ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 158/2021

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021 Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 1452 din 9 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, au fost respinse excepțiile privind nulitatea absolută a raportului, nelegalitatea completului de filtru și necompetența materială a completului de filtru, invocate de recurenta A.. A fost respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 5 iulie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a formulat contestație în anulare.

Examinând contestația în anulare, din perspectiva admisibilității căii extraordinare de atac, Înalta Curte reține următoarele: În respectarea principiului fundamental al legalității, căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, ce poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive - art. 503 alin. (1) C. proc. civ., respectiv împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs - art. 503 alin. (2) C. proc.

civ., doar pentru ipotezele expres determinate de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (..) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițând-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

În speță, prin decizia civilă nr. 1452 din 9 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, au fost respinse excepțiile privind nulitatea absolută a raportului, nelegalitatea completului de filtru și necompetența materială a completului de filtru, invocate de recurenta A., și a fost respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 5 iulie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, hotărârea fiind pronunțată fără nicio cale de atac. Înalta Curte reține faptul că, în complet de filtru, se analizează admisibilitatea căii de atac, respectiv aspecte ce țin de legalitatea declarării recursului, îndeplinirea condițiilor de formă prevăzute la art. 486 C. proc.

civ., încadrarea motivelor de casare - art. 488 C. proc. civ., precum și respectarea termenului de declarare a căii de atac. Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., "în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 C. proc. civ. sau că recursul este vădit nefondat, anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac." Rezultă deci, că legiuitorul a stabilit ca deciziile pronunțate în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. să nu fie supuse niciunei căi de atac, ceea ce conduce la concluzia că aceste hotărâri nu pot fi atacate cu contestație în anulare.

Ca atare, în aplicarea dispozițiilor legale anterior menționate, împotriva deciziei civile nr. 1452 din 9 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă nu poate fi exercitată nicio cale de atac, ordinară sau extraordinară, inclusiv contestație în anulare. Dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalității căilor de atac, prevăd că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Revine, așadar, persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă și de a formula căile de atac pe care le consideră necesare în apărarea drepturilor sale, însă în condițiile legii, cu respectarea normelor procesuale civile de ordine publică care reglementează regulile de sesizare a instanțelor judecătorești și de soluționare a cererilor deduse judecății, implicit și a căilor de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 503 C. proc.

civ., coroborate cu prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1452 din 9 iulie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2021.