ÎCCJ, decizie (scj.ro #170679)

Asigurări. Acțiune în despăgubiri. Recurs formulat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic: acțiune în despăgubiri

asigurări

recurs

excepția inadmisibilității

C. proc. civ., art. 457 alin. (1), art. 483 alin. (2), art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Prin Legea nr. 310/2018 legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, decizia pronunțată de instanța de apel într-un astfel de litigiu, inițiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1373 din 15 iulie 2020

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la 27 decembrie 2018 sub nr. x/30/2018, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Societatea de Asigurare Reasigurare B. S.A., ca, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, pârâta să fie obligată la plata sumei de 250.000 euro, cu titlu de daune morale și a sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune materiale, în baza poliței de asigurare de răspundere civilă auto RCA seria RO/25/C25/HP nr. 004623435, emisă la 28 octombrie 2016 pentru autoturismul marca X, cu număr de înmatriculare Y, la plata penalităților de întârziere calculate potrivit art. 21 alin. 6 din Legea nr. 132/2017, ca și la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Prin sentința civilă nr. 711/NLP/PI din 15 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, Secția a II-a civilă, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantă, a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.768 lei, cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 90.000 euro, cu titlu de daune morale, precum și la plata unor penalități de 0,2% pe zi de întârziere, calculate la nivelul sumei de despăgubire, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.

Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 860/A din 18 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, Secția a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanta-pârâtă Societatea de Asigurare - Reasigurare B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 711/NLP/PI din 15 iulie 2019, pronunțată de Tribunalul Timiș, Secția a II-a civilă și a fost obligată apelanta la plata sumei de 5.000 lei către intimată, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a declarat recurs, solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că instanța de apel nu a motivat soluția în ceea ce privește critica referitoare la faptul că prima instanță, la ultimul termen de judecată, primind un set de înscrisuri noi, depuse de către reclamantă, nu a dispus comunicarea acestuia, încălcând astfel principiul egalității și contradictorialității, precum și dreptul la apărare al pârâtei.

Totodată, recurenta-pârâtă a menționat că soluția instanței de apel, privitoare la critica ce viza nesoluționarea de către prima instanță a cererii sale de repunere pe rol a cauzei, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 480 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

În susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a criticat legalitatea hotărârii recurate din perspectiva aplicării criteriilor de stabilire a cuantumului despăgubirilor morale, făcând trimitere la situația de fapt și la probele administrate în cauză, precum și raportat la daunele materiale acordate.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-reclamante la 3 martie 2020, așa cum atestă dovada de înmânare aflată la fila 43 din dosarul de recurs.

Intimata-reclamantă, prin întâmpinarea depusă la dosar la 27 martie 2020, aflată la filele 47-51 din dosar, a invocat excepția nulității recursului, arătând că dezvoltarea motivelor de recurs invocate de către recurenta-pârâtă nu se încadrează în cele prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Pe fondul recursului, intimata-reclamantă a solicitat respingerea căii de atac și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

La 21 aprilie 2020, conform procesului-verbal de înmânare aflat la fila 69 din dosar, întâmpinarea a fost comunicată recurentei la sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură, respectiv la cabinet de avocat; recurenta a formulat răspuns la întâmpinare.

Analizând recursul, Înalta Curte a reținut următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în noul Cod de procedură civilă în art. 457.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată deduse judecății - 27 decembrie 2018, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Înalta Curte reține, de asemenea, că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., „Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei”.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., a respins ca inadmisibil recursul.

În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a obligat-o pe recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 5.815 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.