ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2119/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra cererii formulate în cauză;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 13 februarie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, B. și C., anularea actului administrativ în baza căruia s-a dispus emiterea a 3 titluri individuale de plată pentru tranșa a III-a, pentru fiecare dintre beneficiarii Deciziei nr. 9506/19.01.2011, privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII, respectiv A., B. și C. în loc de unul singur pe numele tuturor, conform Deciziei privind acordarea de despăgubiri; anularea titlurilor de plată din data de 06.06.2016, aferente dosarului de opțiune nr. x, emise individual pe numele fiecăruia dintre beneficiarii Deciziei nr. 9506/19.01.2011 privind acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII, respectiv A., B. și C.; repunerea părților în situația anterioară eliberării sumelor pentru tranșa a III-a ca urmare a anularii titlurilor de plată individuala pe care o solicită și obligarea la emiterea unui nou titlu de plată pentru tranșa a III-a pe numele tuturor beneficiarilor, conform Deciziei privind acordarea de despăgubiri.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 244/2017 pronunțată la 30 iunie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., a anulat titlul de plată seria x nr. x emis pe numele B. în data de 06.06.2016, titlul de plată seria x nr. x emis pe numele C. la data de 06.06.2016 și titlul de plată seria x nr. x emis pe numele A. la data de 06.06.2016 de către pârâtă, a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la eliberarea unui titlu de plată comun pe numele reclamantei A. și al pârâților B. și C., pentru tranșa a III-a datorată conform Deciziei nr. 9509/19.01.2011 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a respins, în rest, acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Guvernului României, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, B. și C. și a obligat pârâții la plata către reclamantă a sumei de 1.550 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată, obligația fiind divizibilă în părți egale.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 244/2017 pronunțate la 30 iunie 2017 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3614 din data de 16 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat nul recursul declarat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 244/2017 din 30 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19 februarie 2021, intimata-reclamantă A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 3614 din data de 16 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În susținerea cererii, intimata-reclamantă a arătat faptul că instanța a omis să se pronunțate asupra cheltuielilor de judecată solicitate și a invocat dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., arătând că hotărârea i-a fost comunicată la 05.10.2020.

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 3614 din 16 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Analizând cu prioritate excepția tardivității, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, reținând următoarele considerente:

Potrivit art. 444 alin. (1) din

C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată și aplicabil prin raportare la dispozițiile art. 27 din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită are caracter definitiv, fiind pronunțată în calea de a atac a recursului, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în privința termenului de formulare a cererii de completare a hotărârii, respectiv 15 zile de la pronunțare.

Decizia nr. 3614 a fost pronunțată la data de 16 iulie 2020, astfel încât, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe zile, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de completare a hotărârii s-a împlinit la data de 3 august 2020.

Având în vedere că intimata-reclamantă A. a depus cererea de completare a dispozitivului hotărârii prin poștă, la data de 16 februarie 2021 (conform dovezii aflate la dosar), Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.

Înalta Curte are în vedere faptul că respingerea cererii intimatei-reclamante ca tardiv formulată nu îi încalcă acesteia dreptul de a solicita pe cale separată obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentului litigiu.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată, urmând a respinge ca tardiv formulată cererea intimatei-reclamante A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 3614 din 16 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 3614 din 16 iulie 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, depusă de intimata-reclamantă A., ca tardiv formulată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 01 aprilie 2021.