ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 137/2021

HOTĂRÂRE

28.01.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 137/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 28 ianuarie 2021

asupra conflictului de față constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 18.02.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, apreciind că pretențiile formulate de reclamantul reconvențional A. în contradictoriu cu pârâții B. și C. nu derivă din același raport juridic ce face obiectul acțiunii principale de partaj și nici nu sunt strâns legate de acesta, s-a dispus disjungerea cererii reconvenționale sub aspectul petitului în pretenții îndreptat împotriva pârâților D. și formarea unui nou dosar cu nr. x/2020, având ca obiect pretenții.

Prin cererea reconvențională disjunsă, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B. si C., ca aceștia să fie obligați la plata sumei de 4.250 euro, reprezentând jumătate din valoarea împrumutului acordat acestora de către reclamant și soția sa E. în anul 2008.

În motivarea acestui capăt de cerere, reclamantul a arătat că împreună cu soția sa, în timpul căsătoriei, în anul 2008 au contractat un credit în valoare de 53.340 euro, credit ce formează obiectul contratului nr. x din data de 29.08.2008, creditoare fiind F.. Din acest credit, părțile cu suma de 36.000 Euro (127.998 RON) au achiziționat imobilul înscris în CF x Medias, nr. top x, precum și cotele indivize aferente.

Diferența din creditul contractat, adică suma de 8.500 euro au acordat-o pârâților reconvenționali C. și B., aceștia fiind foști socrii, respectiv părinții numitei E..

În privința rambursării împrumutului părțile nu au stabilit un termen, acesta urmând a fi restituit foștilor soți când pârâții vor deține fonduri suficiente de rambursare. Din aceasta sumă pârâții și-au achiziționat un autoturism nou marca x și au achitat datoriile pe care pârâtul D. le avea catre ANAF Vâlcea, având deschis un PFA la acea vreme.

Acest împrumut a fost condiționat, urmând ca în schimb pârâții D. să fie de acord ca garantarea împrumutului contractat de către cei doi soți de la F. să se facă cu imobilul pe care aceștia îl dețin în Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 130 din 18 februarie 2020, Judecătoria Mediaș a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâții C. și B., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

În pronunțarea soluției, instanța a avut în vedere prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ. ce acordă competenta materială judecătoriei în judecarea cererilor evaluabile în bani până la plafonul de 200.000 RON, dispozițiile art. 107 C. proc. civ. care atribuie competența teritorială generală instanțelor de la domiciliul pârâtului și dispozițiile art. 132 alin. (1) și (3) din același cod, coroborat cu faptul ca pârâții din prezenta cauză au domiciliile în municipiul Râmnicu Vâlcea.

Prin sentința civilă nr. 4093 din 13 octombrie 2020, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a pricinii cu privire la cererea reconvențională în favoarea Judecătoriei Mediaș. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a decide astfel, această instanță s-a raportat la prevederile art. 123 C. proc. civ., care acordă competența pentru cererile accesorii, adiționale și incidentale instanței care judecă cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe, cu excepția celor privitoare la insolvență sau concordatul preventiv, precum și la dispozițiile art. 132 -133 C. proc. civ., coroborat cu faptul în dosarul de partaj de bunuri comune se solicită a se constata că pasivul comunității de bunuri este format din creditul contractat de soți în timpul căsătoriei, din care în prezenta cauză se solicită a fi obligații pârâții să plătească jumătate către reclamant.

Înalta Curte constată că, în speță, competența de soluționare a cererii reconvenționale revine Judecătoriei Mediaș, pentru considerentele ce succed:

Obiectul cauzei de față îl reprezintă cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr. x/2019 al Judecătoriei Mediaș, prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâților B. și C. la plata sumei de 4.250 euro, reprezentând jumătate din valoarea împrumutului acordat acestora împreună cu soția sa, E., în anul 2008.

Prin încheierea de disjungere s-a apreciat că pretențiile formulate pe această cale nu derivă din același raport juridic ce face obiectul acțiunii principale de partaj și nici nu sunt strâns legate de acesta.

Înalta Curte constată că cererea reconvențională reprezintă o cerere incidentală în sensul art. 30 alin. (6) C. proc. civ., astfel că, pentru determinarea competenței de soluționare a acesteia, sunt aplicabile dispozițiile art. 123 din același cod, potrivit cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120 C. proc. civ., care reglementează competența de soluționare a cererilor în materia insolvenței sau concordatului preventiv, dându-le în competența exclusivă a tribunalului în a cărui circumscripție își are sediul debitorul.

Prevederile evocate instituie un caz de prorogare legală a competenței, în sensul că instanța competentă a judeca o cerere principală devine competentă a judeca și cererile accesorii, adiționale și incidentale formulate în aceeași cauză, chiar dacă, în mod obișnuit, acestea nu ar fi intrat în competența sa materială sau teritorială, prin aceste dispoziții fiind stipulată o derogare expresă de la normele de competență materială și teritorială, cu o singură excepție, aceea a cererilor prevăzute de art. 120 din cod.

Cum, în cauză, Judecătoria Mediaș este competentă să se pronunțe asupra acțiunii principale de partaj, în aplicarea prevederilor art. 123 C. proc. civ., aceasta este instanța competentă să judece și cererea reconvențională formulată de reclamantul reconvențional A. în contradictoriu cu pârâții B. și C..