2 iunie 2020 dosarul de recurs a fost soluționat prin decizia nr. 1017/2020, iar instanța a omis să se pronunțe asupra onorariului definitiv cuvenit curatorului special și asupra menținerii obligației de plată a acestuia în sarcina recurentei-reclamante Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicită admiterea cererii de completare astfel cum a fost formulată.

Analizând cererea formulată, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii.

Procedura formulării unei cereri de completare a unei hotărâri judecătorești este deschisă în situațiile în care instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind expresia consacrării dreptului de acces la un tribunal independent și imparțial, cu plenitudine de jurisdicție, care trebuie să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestit, prin efectul introducerii cererii de chemare în judecată.

Or, în speță, nu a fost formulată o solicitare de stabilire a onorariului definitiv de curator, astfel încât să poată fi susținut cu temei că instanța ar fi omis să se pronunțe pe o atare cerere.

În conformitate cu prevederile art. 58 alin. (4) C. proc. civ., remunerația provizorie a curatorului se fixează de către instanță, care va stabili, totodată și modalitatea de plată a acesteia. La cererea curatorului, odată cu încetarea calității sale, ținându-se seama de activitatea desfășurată, remunerația va putea fi majorată.

Instanța, prin rezoluția emisă la 19 iunie 2019, a desemnat curatorul special din lista comunicată de Baroul București, în persoana doamnei avocat A., a fixat remunerația provizorie a acesteia, la suma de 1.567 RON, pe care a pus-o în sarcina recurentei-reclamante Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, luând astfel naștere obligația recurentei de a avansa remunerația în contul special deschis în acest scop de Baroul București.

Suplimentar față de cele dispuse de către instanță nu au fost formulate alte cereri, în sensul majorării onorariului stabilit inițial prin rezoluția arătată, ori în sensul fixării în mod definitiv a acestui onorariu la suma stabilită cu titlu provizoriu. Astfel, cererea formulată de d-na avocat curator A. nu îndeplinește cerințele impuse de art. 444 C. proc. civ., întrucât în cauză nu este îndeplinită condiția premisă a existenței unei cereri în privința căreia instanța să fi omis a pronunța o soluție.

Pe de altă parte, potrivit art. 48 alin. (3) din O.U.G. nr. 80/2013, "sumele avansate cu titlu de remunerație (n.n. de curator) se includ în cheltuielile de judecată și vor fi puse în sarcina părții care pierde procesul".

În cauză, se reține că, prin decizia nr. 1017 din 2 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei nr. 455 din 29 ianuarie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Ca atare, nepronunțarea instanței, prin decizia dată asupra recursului, cu privire la onorariul de curator, nu constituie o omisiune posibil de îndreptat prin procedura prevăzută de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., această chestiune fiind tranșată anterior prin rezoluția care instituie obligația recurentei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților de a avansa curatorului onorariul în cuantum de 1.567 RON pentru judecata în recurs.

În consecință, Înalta Curte, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 444 C. proc. civ., va respinge cererea de completare dispozitiv formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, cererea de completare a deciziei nr. 1017 din 2 iunie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017, formulată de petentul B., prin curator A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 septembrie 2020.