ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2147/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2147/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 20 octombrie 2022
Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Hotărârea atacată
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 462 din 2 martie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a anulat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 3643/22.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare, reclamantul A., care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 12.08.2022, sub nr. x/2022.
În contestația în anulare formulată, contestatorul a relevat pe larg istoricul litigiilor sale și a criticat decizia contestată ca fiind, în opinia sa, "un corolar al nelegalităților anterioare".
III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând cauza, prin prisma motivelor de contestație în anulare invocate, în conformitate cu prevederile art. 503 C. proc. civ.., Înalta Curte o va respinge, având în vedere următoarele considerente:
Cu titlu preliminar, se impune a se preciza că o contestație în anulare nu este o cale de atac ordinară prin care legiuitorul să fi permis părților să solicite reanalizarea unei cauze, soluționate printr-o decizie definitivă, ci este o cale extraordinară de atac, de retractare, admisibilă doar în cazurile strict și limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ.
Potrivit art. 503 C. proc. civ.: (1)"hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:
hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs".
Or, în susținerea contestației în anulare de față, contestatorul a invocat doar motive care țin de fondul pricinii și de parcursul procesual al litigiilor sale, cu referiri și aprecieri proprii, care nu se aplică pct. 1 și pct. 2 ale art. 503 C. proc. civ.., invocate.
Astfel fiind, examinând argumentele invocate în susținerea contestației în anulare formulate, Înalta Curte reține că nu a fost dezvoltată de către contestator existența vreunui motiv prevăzut de art. 503 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ.., sub aspectul soluției de anulare a recursului potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Se constată că, în cauză, nu poate fi vorba nici de existența unei erori materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. întrucât erorile invocate de contestator nu intră în sfera erorilor materiale, ci eventual a erorilor de judecată, care însă nu ar putea fi invocate pe calea contestației în anulare.
Înalta Curte constată că recursul reclamantului a fost anulat, instanța de recurs motivând în fapt și în drept soluția adoptată cu privire la soluția sa.
Prin urmare, anularea recursului pentru neformularea niciunei critici care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., nu reprezintă o eroare materială, și nici o omisiune a analizării vreunui motiv de recurs, ci este rezultatul analizării criticilor de recurs formulate de recurentul-reclamant, contestator în cauza de față, și aprecierii acestora ca nefiind critici de nelegalitate, situație care nu se circumscrie vreunui caz de contestație în anulare invocat.
Față de considerentele expuse, având în vedere că motivele formulate de către contestator nu se încadrează în cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., invocate ca temei de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A..
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestație în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 462 din 2 martie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2022.