ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2084/2022

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 889 din 14 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021, s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 649 din 28 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare revizuenta A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". De asemenea, alin. (2) al art. 503 din același cod face referire la hotărârile instanței de recurs și motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestație în anulare.

În raport de aceste prevederi, contestația în anulare exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită.

Această concluzie este susținută și de principiul legalității căilor de atac, principiu reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.

Or, în speță, se constată că prin decizia supusă contestației în anulare, s-a respins, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 649 din 28 iunie 2021 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene în vederea pronunțării unei hotărâri preliminare.

În motivare s-a reținut, în esență, că în reglementarea normelor cuprinse în C. proc. civ. și legea de organizare judiciară, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, iar, pe de altă parte, Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, prevede în cadrul art. 2 o cale de atac, a recursului, doar în situația în care s-a dispus suspendarea judecății, concomitent sesizării CJUE, ceea ce nu s-a produs prin decizia atacată, prin care s-a respins cererea de sesizare, astfel că nu s-ar justifica admisibilitatea căii de atac a recursului.

Se reține însă că, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009, decizia atacată nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei hotărâri care potrivit legii nu este susceptibilă de nicio cale de atac.

Totodată, se impune a se preciza că, potrivit normelor de procedură civilă, contestația în anulare poate fi formulată împotriva hotărârilor judecătorești definitive sau pronunțate de instanțele de recurs pentru motive expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ. în caz contrar, ar fi încălcat principiul legalității căii de atac, prevăzut de art. 457 alin. (1) din acest act normativ, potrivit căruia căile de atac pot fi exercitate numai dacă sunt prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Așadar, dispozițiile sus evocate se referă la hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, însă, în speță, decizia contestată nu a fost dată în soluționarea unui recurs, ci a unei căi de atac inexistente.

Pentru considerentele prezentate, Înalta Curte, constatând că nu sunt întrunite cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 513 din C. proc. civ., va respinge contestația în anulare, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 889 din 14 aprilie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2022.