ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 343/2021

Ședința publică din data de 16 februarie 2021

Asupra contestației în anulare reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 27 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 250.000 euro, cu titlu de daune morale și a sumei de 10.000 RON, cu titlu de daune materiale, în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria x nr. x, emisă la 28 octombrie 2016 pentru autoturismul marca x, cu număr de înmatriculare x, la plata penalităților de întârziere calculate potrivit art. 21 alin. (6) din Legea 132/2017 și la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin sentința civilă nr. 711/NLP/PI din 15 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.768 RON, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 90.000 euro, cu titlu de daune morale, precum și la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate la nivelul sumei de despăgubire, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 860/A din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a fost respins apelul declarat de apelanta-pârâtă SOCIETATEA DE ASIGURARE - REASIGURARE B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 711/NLP/PI din 15 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă și a fost obligată apelanta la plata sumei de 5.000 RON către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 1373 din 15 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-pârâtă SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 860/A din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Totodată, a fost obligată recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 5.815 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

La 20 noiembrie 2020, pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1373 din 15 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018

În motivare, contestatoarea a arătat că cererea de chemare în judecată a fost depusă la Tribunalul Timiș la 27.12.2018.

Astfel, susține contestatoarea că este adevărat că, potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j)

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Însă, arată contestatoarea, conform art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. se aplică proceselor pornite începând cu data de 01.01.2019.

Arată contestatoarea că, în cauză, nu sunt aplicabile prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. indicate de instanța de recurs, ci sunt aplicabile prevederile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018, prevederi care nu suprimă calea de atac a recursului în materia asigurărilor, această materie nefiind cuprinsă în enumerarea materiilor exceptate de la această cale de atac.

Față de aceste aspecte, contestatoarea apreciază că sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., erorile materiale fiind greșeli evidente și involuntare cu privire la aspecte esențiale de ordin formal-procedural, care au dus la pronunțarea unei soluții eronate de către instanța supremă.

Contestația a fost comunicată intimatei-reclamante la 15.12.2020, care, la 07.01.2021 a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității contestației în anulare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată contestatoarei la 18.01.2021, care, la 15.02.2021, a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și admiterea contestației în anulare.

La termenul din 16 februarie 2021, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra contestației în anulare, pe care o va admite pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., invocat de către contestatoare, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Dispoziția legală invocată are în vedere erorile materiale de natură procedurală, în legătură cu aspecte formale ale judecății, și nu acele greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

În speță, ne aflăm tocmai într-o asemenea situație, în care instanța de recurs, prin decizia contestată, a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de pârâta SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 860/A din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, reținând din eroare că introducerea cererii de chemare în judecată la 27.12.2018 atrage aplicarea dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 310/2018.

Potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019". Se reține și că dispozițiile art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 modifică doar alin. (2) al art. XVIII din Legea nr. 2/2013, dispozițiile alin. (1) din aceeași lege rămânând în vigoare, în forma precitată.

Faptul că Legea nr. 310/2018, care modifică dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., a intrat în vigoare la 21.12.2018 nu are nicio relevanță în aprecierea admisibilității căii de atac a recursului, în contextul existenței unei norme tranzitorii care stabilește că dispozițiile acestui articol se aplică proceselor pornite începând cu data de 01.01.2019. Mai mult, potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, "[…]în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare". Astfel, enumerarea legală anterior menționată nu exceptează cererile în materia asigurărilor de la posibilitatea exercitării recursului.

Cercetând decizia ce face obiectul prezentei cauze se constată că instanța de recurs nu a făcut nici o analiză asupra incidenței dispozițiilor Legii nr. 2/2013, astfel încât vor fi înlăturate apărările intimatei privind invocarea de către contestatoare a unei greșite aplicări a legii, în sensul de greșeală de judecată.

Instanța supremă reține că numai o greșeală procedurală esențială, evidentă, săvârșită în legătură cu examinarea recursului și care a determinat o soluție eronată poate fi invocată pe calea contestației în anulare. Se reține și că această eroare materială se apreciază în raport cu situația rezultată din actele dosarului la data pronunțării hotărârii care se atacă și nu poate fi confundată cu eroarea materială la care se referă art. 442 C. proc. civ. și care poate fi îndreptată din oficiu sau în urma unei cereri. Dispoziția art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. are în vedere greșelile evidente, involuntare, săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.

În cauză, eroarea materială constă, așadar, în omisiunea coroborării datei introducerii cererii de chemare în judecată cu domeniul de aplicare al dispozițiilor tranzitorii ale art. XVIII din Legea nr. 2/2013.

Se constată, astfel, că eroarea materială invocată de contestatoare ca fiind săvârșită de instanța de recurs se circumscrie prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., de natură să justifice admiterea contestației în anulare.

Ca atare, în temeiul art. 508 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația în anulare formulată de contestatoarea SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A. împotriva deciziei nr. 1373 din 15 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018. Totodată, va anula decizia atacată și va fixa termen pentru judecarea recursului la 8 iunie 2021, ora 9:00, cu citarea părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE B. S.A. împotriva deciziei nr. 1373 din 15 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018.

Anulează decizia atacată și fixează termen pentru judecarea recursului la 8 iunie 2021, ora 9:00, cu citarea părților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 februarie 2021.