ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3394/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 03.02.2015, astfel cum a fost precizată la data de 13.05.2015 și înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în principal, obligarea pârâtei la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 396.398,00 RON, actualizată la data plății, plătibilă într-o singură tranșă; în subsidiar, obligarea la emiterea titlului de plată corespunzător sumei de 396.398,00 RON actualizată, plătibilă în cele 5 tranșe anuale egale prevăzute de lege, începând cu data de 01.01.2014, urmând ca instanța să stabilească termenele exigibilității creanței reclamantei.

Prin sentința nr. 1346/13.05.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantei ca neîntemeiată, reținând în esență că despăgubirile în cuantum de 396.398,00 RON sunt la momentul actual achitate de către pârâtă.

Prin decizia nr. 2896/20.09.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1346/13.05.2015, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, reținând în esență că reclamanta a justificat interesul de a acționa, întrucât executarea silită a sumei stabilite prin Decizia nr. 5589/30.06.2009 a fost anulată de instanța de executare în dosarul nr. x/2013, fiind pronunțată în acest sens sentința civilă nr. 14489 din 23.09.2013, reclamanta fiind obligată să restituie suma primită cu titlu de despăgubiri pe calea întoarcerii executării silite.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2015*.

În rejudecare, prin sentința nr. 1202 din 27 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și a obligat pârâta să emită în favoarea reclamantei, în condițiile art. 41 din Legea nr. 165/2013, un titlu de plată având ca obiect despăgubirile stabilite prin Decizia nr. 5589/30.06.2009 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin cererea formulată la data de 30.03.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, completarea dispozitivului sentinței nr. 1202/27.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, în sensul ridicării instituirii popririi de pe pensie.

Prin sentința nr. 1701 din 10 mai 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 1202/27.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1202 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 5597 pronunțată la 16 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 1202 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată, a obligat pârâta ANRP la emiterea în favoarea reclamantei A. a titlurilor de plată aferente tranșelor anuale scadente, în condițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, după restituirea sumei de 483.270,05 RON din dosarul de executare nr. 94/DE/2012 al B. și a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1701 din 10 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 5597 pronunțate la 16 noiembrie 2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a formulat cerere de revizuire A., care invocând prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea cererii de revizuire, să se claseze dosarul de executare nr. 94/DE/212 și să îi fie restituiți banii opriți ilegal începând cu data de 12.12.2016.

Totodată a solicitat a se lua act și a fi obligați intimașii să îi restituie banii opriți ilegal începând cu data de 12 decembrie 2016 și care au ajuns să fie la peste 18000 de ron poprire.

Menționează că este necesar ca revizuirea să fie soluționată în baza art. 509 alin. (1) pct. 6 și să se claseze hotărârea document în baza tuturor înscrisurilor depuse la dosarul x/2015, cu consecința menținerii sentința nr. 1202 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 25 noiembrie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 9 iunie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Înalta Curte, examinând cererea de revizuire, în conformitate cu dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., urmează a o respinge ca inadmisibilă pentru motivele în continuare arătate.

Amintește instanța că revizuirea este o cale extraordinară de atac reglementată de dispozițiile art. 509 - 513 C. proc. civ., care poate fi exercitată numai în condițiile și cazurile expres prevăzute de art. 509 - 511 C. proc. civ.

Dispozițiile legale ce o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Prin urmare, în cadrul acestei căi extraordinare de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Art. 509 C. proc. civ. reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre motivele de la pct. 1-11.

În speță, revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Condiția de admisibilitate se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale, o hotărâre pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere care a fost casată, anulată ori s-a schimbat.

În cauză, obiectul cererii de revizuire îl formează decizia nr. 5597 din data de 16 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, prin care a admis recursul formulat de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva sentinței nr. 1202 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată, a obligat pârâta ANRP la emiterea în favoarea reclamantei A. a titlurilor de plată aferente tranșelor anuale scadente, în condițiile art. 41 alin. (1) și (2) din Legea nr. 165/2013, după restituirea sumei de 483.270,05 RON din dosarul de executare nr. 94/DE/2012 al B. și a respins recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1701 din 10 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite condițiile specifice motivelor de revizuire prevăzute de pct. 6 al art. 509 C. proc. civ.

Din cuprinsul criticilor aduse revizuenta a solicitat să se claseze dosarul de executare nr. 94/DE/212, să îi fie restituiți banii opriți ilegal începând cu data de 12.12.2016 și să se claseze hotărârea document în baza tuturor înscrisurilor depuse la dosarul x/2015 să fie menținută sentința nr. 1202 din 27 martie 2019 a Curții de Apel București.

Pentru a fi incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., revizuirea poate fi cerută dacă s-a casat, s-a anulat, ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere. Prin urmare, pentru a fi incident acest caz de revizuire, trebuie întrunită ipoteza premisă reglementată, anume, existența unei hotărâri casate, desființate sau modificate, precum și raportul de cauzalitate, de determinare între hotărârea desființată sau modificată și hotărârea a cărei revizuire se cere.

Observă că în cauză, revizuenta a invocat doar un articol de lege în cuprinsul cererii, dar neindicând hotărârea pe care se bazează, care să asigure îndeplinirea condițiilor cazului de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 6 C. proc. civ.

În concluzie, aspectele sesizate de revizuentă nu pot fi circumscrise cazului de revizuire invocat - acestea vizând pur și simplu interpretarea probatoriului și a dispozițiilor legale aplicabile speței, tinzând practic la reluarea judecății fondului cauzei. Astfel, revizuenta nu face altceva decât să readucă în discuție aceleași susțineri pe care le-a invocat la soluționarea cererii sale în fond, cât și în recurs, invocând motive ce țin de fondul cauzei.

Or, toate aspectele invocate au fost deja supuse analizei instanței de control judiciar, argumentele invocate nu relevă o altă situație de fapt decât cea avută în vedere la pronunțarea soluției

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității, consacrat expres de dispozițiile art. (7) C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și a autorităților.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României, neobservarea acestora fiind sancționată cu nulitatea hotărârii judecătorești pronunțate cu nesocotirea lor.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei nr. 5597 din 16 noiembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 9 iunie 2022.