ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1942/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Este reprezentat de contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2155/20.10.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. 2. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin decizia nr. 2155/20.10.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 16.11.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. 3. Calea de atac a contestației în anulare exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul A., arătând că nu au fost analizate cele 7 excepții de neconstituționalitate invocate în etapele procesuale anterioare și că instanțele au refuzat să soluționeze pricina.

4. Apărări formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cauza, Înalta Curte constată următoarele: Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita doar căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata". De asemenea, alin. (2) al art. 503 din același cod face referire la hotărârile instanței de recurs și motivele pentru care acestea pot fi atacate cu contestație în anulare.

În raport de aceste prevederi, contestația în anulare exercitată în alte condiții decât cele expres reglementate nu poate fi primită. Această concluzie este susținută și de principiul legalității căilor de atac, principiu reglementat prin dispozițiile art. 457 C. proc. civ. potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din cuprinsul ei. Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestația în anulare să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac. Or, în speță, se constată că prin decizia nr. 2155/20.10.2021 supusă contestației în anulare a fost anulat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 16.11.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Această decizie a fost pronunțată în procedura filtru reglementată de art. 493 C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile alin. (5) ale acestui articol, conform cărora "În cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488…anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată, fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac." Rezultă că demersul contestatorului s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunțată în procedura filtru, nesusceptibilă de vreo cale de atac. Prin urmare, întrucât hotărârea menționată nu are deschisă nicio cale de atac, contestația în anulare va fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2155 din 20 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 octombrie 2022.